Feb 16, 2017

Posted by in Poezii

Marin IFRIM

În dosul oglinzii

Sînt  toți aici, în aceste umbre dinaintea apariției

aparatului foto. Au multe nume si încă nu s-au născut

ca să inventeze aparatul acesta de congelat mutre

și de arcuit vele de in pentru corăbiile ciclopilor;

foetuși răftuiți cu grijă  în arhive plutitoare, sau

ocheane întoarse în derivă, în largul oceanului placentar.

Nu e ceea ce vezi, o uniformă de filozof pusă la uscat.

E doar începutul, cordonul ombilical

dinspre maternitatea ideologiilor cu două mîini,

cu două picioare, cu doi ochi, două urechi și mai multe capete.

Ai zice că-i om, dacă arătarea s-ar lăsa pipăită în peșterile orbilor

sau măcar ar fi cusută cu fire subțiri de aer.

 

Noaptea

Într-o bună zi descoperă că nu prin pori o pătrunde lumina

și că ar putea fi cîine sau cal, pasăre sau doar

o felie de fum din micul combinat chimic ambulant

cu producție proprie mereu în pierdere. E doar o ființă

oarbă, în găvanele căreia cad asteroizi cu nemiluita

de-o veșnicie putrezi.

 

Pentru îngeri gropile se sapă de jos în sus

În ce ar mai putea necuratul îmbrăca cuvinte,

cînd toate limbile pămîntului nu au nicio uniformă de gală

pentru trupul său alergic la țărînă?

Să mori tu, dihanie, îți zici în gînd, aici n-o să ajungi niciodată.

Pentru îngeri, gropile se sapă de jos în sus!

 

Cîntec electoral

Iluzia democrației: restul de carne de pe osul mai marilor zilei.

Nu trebuie să citești în stelele de pe cerul mass-media,

Intri în prima cîrciumă în care nu găsești milițieni

Pe fundul halbei cu bere, departe de orbul găinilor acoperite

și vezi cum viitorul primar iese ușor din halba cu bere,

în drum spre primărie, cîntînd sieși mulți ani trăiască

pe mai multe voci, ale unui cor defunct, resturi din morga

securității cibernetice, ruda mai nouă a vechii  mașinii de scris

căreia milițienii îi verificau anual literele și frînele antiderapante

 

Orbii somnului

Ei n-au știut niciodată ce e modestia

O chestie prea mare pentru burdihanele lor.

Sofisticați băutori de sudoare scumpă,

Rîd pînă și de Dumnezeul ce-și bea

Zgribulit cafeaua cu apă meteorică,

Ca un amărît alungat de pe terasa cafenelei.

Doar pentru că nu e de-al lor, om între oameni:

Mașină electorală de împachetat minciuni ideologice,

Pentru cei care nu pot visa adevărul, orbii somnului.

 

 

marin, apă de Potop

am văzut oglinzi care se uită în poeți

ca-n apa Mării Negre

cu valuri și lumini știrbe

de cianură

ca-n fundul lui Ovidiu Publius Naso

fluturi orbi care vor să-și vîndă

pînă și nisipul din rinichi

pentru o secundă de litere-n dializă

cariere de calcar

pentru o singură zi

să poarte și ei

numele meu histrionic: marin

apă de Potop

Revista indexata EBSCO