Feb 16, 2017

Posted by in Panoramic editorial

Daniel DRAGOMIRESCU – Poetul Leonardo

Pentru cine nu a deschis încă dicţionarul cultural-literar al prof. Ioan Baban, Leonard Ciureanu (n. 1962, Soleşti) este un poet şi publicist român, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, autorul volumelor de versuri: La marginea nopţii (Ed. Cutia Pandorei, Vaslui, 2000), Exerciţii de ardere (Ed. Pamfilius, Iaşi, 2001), Grădinile sufletului auster (Ed. Timpul, Iaşi, 2005), Rana absenţei (Ed. Timpul, Iaşi, 2006), În candela memoriei (Ed. Junimea, Iaşi, 2006), Vasul de santal (Ed. Junimea, Iaşi, 2006), Otrava singurătăţii (Ed. Cronica, Iaşi, 2006), Cenuşa iubirii (Ed. Cronica, Iaşi, 2007), toate de o egală valoare.

Poetul a început să se manifeste cu mult înainte de data debutului său editorial, prin 1990-1991 el regăsindu-se printre redactorii colaboratori ai revistei ,,Gazeta de Est”. Ulterior a devenit o prezenţă activă în cadrul cenaclului vasluian ,,Ion Iancu Lefter”. Leonard a desfăşurat şi desfăşoară o susţinută activitate publicistică, textele sale fiind găzduite de revistele „Est”, „Adevărul literar de Vaslui”, „Ecouri literare”, dar şi de publicaţiile ieşene „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Poezia” şi altele. Din 2008 este şi colaborator al revistei interculturale şi multilingvistice „Orizont literar contemporan”.

Versurile sale au fost primite de la început cu interes de către mulţi exponenţi de marcă ai Iaşului cultural, precum Cezar Ivănescu, Cassian Maria Spiridon, Constantin Dram, Emilian Marcu, Liviu Antonesei şi Valeriu Stancu. El este un poet de o reală şi specială vocaţie, un bun cunoscător al domeniului poetic în general, un poet autentic, sensibil şi reflexiv în faţa existenţei colective şi individuale, spontan şi inspirat în actul său de creaţie şi în egală măsură un autor autodidact, cu lecturi serioase din marii poeţi şi înţelepţi ai lumii. Dar, încă o dată, ceea ce îl defineşte pe el este propensiunea naturală spre creaţia poetică, dublată de conştiinţa actului creativ. Cu îndreptăţire, criticul Constantin Dram afirma, nu cu mulţi ani în urmă, despre poetul exerciţiilor de ardere că ,,scrie poezie dintr-o pornire aproape organică” şi că înţelege „responsabilitatea existenţei sale poetice”, iar poetul Cezar Ivănescu  observa şi el că „Leonard Ciureanu scrie o poezie dictată de o sensibilitate dureroasă, atingînd uneori zonele de profunzime ale sufletului” (prefaţa la vol. În candela memoriei, 2007).

*

Românii se duc astăzi în Italia de regulă cu scopuri strict lucrative şi practice, dar Poetul Leonardo vede în această ţară altceva decît o şansă pentru prosperitatea personală. Contactul cu Italia şi cu Roma, unde duce de mai mulţi ani o existenţă mai mult spirituală decît materială, şi liberă de orice convenţii şi canoane, marchează la nivel formal şi de fond o nouă etapă în discursul său poetic, completîndu-l cu noi teme şi motive; ori mai bine zis, prilejuind în scrisul său o gamă de variaţiuni noi pe vechile motive şi teme, într-o ambianţă la prima vedere decadent-postmodernă: la umbra Columnei lui Traian şi pe la porţile Universităţii La Sapienza, adunînd în jurul lui pe studenţi, pe sub podurile Tibrului şi prin fundăturile Cetăţii Eterne, unde „nici soarele nu mai răsare”.

Dar, dincolo de virajele şi vîrtejurile existenţei cotidiene şi dincolo de modele poetice trecătoare, nu încape îndoială că Poetul Leonardo scrie o poezie pe cît de inspirată, pe atît de autentică, pentru că o scrie chiar cu sîngele şi cu viaţa lui.

 

Revista indexata EBSCO