Feb 16, 2017

Posted by in Istorie literara

Constantin PARASCAN – Istoria vieţii culturale ieşene (1944-1970) (reflectată în presa locală) (III)

Aceeaşi stare, pare calmă, detaşată de convulsiile războiului, e prezentă şi în luna februarie 1944 în „Cetatea Moldovei” – revistă lunară de probleme actuale, literatură şi critică şi care putea fi procurată cu 120 de lei şi direct de la Tipografia BRAWO din Iaşi.

Artur Gorovei împlinea 80 de ani, sărbătorindu-se cu propriile amintiri de elev, dar şi cu o schiţă-portret biografic a lui G. Ursu – Artur Gorovei la 80 de ani, ca şi cu o notă din rubrica „Însemnări”, a lui G.A.C.

Creaţia literară şi îndeosebi poezia ocupă spaţiu generos. De la un Colind pentru oastea crucii şi desrobirii hotarelor al lui Ion Buzdugan (Florile dalbe: „Moş Crăciun, cu plete albe,/ Străjuie la vatra firii,/ Iar de sus – fulgi albi, în salbe/ Joacă hora întregirii,/ Florile dalbe…”), la Zîna de rouă, poem de Donar Munteanu („Dar Zîna de rouă, minunea din zori/ Topită de soare, se urcă în nori…”), -apoi la poemul lui Traian Chelariu, Îmi arzi în suflet ca un dor suavă; Frumoşii arbori (modest) al Magdei Isanos; o versificare, tot modestă, despre lupta lui Ştefan cel Mare, Orbic, a lui B. Frunte. Cunoscutul cercetător ieşean G. Ursu visează frumos într-un poem intitulat Un porumbel („Mai treci odată doar, mai treci,/ Tu porumbel visat de-a pururi,/ Alină-mi foamea de azururi/ Şi stinge setea mea de veci”.) Constantin Mihail, în Regăsire meditează („Din caerul vremelnic al Marelui Nimic/ S-o toarce, singur, firul nădejdilor ştiute). Şi directorul revistei „Cetatea Moldovei (Gh.A. Cuza) poetizează în Solstiţiu de iarnă („Cîte vieţi, atîţia sori/ Alunecă pe glie/ Dar duse-s tot de-atîtea ori/ Înspre amurguri fără zori/ Şi fără veşnicie…”).

Creaţia în proză e prezentă prin o Poveste, de Mărioara Tuhovniceanu, La Schy, în Munţii Neamţului, de Nicolae Stelian Beldie şi de Însemnările lui Zenov/ Fragment dintr-o scrisoare găsită, de Eusebiu Camilar.

Băcăuanul G. Sturzu face cunoscut şi cititorilor „Cetăţii Moldovei” singura scrisoare (ştiută de către specialişti mai cu seamă) trimisă de Mihai Eminescu lui Ion Creangă în 25 decembrie 1878. Scrisoarea este trimisă într-un „mic plicuşor pentru carte de vizită”, pe adresa: „D-Sale/ Domnului Ioan Creangă/ Iaşi, Str. Bancei, la debitul de tutun peste drum de spiţeria Blaustein”. Surprinde comentariul lui G. Sturzu – de neînţeles – deturnînd sensul, conţinutul acestei scrisori, manipulînd, poate, publicul acelor ani (Chipurile… Eminescu s-ar fi aflat „într-o mare jenă financiară”, „Luceafărul” neavînd bani să-şi cumpere „o păreche de încălţăminte mai cuviincioase”. Revoltătoare sunt şirurile ce urmează: „Sărman poet şi visător, cu încălţămintea spartă, cu haina ponosită şi lihnit de foame în ziua de îmbelşugată sărbătoare…” şi alte deliruri inventate…). Scrisoarea, în realitate şi adevăr, se referă la nevoia fiului lui Ion Creangă, Constantin, aflat la Bucureşti atunci, de bani pentru a-şi cumpăra cele necesare de sărbători  (Se înţelege, din conţinutul scurtei scrisori că fiul lui Creangă, Constantin, îl roagă pe Eminescu să scrie tatălui său pentru a-l îndupleca să-i trimită bani – Constantin fiind cam cheltuitor, iar Ion Creangă mai cumpănit privind „entuziasmul” fiului…).

