Feb 16, 2017

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Papirusul Aretusei

„…Rece sudoare se-ntinde

Pe-mpresuratul meu trup; stropi albaştri din toată făptura-mi

Curg şi o baltă se face oriunde mă mişc şi din plete

Rouă se scurge; mai iute decît îţi pot spune acuma

Fost-am schimbată-n izvor.”

 

Aşa s-a metamorfozat Aretusa lui Ovidiu, în traducerea lui Ion Florescu rescrisă de Petru Creţia (Editura Academiei, 1959, versurile 632-636 din cartea a cincea). Nimfa-nereidă, mai frumoasă decît şi-ar fi dorit („socoteam că-i nevrednic/ Darul să placi”, 583-584), rîvneşte doar la faima de vînătoriţă îndrăzneaţă, străbătînd pădurile Arcadiei sub ocrotirea zeiţei Artemis. Obosită şi cuprinsă de căldura apăsătoare, vrea să se scalde într-un rîu liniştit, limpede „de puteai chiar/ Pietrele să i le numeri prin apă” (587-588). Simte un murmur, se sperie şi fuge, fără să se oprească, pînă la Orchomenos, Psophis, la munţii Cilene, „Menalul cu văi”, „Erimantul cel rece” şi la Elis: Alfeu, zeul rîului în care voise să se îmbăieze, o urmăreşte cuprins de patimă. Degeaba încearcă Artemis să o ascundă într-un nor, sudoarea spaimei o dă de gol. Transformată în izvor, Aretusa nu încetează să fugă de Alfeu şi trece, pe sub Marea Ionică, din Pelopones în mica insulă Ortigia, de lîngă Sicilia: acolo rămîne ea pînă azi, avîndu-şi apele amestecate cu ale lui Alfeu.

Este o nimfă binecuvîntată de două zeiţe, Artemis/Diana şi Demetra/Ceres. Artemis, pe care Aretusa o cinstea ducînd o viaţă castă şi însoţind-o la vînătoare, îi deschide calea către insula unde venise pe lume, Delos/Ortigia, ce îi fusese sălaş lui Leto la vremea naşterii gemenilor arcaşi, simboluri divine ale lunii şi soarelui, Artemis şi Apolo – insulă rătăcitoare care a binemeritat mai apoi un loc statornic. Pe Demetra şi-o îndatorează dîndu-i veşti despre fiica ei, Core-Persefona/Proserpina, răpită de Hades/Pluto, pe care Aretusa o zărise în fuga sa pe sub Marea Ionică. Putem crede că Demetrei îi datorează planta rară ce creşte în apele puţin curgătoare, aproape stătătoare (amintind de stropii ce bălteau sub norul în care fusese ascunsă), ale izvorului din Ortigia: papirusul, acel miraculos material vegetal pe care scriau anticii mai înainte de a descoperi că pielea animală putea fi transformată în pergament.

Unul dintre firele subţiri ale mitologiei greco-romane, mitul Aretusei leagă submarin Arcadia de Ortigia, se încununează cu papirus şi se materializează în frumoasele monede de acum două milenii şi jumătate, unde profilul acestei divinităţi de apă dulce este înconjurat de delfini.

Revista indexata EBSCO