Mar 20, 2017

Posted by in Panoramic editorial

Emilian MARCU – Vitrina cărților

Radu Cîrneci, Amintiri din Paradis ediţia a doua, editura AnaMarol, Bucureşti, 2016, 356 p. Prefaţă de Constantin Călin şi un portret semnat de Silvan, 1980. Cartea este însoţită de o notă asupra ediţiei semnată de Rodica Lăzărescu.

Redactat şi îngrijit de Rodica Lăzărescu cu mult profesionalism, acest op ne devoalează adevărata faţă a Omului de cultură Radu Cîrneci, intelectual de mare rafinament, de numele căruia se leagă multe evenimente culturale petrecute de-a lungul a peste 70 de ani, cum ar fi: construirea unei reviste culturale (Ateneu, la Bacău), repunerea în circuit naţional a multora dintre scriitorii băcăuani, activitatea Uniunea Scriitorilor, traducător de excepţie, realizator de antologii cum ar fi cele despre pădure, despre literatura cinegetică, şi în mod cu totul special Antologia sonetului românesc de la origini pînă în prezent, în trei masive volume. Despre toate acestea Radu Cîrneci răspunde în multitudinea de întrebări din interviurile ce compun această interesantă carte Amintiri din Paradis. În cele 26 de interviuri, tocmai aceste lucruri le evidenţiază Rodica Lăzărescu prezentînd, uneori cu entuziasm, alteori cu nostalgie sau cu o anume detaşare toate realizările poetului Radu Cîrneci în această perioadă. În răspunsuri se vede, ne spune criticul literar Constantin Călin, în prefaţa la această carte, deopotrivă, comportamentul omului şi al poetului, similar într-o anumită măsură. Omul e sociabil, cordial, plin de tact şi de omenitate. Nu refuză şi nu amînă convorbirile, căci sînt pîrghii pentru promovare. Priveşte pe interlocutor cu bunăvoinţă…Poetul, mai exact scriitorul, e cu un grad în sus mai solemn, tentat de retorizare, de folosirea metaforelor din registrul propriu. Adunate în volum, interviurile sînt o a doua sa Bibliotecă de sentimente, semnificativă în planul existenţei şi concepţiei pentru poet şi publicist. Se poate observa cu multă uşurinţă, din interviurile publicate în această carte, calitatea intelectuală şi umană cu care este înzestrat Radu Cîrneci, calităţi tot mai rar întîlnite astăzi în rîndul scriitorilor contemporani. După cum se poate observa şi din nota editorului, Rodica Lăzărescu, cartea Amintiri din Paradis cuprinde două părţi distincte. Prima parte este compusă din interviurile acordate de poet, iar a doua parte din interviurile acordate lui Radu Cîrneci, de mari personalităţi culturale, naţionale şi universale. Am spune că sub tirul întrebărilor lui Radu Cîrneci se află: Nichita Stănescu, Virgil Almăşanu, Ion Murariu, Dumitru Almaş, Ion Silişteanu, Mili Gregu, Jean Joubert, Miodrag Bulatovici, Yves Broussard şi Leopold Sedar Senghor. Am scris cît am scris, se confesează Radu Cîrneci, şi din frica de moarte! De fiecare dată, scriind, simţeam că mă termin, cu fiecare carte se epuiza o parte din fiinţa mea, cu fiecare titlu îmi pleca o iubire, o moarte locuindu-mă. Şi iarăşi înzdrăvenirea prin iubire, şi iarăşi arderea de tot, şi iarăşi moartea îmbrăţişîndu-mă. Murind într-o carte, mă înviam cu putere în următoarea. O adevărată profesiune de credinţă a unui scriitor cu o conştiinţă de adevărat umanist se decodează de aici, la Radu Cîrneci, scrisă firesc dar cu dramatism de unul dintre cei mai mari sonetişti români contemporani şi nu numai, şi un exemplar traducător, cel care a adus în limba română o nouă faţă a poeziilor lui C. Baudelaire, dacă ar fi să amintim doar pe unul dintre marii scriitori ai lumii de care s-a ocupat. Am putea concluziona acest scurt periplu despre cartea Amintiri din Paradis de Radu Cîrneci cu un titlu dintr-un interviu acordat lui Constantin Bleotu care sună astfel: Fără cultură, o ţară nu există! Pentru cultura acestei ţări a scris şi scrie Radu Cîrneci în dorinţa de a exista peste veacuri acest popor şi această limbă: româna, despre care spunea şi Nichita Stănescu: Limba română este mireasa poetului, care într-un anume mod îl anticipează pe Miodrag Bulatovici, cel care spunea: Am încercat să exprim condiţia umană a poporului nostru… Rară o asemenea bucurie de a lectura o carte precum aceasta semnată de Radu Cîrneci, Amintiri din Paradis. Profit de această ocazie pentru a adresa un călduros La mulţi ani! omului Radu Cîrneci, ajuns la vîrsta marilor înţelepţi, Om, Poet şi Traducător de excepţie.