În consonanţă cu nevoia de a reînsufleţi starea naţiei aflată în război este folosit orice prilej aniversar. Astfel, împlinindu-se 100 de ani de la „marele act al dezrobirii ţiganilor”, din ianuarie 1844, ca şi alte fapte demne de istoria naţională, I.Fr. Botez, publică articolul Moldoveanul C. Negri şi lupta pentru promovarea conştiinţei naţionale/ O sută de ani dela înfiinţarea celui mai vechi cenaclu literar moldovenesc, C. Negri contribuind şi determinînd pe Domnitorul Mihail Sturza să semneze două legi pentru dezrobirea ţiganilor statului şi ţiganilor mănăstireşti şi ai Mitropoliei, scriind şi poezia 31 ianuarie 1844: „A Moldovei-naltă faptă nu e rîs amăgitor/ Nici nădejde depărtată pentru tine, biet popor,/ Fiindcă inima-i creştină şi româna ei simţire/ Şters-au o grozavă faptă de pe trista omenire”.

Tot în 1844 C. Negri înfiinţează, la Mînjina, sat din judeţul Covurlui, unde se afla moşia sa, „un cenaclu literar, care a avut mare răsunet, fiind locul de întîlnire al patrioţilor acelei vremi” (N. Bălcescu, V. Alecsandri, A. Russo, Filipescu, Negruzzi, Donici şi mulţi alţii), „dornici să schimbe între ei înflăcăratele idei, din a căror scînteiere se va făuri Unirea şi întregul şir de mari acte politice, care au urmat Unirii”.

Autorul articolului consideră că „Prima viziune a statului românesc tot la C. Negri o găsim. El poate fi socotit înaintaşul acelui lung şir de scriitori care aplecaţi asupra folclorului nostru au descoperit cele mai vii şi mai frumoase mărturisiri de artă şi de suflet românesc”. Exemplificînd cu Hora de la Răducăneni (care este şi un tablou cîmpenesc, dar şi istorie, poporul român fiind considerat „santinelă” a Apusului) („Şi-mi părea românul, astăzi, fiu al zilelor trecute/ Ce-au văzut în astă ţară lupte-amare, mii şi sute/ Cînd strămoşii apărară, gloata toată, mari şi mici,/ Țara, legea şi Apusul cu-a lor piepturi de voinici”.

În acest eşantion al vieţii culturale ieşene din  „Cetatea Moldovei” din februarie 1944 mai reţinem din rubrica „Însemnări” ştiri despre Ziua Unirii la Bucureşti la Teatrul Naţional, Iaşul şi moartea profesorului Ion Simionescu, Comemorarea cronicarului Ion Neculce – făptuite tot la Bucureşti; despre Conferinţa D-lui prof. Gh.A. Cuza la Bîrlad, unde „se păstrează vie flacăra unei strălucite tradiţii culturale care a dat ţării întregi atîtea figuri epocale în ştiinţă, în politică şi mai ales în literatură”, fondul net de 60.000 lei, primit graţie organizatorului conferinţei, Vasile Stoica, fost prefect de Tutova, fiind destinat în întregime apariţiei revistei „Cetatea Moldovei”. Mai aflăm şi despre succesul piesei Vitamina Z, a doamnei Elena Herovanu la Naţionalul ieşean, ca şi despre recent apăruta lucrare a lui G. Ursu, Tecuciul literar.

Aşa cum ne-a obişnuit şi vom vedea şi în continuare, şi acest număr din februarie cuprinde un bogat set de recenzii la volume diverse: Catastivul de hirotonii al Episcopiei Rădăuţi, Cernăuţi, Tipografia Mitropoliei Bucovina, 1943 (de + Tit Simedrea); La 80 de ani, istoric şi realizări, Cernăuţi, 1943 (de Constantin Loghin) („cartea este scrisă frumos şi cu bogăţie de date”); Probleme estetice, Sibiu, Dacia Traiană, 1943 (de Al. Dima); Rîia, roman cu humor acidulat, amar şi ironie irezistibilă (de Paul Constant); Focul adus, poeme, Bucureşti, 1943 ( de Virgil Treboniu); Teatru pentru Popor, Editura Cioflec, Bucureşti, 1943 (de Petru Gh. Savin); Un om: Panait Istrati, Editura „Slova Românească”, 1943 (de George Gh. Rîncu); şi la revistele: „Convorbiri literare”, „Glasul Nistrului” (apare la Odesa sub conducerea lui Horaţiu Ionescu), „Transnistria Creştină” (revista Misiunii Bisericeşti ortodoxe Româneşti din Odesa).

