Mar 20, 2017

Posted by in Varia

Bogdan Mihai MANDACHE – Comentarii teologice și filosofice/

 

Despre teologul cistercian Godescalc de Nepomuk nu se cunosc prea multe lucruri, se ştie că a trăit la jumătatea secolului al XIV-lea, că în anul 1367 a susţinut o dizertaţie despre Petrus Lombardus, cel care îl citează, Iacobus de Altavila, amintind că în anul 1369 Godescalc nu mai trăia. Deşi de mai bine de un secol au apărut numeroase lucrări de istorie a filosofiei care au încercat să configureze o imagine cît mai fidelă a gîndirii medievale, vastul subiect este departe de a fi epuizat, deşi totdeauna va mai fi de adăugat o nuanţă. Efervescenţa studiilor asupra marilor curente teologice medievale, asupra marilor sinteze doctrinale, fructele preţioase ale vastei mişcări intelectuale cunoscută sub numele de „scolastică”, se datorează enciclicei Aeterni Patris (1879) care a însemnat revenirea la Toma de Aquino şi la alţi mari teologi medievali. În deceniile care au urmat au apărut studii şi cărţi despre aristotelism şi augustinism în veacul al XIII-lea, despre averroism şi Siger de Brabant, despre confruntările între şcolile rivale, conduse de Jean Peckham şi de Toma de Aquino, la Universitatea din Paris, despre curentul platonico-augustinian. Cu certitudine, una dintre lucrările teologice care au influenţat determinant gîndirea medievală a fost celebrul tratat al lui Augustin, De doctrina christiana. Scris pentru episcopi şi preoţi care predau doctrina creştină, tratatul este o introducere în studiul Sfintei Scripturi; concepţia augustiniană asupra învăţăturii creştine este de o perfectă claritate; trebuia substituită filosofiei sau înţelepciunii păgîne, fruct exclusiv al raţiunii, înţelepciunea superioară a raţiunii luminată de credinţă, ale cărei principii vin de la Dumnezeu însuşi. Înţelepciunea creştină, pe care Augustin o numea nostra philosophia, adică sinteza cunoaşterii elaborată de inteligenţa creştină va fi fundamentată pe ştiinţa Cărţilor sfinte, dar nu va ocoli ştiinţele profane: aritmetica, muzica, istoria, astronomia, dialectica, retorica, doctrinele filosofice. În prima jumătate a secolului al XII-lea, celebra lucrare a lui Petrus Lombardus, Summa sententiarum, avea acelaşi plan cu tratatul amintit al lui Augustin; Cartea Sentinţelor lui Petrus Lombardus a ocupat un loc unic în istoria teologiei din Evul Mediu. Acest preambul ne apropie de înţelegerea şi buna apreciere a unei recente iniţiative editoriale: Godescalc de Nepomuk, Teologia ca dispoziţie ştiinţifică. Prolog la Comentariu la Cartea Sentinţelor. Ediţie critică. Ediţie a textului latin, traducere în limba română, studiu şi aparat critic de Alexander Baumgarten, Iaşi, Editura Polirom, colecţia “Biblioteca medievală”, 2016, 464 p.

Originar din Nomenonius, Lombardia, Petrus Lombardus, după studii la Bologna, Paris şi Reims, a fost profesor şi timp de un deceniu (1150-1160) episcop. Cartea Sentinţelor i-a asigurat celebritatea; era împărţită în patru cărţi, primele trei despre lucruri/res, a patra despre semne/signa. Cărţile despre Dumnezeu, îngeri şi oameni, Isus mediator, semnele salvării sînt rînduite ca totalitate îndreptată către scopul ultim, întîlnirea lui Dumnezeu în beatitudine. Inserarea gloselor biblice, a numeroase sentinţe i-au permis lui Petrus Lombardus să unească o formă sistematică cu un conţinut extrem de dens, îmbogăţit cu mii de referinţe biblice şi patristice. Operă cu succes în epocă, îmbinare fericită între formă şi conţinut, între autoritate şi raţiune, Cartea Sentinţelor a devenit o adevărată piatră de încercare, comentariul asupra ei asigurînd tînărului teolog dreptul de a continua studiile. Acesta a fost şi cazul tînărului cistercian Godescalc de Nepomuk, care şi-a susţinut comentariul la Paris, la Colegiul Bernardin. Făcea parte dintr-un grup, alături de Johannes Hiltalingen de Basel, Iacobus de Altavilla şi Henric de Langenstein, care marca o prezenţă germană la Paris. Textul lui Godescalc este incomplet, deteriorat, dificil de citit, priveşte chestiuni de filosofie şi de morală, despre eligibilitatea binelui şi răului. În amplul său studiu, Alexander Baumgarten scrie despre auctorialitate şi statutul citărilor, o practică a vremii în care a trăit Godescalc, comentariul său fiind impregnat de preluări tacite, de multe ori originalitatea mărginindu-se la articulaţii logice ale colajului de texte, la selecţia pasajului şi plasarea lui într-o poziţie argumentativă favorabilă. „Există aşadar o orientare esenţială a auctorialităţii medievale spre un primat al transmiterii tradiţiei, şi mai puţin spre asumarea singulară a contribuţiei originale, iar aceasta tradiţie  a ajuns în mod cert la Godescalc, de vreme ce el preia masiv tocmai din aceste texte ale lui Henri (de Gand – n.n.)”, notează Alexander Baumgarten. În epocă era apreciată capacitatea scriitorului/vorbitorului de a selecta o sursă sau alta, de a transmite un argument sau altul. Petrarca, autor al unei cărţi intitulate Despre ignoranţă: a sa şi a multora ia în derîdere activitatea de comentare a unei opere în locul creaţiei personale.