 

 

Ioan Timofte, Personalități ieșene, Vol. XIII, editura P.I.M., 2016, 424 p. Referent științific: Elena Leonte. Prefață semnată de Leonida Maniu și un Argument semnat de autor.

Continuînd demersul inițiat cu mulți ani în urmă de un alt inimos „scormonitor” prin arhive, presa vremii, documente de familie și mărturii ale contemporanilor și rudelor care a fost Ionel Maftei, cel care a trudit cu însuflețire la acest proiect temerar, de a evidenția și valorifica tezaurul uman compus din personalitățile care au trăit și s-au remarcat în Iași, Ioan Timofte a ajuns cu acest nou volum la cel de-al XIII-lea, din această serie. Variile domenii pe care le abordează fac în așa fel încît acestă amplă lucrare să capete un caracter cu adevărat enciclopedic, inserînd aici personalități din domeniile: medicină, inginerie, istorie, geografie, arte, juridice etc. Personalități care au contribuit prin activitatea lor la modernizarea și renumele orașului Iași, oraș cu o tradiție culturală uriașă, cum remarcă Leonida Maniu în Prefață, care spune: Menținînd vie amintirea unor oameni de seamă ai Iașului, volumul lui Ioan Timofte devine un elogiu al spiritului biruitor, spre a servi drept model generațiilor tinere și pentru a le încredința, într-o epocă amenințată de spectrul neantului axiologic, că sevele pămîntului vor rodi mereu, adeverind vorbele cronicarului: Nasc și la Moldova oameni! Acestea sînt, în fond, strădaniile și preocupările lui Ioan Timofte, de a demonstra, dar și de a păstra vie, memoria și activitatea oamenilor de excepție care au studiat și au predat viitoarelor generații, aici în Iași. Mergînd chiar pe firul celor spuse în prefață de profesorul universitar doctor Leonida Maniu, el însuși un nume de rezonanță în învățămîntul universitar ieșean, vorbe spuse cu multă înțelepciune, Ioan Timofte răscolește cele arhive, consultă biblioteci, apelează la urmași și întocmește portrete, foarte utile, la nu mai puțin de 100 de personalități ieșene. Ioan Timofte se înscrie în rîndul puținilor truditori care sînt sau care au fost preocupați de trecutul orașului Iași, alăturîndu-se prin efortul său regretaților Ionel Maftei, Ion Mitican și Constantin Ostap, aceștia devenind personaje în cărțile lui Ioan Timofte, sau alături de Vasile Ilucă autorul unor deosebite istorioare despre casele și ulițele Iașului și al unor romane ale căror subiecte se petrec în acest oraș, reînviind o lume ce părea demult dispărută în uitare. Cu astfel de intelectuali, preocupați mereu de reînvierea memoriei, Iașul este mult mai bogat, fixîndu-și un loc important în panoplia de aur a valorilor care au făcut cinste acestui oraș și României. În volumul al XIII-lea a Personalităților ieșene, se pot regăsi nume de rezonanță cum ar fi: Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Vitalie Belousov, Valeriu Blidaru, Tiberiu Brăilean, Gheorghe Buzatu, Veniamin Ciobanu, Victor Cireașă, Virgil Cuțitaru, Ilie Dan, Dimitrie Gavrilean, Gică Grădinaru, Dan Hăulică, Gavril Istrate, Vasile Munteanu, Adrian Neculau, Emilia Pavel, Mircea Petrescu Dîmbovița, Margareta Pogonat, George Văideanu, George Vintilă și numele ar putea continua pînă la numărul 100. Am citat cîteva dintre aceste nume, din varii domenii, pentru a evidenția truda depusă de Ioan Timofte la realizarea acestei cărți monument. Se cuvine, cred eu, mai mută atenție din partea autorităților locale pentru astfel de demersuri intelectuale. Ceea ce realizează oameni ca Ioan Timofte, Vasile Ilucă, C. Cloșcă etc. se pot considera rarități, dar atît de utile pentru păstrarea memoriei acestui oraș.