Rubrica „Viaţa la Iaşi” ne prezintă Aspecte de război din care înţelegem că pericolul produs de apropierea Frontului a declanşat BEJENIA. În fiecare zi în această perioadă ieşenii fug de războiul care se apropie, astfel că o mulţime de camioane şi căruţe se deplasează „cu calabalîcul spre gară”. Se transportă totul, „pînă şi buda cîinelui şi coteţele de păsări; pe un camion, o mătură stătea înfiptă ca un drapel. O panică generală îi cuprinseseră pe oameni, încît expediau mobila şi alte lucruri: „prin Oltenia chiriile şi preţul alimentelor au crescut vertiginos„. Țintele principale erau: Rm. Vîlcea, Craiova, Tîrgovişte, Sibiu, Deva. O cameră ajunsese la 30.000 lei pe lună!

În lunile următoare, pînă în vară, Iaşul se va goli de lume şi de instituţiile importante, inclusiv cele culturale.

„Cetatea Moldovei” apare la Iaşi şi în luna martie a anului 1944, deschizîndu-se cu un articol omagial al rectorului Universităţii, Mihai David, în memoria Profesorului Ion Simionescu.

+ Irineu Mitropolitul Moldovei continuă să publice Legile civile şi penale/ Datoriile castei negustorilor şi ale castei servitorilor (Cartea IX-a Manava-Dharma-Sastra sau legea lui Manu, care se va tipări în Editura „Cugetarea” din Bucureşti).

Pline de învăţătură sunt şi Cugetările savantului Th. Simensky, din care am reţinut doar una şi bună: „Iadul pămîntesc se reazimă pe trei stîlpi: ura, invidia şi lăcomia; raiul are numai unul: iubirea”; Despre Graiul nostru cel de toate zilele (mai cu seamă din Basarabia românească) scrie Gh.A. Cuza.

Creaţia literară, poezia dar şi proza, este prezentă prin: Traian Chelariu, O, cum te-aştept, cu cîtă nerăbdare (sonet) („Iubirea noastră parc-ar fi părere/ Şi ca o ciută-n codri se strecoară:/ Abia o vezi şi iat-o umbră trece…”); Virgil Carianopol, cu o versificare autobiografică modestă (Tristeţe), la fel şi Ploaia, de Magda Isanos („Sunt ploaia, spunea, sunt ploaia de vară./ Voiu face să-nverzească petale şi să răsară/ Ochii morţilor în cîmpia cu flori./ Tu m-ai visat, poete, de-atîtea ori”.); ca şi Psalm, de Eusebiu Camilar, Convoiul, de Const. Goran, Plecare în amintire, de Neculai V. Coban şi proza Împăcarea firii, de Gh.N. Cîrţu.

Revista „Cetatea Moldovei” răspunde unui Anonim de la „Evenimentul zilei” din Bucureşti, la rubrica Viaţa la Iaşi, care-i atacă pe autorii care publică şi pe redactori, pe care-i consideră „învechiţi şi inutili” şi că Iaşul ar trebui „să se cureţe de balele inutile ale patriotarzilor” (adică ale naţionaliştilor). Articolul de atitudine se numeşte Presa ieşeană îşi apără sufletul şi onoarea. Şi ziarele „Prutul” şi „Moldova” iau atitudine împotriva Anonimului de la „Evenimentul zilei”. Gh. Sînger, în intervenţia sa din „Moldova” aduce necesare şi corecte judecăţi: „Nu luăm apărarea nimănui. Înregistrăm doar faptele, pentru a servi drept material viitorilor istoriografi literari ai epocii noastre. (Mulţumim frumos – îmi vine să-i spun peste veac aproape!). Pentru cei care găsesc timpul să mai răsfoiască paginile unei reviste şi preferă tovărăşia unei cărţi în locul bîrfelei fără rost sau pierderii de vreme la cafenea, este ştiut că de cîţiva ani apare în acest oraş o publicaţie care cinsteşte – după umila noastră părere desigur – trecutul cultural ieşean.

