Apr 18, 2017

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

 

Dacă nu știați, aflați că ne apropiem vertiginos de sezonul festivalurilor literare , care a fost deja deschis pe 1 martie,  și care ne-a „procopsit” cu o nouă ediție a Festivalului de Literatură „Ion Creangă” anticipînd un eveniment important, cel al aniversării celor 150 de ani de la nașterea revistei pe care aveți prilejul să o citiți. Cu rubrica subsemnatului, cu tot! Dacă mai adăugăm și cei 180 de ani de la nașterea lui Ion Creangă, ori altă cifră de la nașterea lui Gheorghe Asachi și mai tuflim ca o cireașă pe tortul memoriei noastre îndoielnice și data legată de Titu Maiorescu, avem imaginea unui șir lung de sărbători, vorba lui Ion Creangă. Doamnelor și domnișoarelor, o reverență și un zîmbet care să vă țină de cald de la compresarul de serviciu de mărțișor și, deh, timpul/spațiul ne îndeamnă către lectură. Mai întîi Argeș, mai mare și mai impozantă parcă, cu o hîrtie care ne face să credem că au dat buzna sponsorii peste noapte, și din care aflăm că niște duelgii de prin Sibiu ori Pitești se țin de turniruri aruncînd o mănușă cu două degete celor de prin Bacău și Dobrogea. Nu e rău, dar omul gospodar mai are și alte treburi, bunăoară să citească  mărturiile Margaretei Labiș referitoare la noaptea cînd poetul a fost întîmpinat de Pasărea cu clonț de rubin. Și, pentru că tot suntem la capitolul poezie să trecem repede, repede prin poemele lui Liviu Ioan Stoiciu „Au îmbătrânit odată cu noi, asta e explicația, ascultă/ce-ți spun eu. N-au mai rămas decât resturi,/marile viziuni pentru mine erau în secolul trecut pe toate/ drumurile, miroseau frumos, acum nu/ mai sunt nicăieri, numai vârsta e de vină?” (Mari viziuni) după care cităm din Radu Cange: „Obosită-i inima, se pare,/Și de gânduri, de-o iubire moartă;/Viața ce se pierde-n depărtare,/E-o iluzie ce bate-n poartă.” (Unde pleci) Sigur că nu trebuie ocolit, de pildă, nici Nicolae Georgescu, cel care ne amintește  Iarăși despre postumele eminesciene și mulți alții. Dar noi ne grăbim spre Ateneu  unde aflăm novitele referitoare la Marea retrospectivă Ilie Boca despre care scrie Violeta Savu. O carte de excepție, ne avertizează Marius Manta, a apărut la Editura „Tracus Arte”, semnată de cunoscutul scriitor și teolog Cristian Bădiliță. Este vorba despre Dezvățături, iar noi ne asociem invitației la o lectură necesară.  Ion Luca a fost și este  un dramaturg care trebuie redescoperit. Peste 60 de  piese de teatru jucate pe scenele marilor teatre din țară, librete și scenarii, o carte de vizită care trebuie onorată. Nicolae Scurtu ne aduce o nouă contribuție la biobibliografia lui George Bacovia. Despre este  vorba veți afla domniile voastre deschizînd revista. Leo Butnaru, neobosit, ne propune un poet din avangarda poeziei ucrainene, Nik Bajan: „Se înalță brațul, nepăsător/ȘI pana păsării se – ndoaie ca spada,/Și ciorna scrisului e frântă, răpus e/Orice rând, ca un catarg înalt cândva.” (Cursă nocturnă). Primim de la Brăila un număr dintr-o revistă despre care nu prea știam mare lucru, Litera 13. Îi facem cuvenita reverență și ne grăbim să vă oferim cîteva date din buletinu-i. Este realizată de un colectiv format din Ion Bălan, director onorific, Mihai Vintilă, redactor șef și un colectiv care îi cuprinde pe Dumitru Anghel, Hugo Mărăcineanu, Alexandru Halupa, Virgil Andronescu, a.g. secară, Lucia Pătrașcu, Frimu Ghinea și Nicolae V. Sălcioara. O revistă entuziastă, fără veleități de primadonă , cu un caracter local evident, deschisă tinerilor și vîrstnicilor, căreia îi dorim succes și amplitudine. Ne oprim și la Steaua pentru a ne lămuri ce și cum este cu literatura irlandeză. Un grupaj de texte realizat de Sanda Berce, care ne lămurește în precuvîntarea sa că literatura irlandeză „este considerată literatură națională doare din anul 1922”.  