 

George Tănsănică, Edenis York. Cronica unei familii americane, Editura Junimea Iași, 154 p. Cuvînt pe coperta a patra semnat de Marius Chelaru.

Citind cartea lui George Tănsănică, și neștiind că autorul este născut și o parte bună de viață a petrecut-o la Roman, ai avea senzația că este american get-beget, și că viața lui de pînă acum s-a consumat în cine știe ce localitate din această imensă țară. După terminarea lecturii acestui roman cronică de familie, Edenis York, ai sentimental unei alunecări în timp, la începuturile formării orașelor dar și a localităților mai mici din Statele Unite. Atenta descriere, pătrunderea subtilă în mentalitatea locuitorilor, meticulozitatea cu care sînt privite multe dintre amănuntele acelor ani, te duc, aproape inerent, cu gîndul la povestirile și romanele lui Jack London, cel care a reușit să transmită peste timp, formarea unei lumi noi, cu valențe universale. America, țara plină de lucruri nemaivăzute, drame, lupte pentru supraviețuire, patimi explozive dar multe dintre ele înăbușite, și povești care pot părea, pentru oricine, din orice colț al lumii, de neînchipuit, toate acestea pot fi citite și descoperite în paginile romanului Edenis York spune Marius Chelaru în cuvîntul său de însoțire. Un destin aparte pentru un copil de cîteva luni, abandonat într-o micuță gară, care devine darul de Crăciun al unei familii, și aceasta urgisită de soartă. Copilul, care va deveni personajul principal al romanului, este înfiat de tatăl, rămas văduv, cu patru copii mici și ei, și crescut cu multă dragoste. O avalanșă de lovituri se abat asupra acestei familii, încît romanul lui George Tănsănică se citește pe nerăsuflate.

Cronica unei familii americane, scrie Marius Chelaru, sintetizînd tema pe care o parcurge acest roman este atent și temeinic derulată. Ce surprinde plăcut la prozatorul George Tănsănică este naturalețea și siguranța cu care redă atmosfera acelor vremuri, complexitatea caracterelor umane și modurile de rezolvare, nu totdeauna fericite, a unor situații limită. Eroina romanului, Edenis York, pare a fi predestinată pentru o viață dramatică, încă de la naștere, chiar dacă este înconjurată și de oameni cu inimă mare, generoși și altruiști. Este suficient să apară cineva dominat de forțe ale răului ( e vorba de soțul ei, William Wener, un adevărat criminal), care să-i distrugă întreaga existență, deși și tatăl ei adoptiv și cumnata ei o sfătuiseră să nu accepte să se căsătorească așa, fără nici o cercetare amănunțită a caracterului acestuia. Talentul de povestitor al lui George Tănsănică se poate observa și din naturalețea și firescul cu care sînt redate scene din viața acestei familii, scene triste sau vesele, dramatice, cel mai adesea, sau fericite. El știe să relateze și să redea emoția simplu, astfel încît cititorul să-i poată pătrunde toate detaliile, fie că este vorba despre moartea celor trei frați într-un incendiu, nunta altuia, concursul de frumusețe a fetei, personaj principal sau calvarul din luna de miere. Deși de mici dimensiuni, doar 148 de pagini, romanul lui George Tănsănică este încărcat de multă acțiune, cu radiografierea destinului unei familii americane, pînă la detaliu. Dramele, și nu puține la număr, par a fi fără de sfîrșit în această lume în formare, unde și destinul dar și tarele de comportament al unor indivizi contribuie din plin. George Tănsănică este un prozator cu reale calități de a descrie o lume atît de deosebită cum este aceea din perioada de formare a Americii.

