Feb 16, 2017

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

La mulţi ani, vechi şi noi prieteni ai rubricii şi Convorbirilor noastre, cele binecuvîntate de calendar şi rotunjite binişor către o sumă care dă pohfală istoriei noastre literare. Uite cum te poţi poticni în cuvintele care stau în prag, aşteptînd cuminţi şi amuzîndu-se că, dintre toate, le-ai ales pe cele mai nepotrivite. Oricum, dinspre Botoşani şi Ipoteşti încă mai sună dulcele corn, iar noi nu putem purcede la cetitul revistelor decît cu Luceafărul de dimineaţă. Unde vom descoperi ce planuri literare croiesc scriitorii noştri pentru noul an. Mai simplă lămurirea maestrului Basarab Nicolescu: „Nici un plan. O singură aşteptare: necunoscutul, neaşteptatul, improbabilul”. Alex Ştefănescu se duelează amical în „dicţionare private” cu Horia Gârbea, astfel că aflăm că „geloziile mici şi numeroase sunt de fapt jaluzele”. Poposim şi la informaţiile lui Adrian Lesenciuc despre „Accidentul” lui Mihail Sebastian dar şi la cîteva date despre Barbu Lăutarul, graţie lui Costin Tuchilă. Din Bucovina literară desprindem informaţia lui Ioan Holban cum că „E anotimpul poeţilor trişti”. Doriţi şi alte detalii? „Vasile Romanciuc e un poet din alt veac. Într-o lume a tuturor (postmodern)ismelor, poetul din Hotin reinventează spleen –ul baudelairian…”. Este o retrospectivă a volumelor de versuri ale poetului basarabean şi o reverenţă pentru unul dintre scriitorii români emblematici de pe celălalt mal al Prutului. Decupăm şi cîteva versuri din grupajul semnat de Mihaela Grădinaru: „Poemul s-aşază singur în groapă,/ Se-nveleşte cuminte în pînză de apă.// Carnea-i se-nfruptă fierbinte din mine,/ Dimpreună călătorim în rădăcini de ruine”. Ne oprim şi la articolul lui Adrian Dinu Rachieru dedicat Biruitorului Bacovia. De unde aflăm că „Poezia lui Bacovia s-a alimentat din categoria trăitului. Natură maladivă, Bacovia rătăceşte în decor funebru (cadru care l-ar fi înspăimîntat pe Alecsandri) şi propune o lirică de atmosferă, conectată la tensiunile unei existenţe necrozate”. Adăugăm şi apelul făcut de Alexandru Bantoş pentru susţinerea revistei Limba română din Chişinău, care trece prin momente mai dificile, şi ne oprim la Litere. Aşa este că am uitat că pe 22 decembrie, Pasărea cu clonţ de rubin devenea testamentul lui Nicolae Labiş? „Pasărea cu clonţ de rubin/ S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.// Nu mai pot s-o mîngîi./ M-a strivit./ Pasărea cu clonţ de rubin,/ Iar mîine/ Puii păsării cu clonţ de rubin,/ Ciugulind prin ţărînă,/ Vor găsi poate / Urmele poetului Nicolae Labiş/ Care va rămîne o amintire frumoasă…”. Tudor Cristea ne avertizează că Ioan Alexandru ar fi împlinit 75 de ani. Şi că Academia Română ne invită la o lectură a Operelor sale recent editate.