Revista „Cetatea Moldovei” fără să aibă pretenţii de îndrumătoare, aduce cu fiecare număr o sănătoasă şi românească contribuţie, situîndu-se printre fruntaşele publicaţii din ţară (o dovedesc succesele scriitorilor de aici la şezătorile din Moldova, Basarabia şi Bucovina)”.

În continuare arată că publică aici „cronicari obiectivi”, că revista „nu caută să servească anumite interese ideologice” şi că e condusă de profesorul universitar Gh. Cuza „şi colaborează la ea mînuitori ai condeiului afirmaţi ca naţionalişti”, deplîngînd „ura” ascunsă la „adăpostul anonimatului”. După două zile, în 13 februarie 1944, „Moldova” revine cu articolul „Patriotarzii Iaşului”, referindu-se la aceeaşi Notă din „Evenimentul zilei”. La întrebarea Anonimului „Cînd se va curăţa tot Iaşul de balele inutile ale patriotarzilor?”, aceasta arată care sunt „băloşii” patriotarzi care publică aici: Î.P.S.S. Mitropolit Irineu – studiul despre legile indiene ale lui Manu, profesorul  universitar Gh. Cuza – cu actul III din poemul Armaşul lui Ştefan, domnul Ilie Dăianu cu Figuri din Blaj. Se solidarizează şi ziarul „Brazda” printr-un „dispreţ sincer” la articolul din „Evenimentul zilei”, ca şi „Evenimentul” din 22 februarie, prin articolul semnat de Demetrie Suţu, Solidaritatea Moldovenilor în jurul revistei „Cetatea Moldovei”.

A.C. Cuza, preşedinte de onoare al Comitetului Bojdeucii (împreună cu Mitropolitul Irineu), fost prieten apropiat al lui Ion Creangă, care s-a ocupat în ani de restaurarea şi îngrijirea Bojdeucii din Țicău, primeşte titlul de Cetăţean de onoare al Iaşului din partea Primarului, Constantin Ifrim. Dr. Ilie Rădulescu scrie şi publică în „Porunca vremii” din 1 martie 1944, articolul Lecţia de la Iaşi, din care am reţinut: „Iaşul nu e un oraş oarecare, e din contra, prin prestigiul nepieritor trecut şi prin înălţimile spirituale, academice şi naţionale ale prezentului, o metropolă a Românismului” (s.n.).

Un mărţişor special primesc ieşenii la 1 martie 1944, eveniment de neuitat, de un „succes triumfal”, la care e prezent şi ministrul Ion Popovici. E vorba de Inaugurarea spectacolelor de operă la Iaşi (semnează G.A.C.) cu Traviata.

„Un oraş care dintr-o inexistenţă muzicală a parvenit în decurs de un an să aibă săptămînal concerte simfonice atît de mult gustate, merită să fie scos din forma larvară de astăzi spre a se avînta spre zările mai largi ale realizărilor muzicale. O merită fiindcă a dovedit-o cu prisosinţă.

De aceea, avem convingerea că d. ministru Ion Popovici nu-şi va opri aici binecuvîntarea atenţie, stăruind să dăruiască capitalei Moldovei şi o stagiune de operă, ca o consecinţă firească a primelor jertfe materiale din care s-a născut Filarmonica şi ca o desăvîrşire a activităţii acesteia”.

Se aduc „calde felicitări d-lui Radu Constantinescu şi colaboratorilor săi de la Academia de Muzică şi de la Filarmonică pentru importanta contribuţie ce au dat dezvoltării artistice a Iaşului”.

Într-o altă Notă se aduc mulţumiri generozităţii aceluiaşi Ion Popovici (Ministrul Şcoalei) care a inaugurat sala „Muzicei de Cameră de la Academia de Muzică şi seria reprezentaţiilor de operă de la Naţional”. Primadona Operei Moldovei era d-na Ecaterina Carp.