Prologul la Comentariu la Cartea Sentinţelor este o discuţie asupra obiectului cunoaşterii, o discuţie despre obiectul discursului teologic şi dacă acesta generează o dispoziţie propriu-zis ştiinţifică. Aici, precizează Alexander Baumgarten, sînt necesare clarificări terminologice, conceptul de ştiinţă fiind elaborat în sensuri multiple, intim legat de dezvoltarea tradiţiei teologico-filosofice a latinităţii medievale, de discuţiile despre legitimitatea predării teologiei într-o facultate specializată, despre provenienţa profesorilor din ordine monastice sau din laicat, deseori fiind adusă în discuţie şansa mîntuirii, despre urcarea înaltelor trepte către  desăvîrşirea spirituală. Pentru şansa mîntuirii exemplul predilect este „bătrînica”, „femeia sărmană”, evlavioasă, dar neinstruită, amintită în Evangheliile lui Marcu şi Luca, pildă folosită de Petrus Lombardus, reluată de Godescalc: „Fără ca ştiinţa teologului însuşi să constituie o piedică, o bătrînică ignorantă poate să aibă un grad al slavei tot atît de mare ca şi teologul însuşi, presupunînd că în starea <vieţii aflate> pe cale avuseseră un grad egal al slavei sau al carităţii.” Preocuparea privind condiţiile de legitimitate ca ştiinţă ale teologiei, specifică perioadei ulterioare secolului al XII-lea îi prilejuieşte lui Alexander Baumgarten o prezentare a diverselor puncte de vedere conturate în chestiunea amintită, cu preponderenţă pe ce anume este şi ştiinţa, şi pe folosirea unor sensuri variate ale termenului theologia. În primul caz, reperele acceptate sînt cele din Metafizica lui Aristotel, deşi aplicarea ei la cunoaşterea lui Dumnezeu era dificilă, aspect semnalat de Toma de Aquino „cînd spune că natura simplă şi subzistentă a lui Dumnezeu face ca discursul nostru să îi fie inadecvat, deoarece numele cu care ne referim la el sînt fie abstracte, fie concrete”, afirmă Alexander Baumgarten. Constituirea teologiei ca ştiinţă avea să se facă după model augustinian, o ştiinţă care are drept scop clarificarea limitelor şi a consistenţei credinţei.

Editarea Prologului la Comentariu la Cartea Sentinţelor, scriere datorată lui Godescalc de Nepomuk, face parte dintr-un amplu program de studiu şi editare a comentariilor medievale sentenţiare, un program naţional de cercetare al Universităţii “Babeş-Bolyai”. Este prima ediţie modernă a scrierii teologului cistercian, prima sa „înfăţişare” în faţa publicului românesc, ediţia finală, integrală, aici este publicat doar Prologul, a ceea ce s-a păstrat din manuscris, fiind una internaţională. Este meritul Editurii Polirom, al lui Alexander Baumgarten, coordonatorul colecţiei „Biblioteca medievală”, că oferă cititorilor interesaţi ediţii bilingve, însoţite de comentarii, ale unor scrieri avînd drept autori pe William Ockham, Toma de Aquino, Duns Scotus, Nicolaus Cusanus, Boethius, Avicenna, Bonaventura, Isidor de Sevilla, Raimundus Lullus, Meister Eckhart, Pierre Abelard, Francesco Petrarca. Dacă menţionăm şi că viitoarele apariţii au ca autori pe Grigore cel Mare, Bernard de Clairvaux, Alkindi sau Gemistos Plethon, înţelegem că ne aflăm în prezenţa unui program editorial, cultural, intelectual de excepţie.

Revista indexata EBSCO