 

Grigore Codrescu, Personalitățile timpului și contemporanii noștri, Editura Corgal Press, Bacău, 2016, 260 p. Cuvînt de însoțire semnat de Calistrat Costin și postfață semnată de Cornel Galben.

Preocupat de mișcarea literar-artistică băcăuană, Grigore Codrescu face o amplă radiografie a personalităților, care într-un fel sau altul au tangență cu acest oraș moldav. În cuvîntul său de însoțire a acestei cărți poetul Calistrat Costin vorbește despre Șansa cea mare – cultura pe care o evidențiază, cu multă trudă și har, criticul și istoricul literar Grigore Codrescu. Întreaga substanță a volumului, Personalitățile timpului și contemporanii noștri, atestă un amplu orizont spiritual al scriitorului băcăuan Codrescu, om care și-a consumat ani buni, punerii în pagină și valoare a patrimoniului cultural din această parte de Românie, evidențiază poetul Calistrat Costin. Încercînd să-l readucă acasă pe Vasile Alecsandri, Grigore Codrescu nu ezită să scrie eseuri remarcabile și despre unele personalități care, deși nu au legătură directă cu Bacăul, totuși au fost în relații foarte bune cu poetul născut în Bacău, și putem numi aici pe: Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale. Unele personalități inserate în paginile acestei cărți au legătură direct cu Bacăul, prin naștere sau trăind aci cum ar fi: George Bacovia, Al. Piru, Ovidiu Genaru, Viorel Savin Nicu Enea etc. Lipsesc nefiresc aș spune, Radu Cîrneci, George Genoiu, Solomon Marcus, Constantin Călin sau chiar Calistrat Costin, din ce îmi aduc eu aminte acum, și nu pricep care a fost strategia autorului în alcătuirea acestei cărți, dar apar personalități fără legătură cu Bacăul cum ar fi: Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Herta Müller etc. În capitolul, destul de generos: Cărțile… ah! cărțile sînt comentați autori, reviste, evenimente care au legătură directă cu activitatea intelectuală din acest oraș sau sînt abordate unele subiecte stringente pentru autor și nu numai, cum ar fi: Însemnărrile profesorului Lucian Boia despre români, Istoria literaturii… pe scurt de Nicolae Manolescu. În cel de al treilea capitol al cărții, Din cronica vremurilor noastre, Grigore Codrescu abordează varii subiecte, de la liberalismul autentic al lui Mircea Cancicov, Amintirile unei prințese moldave, Maria Cantacuzino-Enescu, Jubileul Colegiului Național Spiru Haret pînă la la cei… Trei cavaleri români ai anticomunismului (?!?). Pe total, această carte semnată de Grigore Codrescu este un bun document informativ dar și o bună sursă de documentare pentru cei care sînt interesați de viața intelectuală din Bacău, de personalitățile care au trăit, trăiesc sau au o cît de subțire legătură cu acest oraș moldav.

 

Șerban Codrin, Rodierul, Editura Betta, București, 236 p., Prefață semnată de Aureliu Goci și o Notă Biobibliografică.

