Jun 7, 2017

Posted by in EDITORIAL

Nicolae MANOLESCU

A ura viață lungă unei reviste care are deja o viață lungă, nu este un simplu clișeu. Convorbiri literare este de un secol și jumătate revista etalon a literaturii noastre. Cu Maiorescu și cu publicația căreia i-a fost spiritus rector ia naștere marea literatură română. La originea acestei nașteri se află spiritul critic, capacitatea de a tria și ierahiza operele. Romanticii pașoptiști avuseseră o imensă generozitate. Oameni culți, educați în Occident, ca și junimiștii, au creat prima literatură națională, care nu avea însă o istorie proprie. Ca să se înscrie în istorie, o literatură trebuie să se autoconstruiască în mod conștient. Aici a intevenit luciditatea lui Maiorescu și a revistei călăuzite de el. Unii au vorbit de șansa imensă ca în Convorbiri să publice Eminescu și toți „marii noștri clasici”, cum îi vor boteza manualele școlare. A fost, desigur, șansa lui Maiorescu de a-i fi descoperit. Dar a fost și șansa lui Eminescu și a celorlalți de fi încăput pe mâna criticului. Fără fraza din Eminescu și poeziile lui, în care Maiorescu afirma că poezia secolului XX va sta sub semnul lui Eminescu, e de presupus că geniul poetului n-ar fi fost recunoscut prea curând sau, poate, niciodată. Citiți-i pe criticii contemporani, pe Hasdeu, pe Densusianu bătrânul, autor al primei noastre Istorii a literaturii! Ideea este că o mare literatură presupune o critică pe măsură. Ce noroc au avut Convorbirile cu Eminescu! Și ce noroc a avut Eminescu cu Maiorescu să nu rămână poetul de la Familia! La mulți ani!

Nicolae MANOLESCU

Preşedintele USR

Revista indexata EBSCO