Primul invitat la rampă este profesorul Declan Kiberd care, cu mîndrie specifică, declară că „a fi irlandez înseamnă să fii modern oricum.” Trecem și la un comentator autohton, Adrian Papahagi, care se întreabă : „Au salvat irlandezii civilizația în Evul Mediu timpuriu, pe când valul germanic mătura ultimele rămășițe ale Imperiului roman, după cum crede Thomas Cahill într-o carte provocatoare?” Vă lăsăm pe domniile voastre să trageți concluziile de rigoare după lectura articolului. Alte și alte semne ale literaturii irlandeze sunt fixate de Virgil Stanciu, Rareș Moldovan, Adrian Radu et alii. Noi părăsim în sunet de cimpoi grupajul, nu înainte de a cita din traducerea lui Alex Văsieș din poezia lui Ron Padgett: „Încearcă să te odihnești./Nu da sfaturi./Ai grijă de dinții și gingiile tale./Nu-ți fie frică de cee ce ce nu poți controla. Nu-ți fie/frică, de exemplu, că blocul tău se va prăbuși în timp/ce tu dormi, sau că cineva pe care-l iubești va muri/brusc.” (Cum să fii perfect) Mai sunt multe de spus și comentat dar noi ne îndreptăm către Scriptor, revistă care a crescut substanțial și în vizibilitate și în prestanță. Nici acest număr nu face rabat de la calitatea materialelor și condițiilor grafice. Poezia își taie partea leului prin Mircea Cărtărescu, Andrei Burac, Șerban Chelariu, Constantin Novăcescu, Liviu Ioan Stoiciu, Sterian Vicol. Dialogul, colocvialitatea este la mare preț în revistă, astfel încît ne bucurăm de reîntîlnirea cu Dumitru Augustin Doman, cu Simona Modreanu și partenerul ei de dialog, Virgil Tănase,  ori  cu Robert Șerban și Viorel Marineasa. Nu lipsesc traducerile în varianta Dan Dănilă din lirica lui Horst Samson din Germania. O avalanșă de propuneri de lectură, studii de esență semnate de  cunoscuți critici și istorici literari și, peste toate, o interesantă ofertă grafică a unui pictor transnistrean, cunoscut și recompensat cu numeroase premii, internaționale, Anatol Lazarev.  Revista  Ramuri  ne invită în alt spațiu editorial, cu cărți importante care nu pot fi neglijate. Foarte activ este, în ultima perioadă, Robert Șerban care, dînd undă verde profesiei cu carte de muncă, cea de  inspirat gazetar, ludic și dinamic, ne propune un  titlu interesant: „La Tolce vita”, nimic altceva decît o carte de dialoguri (două mai precis) cu scriitorul Marcel Tolcea. Ne întîlnim în paginile numărului cu Ștefan Borbely, care continuă serialul Identitarul mitic al literaturii și culturii române în care ne sugerează un popas foucaultian „prin prisma  relațiilor opozitive legate de putere”. Decupăm încă un citat, de bun simț și logic: „prima ( concluzie n.n.) ne spune că  trecutul nu e ceva revolut  în raport cu prezentul, ci se află cu acesta în raport de coexistență.” De la Năsăud la Craiova, via Olimpiu Nușfelean, care scrie despre George Coșbuc – un poet al entuziasmului într-o societate fără entuziasm. Încheiem cu o Acoladă mai nouă și un amplu eseu al lui Gheorghe Grigurcu despre „Demitizarea” lui Eminescu. Cu semnul firesc al  întrebării pe final. Pretextul este Lucian Boia și recenta sa carte, cel pornit pe destructurări sau, mă rog pe reașezarea valorilor și criteriilor de valorizare. Sigur că sunt multe de spus și de comentat, Lucian Boia avînd și contestatari și admiratori „postmoderni”. Important este punctul de vedere al criticului și istoricului literar exilat, mai nou, la Tg. Cărbunești : „Incontestabil, e dreptul moral a unui exeget a se confrunta  persiflator inclusiv cu N. Iorga, G. Călinescu, M. Eliade, C. Noica, dar, repetăm, latura vulnerabilă a unei atari posturi o constituie absența unei precizări asupra noțiunii de mit la care aderă Lucian Boia.” Argumentele lui Gheorghe Grigurcu sunt pe cît de convingătoare, pe atît de pertinente, cum veți constat lecturînd articolul. Și poate ne vom orienta spre construcție, mai curînd decît spre deconstrucție, cine știe…

Revista indexata EBSCO