În 27 februarie 1944, în Sala Teatrului „Express”, de la Chişinău, la Şezătoarea revistelor „Basarabia literară” şi „Cetatea Moldovei”, au participat peste 2000 de persoane, floarea intelectualităţii din capitala Basarabiei: din partea bisericii, a armatei, a magistraţilor, a învăţămîntului de toate gradele, din partea baroului, a corpului medical etc., în frunte cu Î.P.S.S. Mitropolitul Efrem şi d-l general Olimpiu Stavrat, guvernatorul provinciei.

Au vorbit părintele Vasile Țepordei, directorul „Basarabiei literare” şi al săptămînalului „Raza”, prof. univ. Gh.A. Cuza despre Specificul moldovenesc contemplativ, apoi au citit versuri: Sergiu Matei Nica, Nicolae Ciobanu, Robert Cahuleanu, Dimitrie Iov, Eusebiu Camilar, Petre Stali şi proză: Sergiu Roşca, Ene Stanciu, Sabin Velican.

Şezătoarea a avut „un răsunător succes”, fiind „prima şezătoare a scriitorilor moldoveni în Basarabia”.

Teatrul Naţional din Iaşi se va afla în această primăvară a anului 1944 în turneu oficial cu piesa Armaşul lui Ştefan. Din 11 martie la Teatrul Naţional din Cernăuţi, apoi la Suceava, Fălticeni, Botoşani, Dorohoi, Roman, Paşcani, Chişinău, Piatra Neamţ, Buhuşi, Bacău, Tg. Ocna, Odobeşti, Focşani, Tighina, R. Sărat, Brăila, Galaţi, Tecuci, Bîrlad, Vaslui. Prezentarea spectacolului – şi la matineu şi seara – era făcută de autorul însuşi, Gh. A. Cuza.

Cititorul nostru s-a obişnuit şi cu recenziile prezente şi în acest număr din martie 1944 al „Cetăţii Moldovei”. Se bucură de atenţie: Armaşul lui Ştefan, Iaşi, Editura „Cetăţii Moldovei”, 1944, 98 pagini, de Gh.A. Cuza; Destinul ideilor, Editura Fundaţiilor Regale, eseuri scrise în 1931-1941, de Nicolai Roşu; Peisaj Ardelean, Editura Miron Neagu, Sighişoara, (despre Octavian Goga şi filosofia lui Lucian Blaga), de Grigore Popa; Creatorii şi lumea lor, Editura Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1943, de Ovidiu Papadima; Studiile Institutului de Istorie Naţională din Bucureşti (condus de prof. C.C. Giurescu); Mătănii de zăpadă, poeme, Cernăuţi, 1943, de Neculai Tăutu; Soroca, Tiparul D. Moldoveanu, Soroca, 1943, de Nic.M. Constantinescu; Ultima oră, roman, de Constantin Virgil Gheorghiu. Semnează aceste recenzii Mihai Spiridonică. Acelaşi autor prezintă şi Cărţi şi probleme, Din lumea epicei, Despre poeţi, ca şi o bogată Bibliografie, Reviste din ţară, Reviste din străinătate, Alte periodice…

Ultimele pagini sunt dedicate Publicităţii, tipărite pe o foiţă ataşată, de culoare vernil. Iată cu ce erau ispitiţii ieşenii şi toţi cei care-şi procurau revista „Cetatea Moldovei”:

„Cel mai eficace tratament în boalele stomacului, intestinului, ficatului, nutriţiei, rinichi şi aparat respirator, sunt apele minerale din SLĂNICUL MOLDOVEI

De vînzare: la farmacia Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi şi la administraţia Băilor Slănic, judeţul Bacău.

Cu avizul medicului curant, se expediază contra ramburs cantităţile orale.

Întrebuinţaţi APA MINERALĂ DIN SLĂNICUL MOLDOVEI

Se mai face publicitate pentru produse farmaceutice ca şi pentru cărţile din colecţia „Cetăţii Moldovei”. De reţinut: Rătăcire prin vis, versuri de D. Florea-Rarişte, Cugetări, Destinul în concepţia antică, de Th. Simensky; Morala hindusă şi Yoga, apărute în 1944, de acelaşi autor; Cîteva date inedite despre familia şi viaţa poetului Vasile Alecsandri, de Gh. Ungureanu, 1943.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revista indexata EBSCO