Jun 7, 2017

Posted by in MOZAIC

Artur GOROVEI – Cuvînt omagial „Albina Românească”

Să ne închipuim că, aşa cum sîntem noi astăzi, am fi nevoiţi să trăim viaţa de acum o sută de ani.

Ar  fi un chin, gîndindu-ne că ne-ar lipsi numai un singur lucru, necunoscut în Moldova noastră, acum o sută de ani, un lucru fără care noi nu putem concepe astăzi viaţa, gîndindu-ne că ne-ar lipsi gazeta.

Şi, cu toate acestea, bunii noştri străbuni, a căror viaţă noi o invidiem, au trăit fără să cu­noască această binefacere a ci­vilizaţiei, cum o înţelegem noi astăzi civilizaţia.

Drept vorbind,  gazeta nu este un corolar al civilizaţiei, pentru că popoarele vechi nu aveau gazete, şi dacă ar fi să judecăm civilizaţia unui popor după exist­enţa gazetei, atunci chinezii ar fi poporul cel mai civilizat din lume, căci ei au avut cele întîi gazete.

Noi, moldovenii, nu trebue să ne mîhnim că acum o sută de ani nu aveam gazete, pentru că tipografia nu se împacă de loc cu viaţa de păstori, pe care au dus-o neam de neamul nostru, după cum tipografia – fără care nu poate să fie gazetă – nu se poate aciua într-o ţară în care, mai în fiecare an, intră barbarii şi jăfuesc, precum a fost soarta Moldovei atîtea veacuri de-a rîndul.

Dacă n’am avut, ca alte po­poare, în urmă cu cîteva sute de ani gazete, asta nu înseamnă că străbunii noştri nu Ie-ar fi simţit nevoia, nici nu însemnează că am fi fost cu mult mai puţin civilizaţi decît vecinii no­ştri. Cărturari mari am avut şi noi, moldovenii, cu veacuri în urmă, iar primul gazetar a trebuit să apară cînd timpurile s’au arătat prielnice.

Acest eveniment s-a petrecut în Iaşi, în ziua de 1 Iunie sf.v. 1829, cînd Gheorghe Asachi a scos primul număr din Albina Românească.

S-ar părea, însă, că încă în anul 1790 Iaşul a avut o gazetă.

Ziarul Wiener Zeitung, în No. 18 de la 3 Martie 1790, scrie următoarele, vorbind despre Iaşi:

„Ca raritate trebuie să mai semnalăm că aici va apărea, sub titlul Courier de Moldavie, un ziar care va fi tipărit pe o coloană în limba ţării, iar pe cealaltă în limba franceză. În prospect se spune că această foaie va costa, pentru scurtul timp cît va apărea, trei galbeni, că articolul din Iaşi va fi excepţional de important, şi că gazeta va apărea atît timp cît armata va rămînea în cartierele ei de iarnă, căci la primăvară (astfel grăeşte prospectul) vom avea altceva de făcut.*

Dacă această gazetă a apărut sau nu, pînă acuma nu se ştie, de oarece încă nu s-a găsi nici un număr.

Poate că nici în 1829 Asachi nu ar fi scos Albina Românească, dacă ţările româneşti nu ar fi fost ocupate de ruşi, cum şi dacă nu ar fi avut cu­vîntul hotărîtor un om cu o cultură europeană, precum era Kiseleff, care a însărcinat pe doi cărturari de ai noştri, pe Asachi în laşi şi pe loan Eliad în Bucu­reşti, să scoată cîte o gazetă românească.

Dar nici Kiseleff nu a făcut aceasta de dragul nostru, pentru a răspîndi cultura în popor, ci a făcut-o în interesul împărăţiei ruseşti. Era în vremea războiului dintre ruşi şi turci, şi Kiseleff voia să aducă la cunoştinţa boerimei noastre izbînzile armatelor ruseşti, pentru a se convinge boerii noştri de puterea de ne­înfrînt a marei împărăţii, doar măcar Moldova să ceară, ea însăşi, încorporarea ei la uriaşul dela Răsărit.

Totdeauna toţi străinii cari ne-au arătat dragoste au avut un gînd ascuns: propriul lor interes.