Ne oprim şi la Reflex, revistă editată de prietenii din Reşiţa, unde păstoreşte Octavian Doclin şi unde ne bucurăm să-l regăsim pe George Vulturescu: „Dacă te-ntorci după litera slăbănoagă,/ rămasă în urma celorlalte litere,/ va fi deja tîrziu -/ martori nu există la ora aceea din/ noapte/ decît ţipătul păsării”. (Cine rătăceşte o literă) Dar şi invitaţia de a recupera, măcar parţial şi cu subiectivitate,o parte din literatura locului, despre care, mărturisim, nu ştim cît ar trebui. Veşti contradictorii ne vin şi dinspre Cronica veche, despre care se zvoneşte că va trece în istorie – ceea ce ne-ar întrista – dar pînă atunci admirăm numărul din anul trecut, cu o ţinută specială grafică şi o retrospectivă a evenimentelor culturale ale anului. Li se adaugă interesantele iscodiri ale lui Mircea Ciubotaru despre „Misterele onomastice” ale Iaşilor, duse pînă la al XXVII-lea episod. Lucian Teodosiu aduce din ingratul sertar al memoriei numele celui de care este legată colecţia Eminesciana, criticul şi istoricul literar, universitarul – în cel mai nobil sens al cuvîntului, Mihai Drăgan. Nu lipsesc generoasele invitaţii la lectură prin îndemnul criticilor de întîmpinare, astfel că suntem poftiţi între copertele cărţilor semnate de Nicolae Corlat, Îngerii vin când nu-i chemi sau Supliciul norilor a lui Emilian Marcu. În 2016, unul dintre invitaţii de onoare ai Iaşului cultural a fost poetul Aurel Rău. Iată şi cîteva dintre semnele lirice ale trecerii sale: „Ea vine de dincolo de fruntarii/ ale memoriei, printre latini./ Ea cuvântul, pe care l-am declinat/ în prima oră de latină,/ din prima clasă de liceu,/ într-o bucurie/ la români,/ într-un oraş departe./ Unde prin el/ erai/ dintr-o dată/ acasă”. (Casa) Facem un popas şi la Feed back pentru provocarea lui Virgil Diaconu dacă Există o literatură cu caracter feminin? Întrebarea nu este veche iar răspunsurile au stîrnit, în timp, reacţii de la cele mai aşezate la unele pline de revoltă. Nici Virgil Diaconu nu este un „cuminte” în verb, astfel că, opiniile sale merită atenţie din cel puţin cîteva puncte de vedere. Revista ne propune numeroase nume noi, cu aceeaşi deschidere către poezia tînără: „Admite, poţi muri foarte tânăr/ coagularea trăsăturilor în afara contextului/ te poate entuziasma/ nimic forţat, oboseşti de atâta consistenţă/ ca de previzibilele petreceri în piaţa cea mare a/ oraşului/ şi te îndepărtezi/ când nu eşti tenace parcă nici nu suferi atât” O bogată iconografie ni-i readuce pe Mihai Ursachi, Emil Iordache, Fănuş Neagu, Ioan Alexandru în ipostaze vii, dinamice. Revista Poezia se pune, generic, sub protecţia unei teme generoase: poezie şi avangardă. Un număr dens, cu autori contemporani sau cu cei intraţi în paginile istoriilor literare, cu provocarea unei biblioteci haiku, cu traduceri ispititoare din Francesco Tomada, Pasquale Di Palmo, Valeri Briusov etc. Interesantă şi rubrica Artele poetice la români în care îl regăsim pe Alexandru Philippide cu cîteva precizări aforistice la care vă poftim. De fapt întreg numărul merită citat, inclusiv paginile de traduceri din lirica noastră contemporană, cu aceeaşi rîvnă a traducătorilor noştri – care, trebuie să recunoaştem, nu sunt chiar atît de numeroşi pe cît ne-am dori… Şi o ultimă haltă, Revista română, care dedică un spaţiu important Minorităţilor şi identităţilor naţionale în spaţiul central şi este – european. Autoarea, Luminiţa Cornea, se referă la Simpozioanele Astrei care au avut loc la Iaşi şi, la care, tema de bază, abordată de majoritatea celor participanţi a fost cea enunţată în titlu. Nu au lipsit nici referirile la evenimentele culturale şi ştiinţifice patronate de organizaţia ieşeană – absolut impresionante prin număr şi ţinută şi ilustraţiile inedite cu grafica lui Cezar Petrescu.

Revista indexata EBSCO