Baladesc la nivel lingvistic, dar şi încărcat de sensuri metafizice și inițiatice, la nivel ideatic, poetul Șerban Codrin este, cu siguranță, o voce singulară în peisajul liric românesc contemporan. Siguranța cu care abordează subiectul liric, forța de sugestie, limbajul mereu surprinzător prin inovații, dovedesc faptul că Șerban Codrin a depășit de mult starea de aed al cetății, și a devenit o conștiință scriitoricească, sigur pe uneltele sale. Starea de litanie, de text mereu reînnnoit, de spovedanie obsesivă, de palinodie se repetă pînă la o limită maladivă a melodicității, spune Aureliu Goci în prefața la această carte. Poet situat în zodia furtunoasă a barocului livresc, excelent îmblînzitor de metafore pe care ştie să le strunească şi să le plaseze acolo unde nici nu te aştepţi, aşa cum, dresorul ştie să stăpînească fiara sălbatecă şi să o îmblînzească, aproape umanizînd-o, poetul Şerban Codrin, face din scrierile sale un adevărat spectacol intelectual, cum rar mai poţi descoperi în zilele noastre în literatura română, şi pentru că mai toţi creatorii au pretenţia de a fi mai întîi universali, şi apoi,dacă se poate, puţin de tot, aproape insesizabil, şi naţionali. Noua sa carte de poeme, Rodierul, apărută în 2016, la editura bucureşteană Betta, o editură tot mai vizibilă şi cu realizări remarcabile, debutează cu o confesiune pentru zeiţa celor care scriu poezie: Scriu chinuit într-un amurg cu lînă/ De aur, doar pe-o rută din Parnas,/ Orfeu îmi face din plictis cu mîna. Faţă de aceeaşi regină, el spune: Îmi răstignesc fîntîni pe cruce/…/ Şi-mpodobit iluzii din trufie,/ De azi spre ieri şi mîine, pe vecie. Conştient că adevărată poezie, marea artă presupune jertfelnicie, Şerban Codrin ştie că, fără har, Nimic rodind în crengile supreme, nu-şi află rost chiar dacă, aşa cum spune poetul: De-aş fi Iisus, luînd-o pe-arătură/ Cu inima cît un un coşmar de-adîncă,/ Fără căinţă-aş cultiva şi încă/ Pe-atît spini ideali la-nţepătură/ Şi-mpodobit iluzii din trufie,/ De azi spre ieri şi mîine spre vecie. Şerban Codrin este un foarte bun exemplu de poet cu o vastă cultură, care, pe lîngă har, ştie că trebuie să munceşti la potrivirea versurilor şi la acordarea ideilor, asemenea ocnaşilor în galerii, pentru a soate la lumină un pumn de sare, făcînd parte din falanga baladierilor şi a truverilor, cu destinul de scriitor, făcut cioburi, el rupînd oasele cuvîntului, dar şi a gîndurilor, încercînd să-şi facă adevărate castele în care să-şi trăiască singurătatea chiar dacă: Nimic nu prevesteşte cîntecul/ De bucurie-n zbor al ciocîrliei. Pentru el prinţesa nu are simţul tragediei şi totul se duce cu dricul gloriei de către: Încă-o sămînţă de mistificaţi. Venind parcă dintr-un Ev mediu baladesc, fiind frate cu Francois Villon, el totuşi nu se vede beat în mahmureală. Rodierul lui Şerban Codrin poate fi considerată, oricînd o carte de căpătîi şi un bun manual de învăţat scrierea poeticească, pentru mulţi dintre poeţii post, post, post, sau doritorii de inovări lingvistice fără nici o acoperire, ci doar aşa de amorul artei. Pentru Şerban Codrin cuvintele par a fi din plastilină, modelîndu-le după gîndurile şi trăirile lui speciale. Aşa cum spune şi Theodor Codreanu, Şerban Codrin este o figură insolită a literaturii române contemporane, iar Ion Roşioru îl consideră un adevărat artizan al cuvîntului. Dar, despre cartea şi cărţile lui Şerban Codrin, cititorul se poate exprima abia după o lectură atentă.

Revista indexata EBSCO