La 8 April 1829 a apărut, la Bucureşti, primul număr din Cu­rierul românesc, redactat de Eliade; Albina românească tre­buia să apară la 15 Maiu, după cum anunţase o circulară litogra­fiată, cu data de 17 April 1829, intitulată: „Înştiinţare despre ga­zeta românească din Eşi”. La 15 Maiu, însă, în loc de gazeta anunţată, care nu putea să apară din neprevăzute împiedicări, Asachi scoate o foaie volantă, cu numele „Novitale dela armie”, în care se dădeau ştiri din tabăra de la Silistra, iar la 1 Iunie apare primul număr din Albina românească.

Nu se ştie dacă Asachi şi Eliade au fost înţeleşi între ei, să-şi intituleze gazetele cu numele acesta: „românesc”; s-ar fi putut ca gazetele lor să se numească Albina şi Curierul fără adaosul care, dacă l-ar fi bănuit Kiseleff că ar fi subversiv, nu l-ar fi permis. S-ar mai fi înţeles ca Eliade să-şi intituleze gazeta: Curierul muntenesc, iar Asachi s-o fi numit pe a lui: Albina moldovenească, dar încă la 1829 clocea la inimile cărturarilor noştri dorul unirei ţărilor surori, încă chiar fără să fi fost o înţelegere prealabilă între ei, Asachi şi Eliade, mînaţi de acelaşi gînd, au înţeles să-şi intituleze gazetele cu acelaşi nume, care să deie de gîndit celor cari le-ar fi cetit.

Pentru a-şi putea răspîndi gazetele, Asachi a trimis o invitare pentru abonament, la mai multe persoane din oraşele Moldovei, pe care el le cunoştea şi credea că ar pune interes pentru  reuşita gazetei. Una din aceste invitări, litografiată, trimeasă către Starostele Mălinescul din Botoşani, s-a păstrat la Academia Română, şi e foarte interesantă, după cum interesantă este şi „Înştiinţarea” de la 17 April 1829, prin care se anunţă apariţia gazetei.

Primul număr din Albina românească începe cu o „Înainte cuvîntare”, pe care se cuvine să o cetim după o sută de ani, ca să pricepem rostul timpurilor de atunci.

Asachi, scoţînd gazeta lui, nu s-a mulţămit să se puie în slujba lui Kiseleff, ale cărui gînduri ascunse el desigur că le-a simţit. Asachi, cu o stăruinţă neobişnuită, dar caracteristică oamenilor însufleţiţi în ideal, profita de învoirea ce i s-a dat de a redacta o gazetă „semi oficială”, şi scoate la ea o serie de suplimente, în care se strecurau şi lucruri care puteau să infiltreze, pe nesimţite, în mintea cetitorilor, idei care, pe altă cale, nu le-ar fi putut sugera.

Astfel, la 1839, Asachi împarte gratuit abonaţilor Albina şi suplimentul: Foaia sătească a Prinţipatului Moldovei, după ce de la 1837 dădea, tot ca supliment: Alăuta românească. Mai tîrziu, la 1844, scoate: Arhiva Albinei pentru arheologie română şi industrie.

Albina românească a apărut pînă la finele anului 1849 şi, la 9 Ianuar 1850, Asachi, prin faptul că noul Domnitor, Grigori A. Ghica, are însuşiri care: „ne fac cu temeiu a nădăjdui că a sa administraţie se va însemna prin reforme înţelepte şi prin domnia dreptăţii, în mijlocul unor asemenea împrejurări, gazeta Albina s-ar părea un anahronism dacă neschimbată ar fi rămas în condiţiile fiinţei sale începătoare”.

Şi acum, cînd se împlinesc o sută de ani de la înfiinţarea celor întîi gazete din Iaşi şi Bucureşti, se cuvine să ne închinăm cu smerenie întru amintirea celor doi mari făuritori ai presei româneşti: Gheorghe Asachi şi Ioan Eliade, cari au adus la îndeplinire motto-ul pus de Asachi pe gazeta lui Albina românească:

„Este  Albinei dor şi lege

Din flori miere a culege”

 

 

„Lumea” anul 12, nr. 3234 din 22 Aprilie 1929

 

 

 

Revista indexata EBSCO