Apr 18, 2017

Posted by in Istorie literara

Liviu PAPUC – Aniversări… aniversări…

 

„Bătrînica” lui I.L. Caragiale (episod mult colportat de prietenul Mircea Platon), pe numele ei de botez Convorbiri literare, a împlinit 150 de ani. Însoţindu-se, după împrejurări şi datul sorţii, cu Unul şi cu Altul (să zicem, pentru că nu strică să mai împrospătăm memoria mult prea aplecată, adesea, spre marile evenimente ale „globalizării” europenistice: Iacob Negruzzi, Ioan Bogdan, Simion Mehedinţi, Al. Tzigara-Samurcaş, I.E. Torouţiu, D. Ignea, Corneliu Ştefanache, Corneliu Sturzu, Al. Dobrescu, Cassian Maria Spiridon), şi-a păstrat, pe lângă numele de fată, şi prospeţimea. Cele două războaie mondiale n-au reuşit să o scoată de pe făgaş decît temporar, tulbureala de după decembrie 1989 n-a înceţoşat-o decît pînă în momentul apariţiei unei pale de vînt înviorătoare (care, îndrăznim să spunem, s-a şi înteţit, cu trecerea timpului). La ceas aniversar, cum am făcut-o şi în anii precedenţi, să mai aruncăm o privire în trecut şi să vedem ce se mai scria, de exemplu, cu 125 de ani în urmă:

„În anul 1891, se întâmplă un fapt foarte important în viaţa intelectuală a românilor. Convorbirile literare, cunoscuta revistă ce se publică sub direcţia d-lui Iacob Negruzzi, a intrat în al 25-lea an al existenţei sale” – aşa îşi începea cronicarul anonim pledoaria în gazeta „Lupta” de la Iaşi (An. VIII, nr. 1365, 15 mart. 1891, p. 2), pentru a continua prin reproducerea unui articol apărut în „Constituţionalul”:

„Nici unei alte foi ştiinţifice sau literare din regatul român nu i-a fost dat pînă acum să aibă o viaţă aşa de lungă. Nici Asachi sau Eliade, nici Alecsandri, Const. Negruzzi, Kogălniceanu sau Odobescu, nici toţi ceilalţi publicişti cu talent care au întemeiat foi literare în ţara noastră n-au putut să le asigure o durată de un sfert de secol.

Numai Societatea Junimea din Iaşi, cu mişcarea literară ce a produs în România, pe de altă parte numai perseverenţa şi zelul d-lui Iacob Negruzzi şi iubirea sa adîncă şi dezinteresată pentru literatura naţională au fost în stare să insufle unei publicaţiuni o viaţă aşa de îndelungată şi de bogată.

Cînd te uiţi de-a rîndul la şirul de volume ale Convorbirilor literare, te încredinţezi că cea mai mare parte din munca intelectuală a României din ultimii 25 de ani este surprinsă în ele.

În cîteva volume din Convorbiri întîlneşti încă scrieri subsemnate de Constantin Negruzzi, Ion Ghica, Creţeanu şi alţi autori ai generaţiei din 1830 şi 1840. Alecsandri publică în această Revistă cele mai frumoase ale sale poezii; Maiorescu apare de la început cu criticile sale; Iacob Negruzzi, V. Pogor, N. Gane, Schelet şi alţii se arată publicului cu scrieri în versuri şi proză. Chiar P.P. Carp, Th. Rosetti şi Dim. Sturza tipăresc deosebite studii. După cîţiva ani, apar: Xenopol, Panu, Lambrior, Vârgolici, Bodnărescu, Slavici, Pompiliu şi Eminescu, care la 1870 aruncă timid cele dintîi încercări poetice. În urmă, cei mai mulţi din cîţi au ilustrat ştiinţa şi literatura noastră de atunci încoace, precum Creangă, Naum, Conta, Caragiale, d-nele Matilda Cugler-Poni şi Veronica Micle, Şerbănescu, Papadopol-Calimac, episcopul Melchisedek, G.I. Lahovari, Cihac, Burada şi atîţi alţii umplu coloanele Convorbirilor.

După 18 ani, cînd Revista se mută din Iaşi în Bucureşti, bărbaţi ca V.A. Urechie şi B.P. Hasdeu, care mult timp întreţinuse o polemică aprinsă cu Convorbirile, se întorc la această Revistă şi îi dau sprijinul lor. Chiar Al. Odobescu reapare, după o lungă absenţă din ţară, prin articole scrise în Convorbiri. Astăzi, generaţia mai nouă ocupă cîmpul. Vlahuţă, Onciul, Popovici, Duiliu Zamfirescu, Velovan, Missir, Cuza, Bogdan, Olănescu, Pătraşcu intră în scenă şi iau locul celor mai vechi. […]

Nu putem destul recomanda publicului român să încurajeze şi de acum înainte cea mai veche şi mai importantă Revistă română.

Iar cît despre noi, urăm Convorbirilor literare o viaţă aşa de îndelungată, încît să ajungă să-şi serbeze şi nunta de aur”.

O frumoasă şi destul de cumpănită trecere în revistă, la care, cu tot sufletul, subscriem şi noi, acum, la împlinirea a de două ori nunta de platină (că de aur ne-am lehămesit!).

Revista indexata EBSCO