Feb 16, 2017

Posted by in EDITORIAL

Alexandru ZUB – Dr. Krista Zach, memento ego-istoric

S-a stins, pe neaşteptate, spre mîhnirea nespusă a celor care o cunoşteau, profesoara Krista Zach, istoric german născut în România şi ataşat pînă la identificare cu rosturile acesteia.

Născută în 1939, la Sibiu, şi-a făcut studiile în urbea natală, apoi în Cluj-Napoca, München şi Londra, specializîndu-se în anglistică şi istorie, cu interes deosebit pentru evul mediu şi tranziţia spre modernitate. Elevă, la München, a reputatului istoric Georg Stadtmüller, a făcut din Europa Est-Centrală un areal problematic în continuă extensie şi nuanţare, plasînd în miezul abordărilor sale chiar provincia natală, Transilvania, sub multiple aspecte, cu elemente definitorii demne de reţinut.

Datele biografice şi lista de lucrări disponibilă conturează limpede un profil de cărturar sensibil la exigenţele istoriografiei din perioada postbelică, domeniu pe care a ştiut să-l extindă cu semnificative contribuţii personale. A început prin a se interesa en historien de trecutul unor confesiuni, pornind anume de la realităţile transilvane, cu date noi şi nuanţe exegetice care o recomandau ca expert în domeniu. De la zona intracarpatină, cercetătoarea spiritualităţii medievale şi-a extins preocupările în arealul extracarpatin şi mai departe, în acea Mitteleuropa care a ajuns să fie o temă obsesivă în istoriografia vechiului continent. Din Germania Federală şi mai ales de la München, unde Krista Zach a profesat pînă la plecarea dintre noi, au venit mereu impulsuri novatoare, pe seama institutelor de resort, a marii biblioteci bavareze şi a studioşilor formaţi în spaţiul etnocultural românesc sau ajunşi pe alte căi să i se dedice profesionalmente.

Un studiu despre Stări, domeniu seniorial şi confesionalizare în Transilvania e demn de relevat aici, împreună cu altele despre figurile simbolice mai pregnante din zonă, temele identităţii în raport cu „celălalt”, ordinea monarhică în context european, umanismul în epoca luminilor, narativul istoric şi construcţia naţională în aceeaşi zonă, supusă de autoare la anchete istoriografice care n-au rămas fără ecou în domeniu, pe linia unei multidisciplinarităţi sensibile la interferenţe, conexiuni, sinteze.

Volumul Orthodoxe Kirche und Rumänischs Volksbewusstsein im 15. bis 18. Jahrhundert (Wiesbaden, 1977) a fost apreciat ca fiind exemplar (Andrei Corbea, în AIIAIX, 1979, p. 584) pentru seria de „scrieri privind istoria spirituală a Europei de Est”. În aceeaşi revistă ieşeană de istorie a publicat şi autorul acestor rînduri, la un moment aniversar, unele consideraţii de ansamblu, din care extragem un segment ilustrativ: „Medieviştii preocupaţi de istoria religiei, moderniştii sensibili la problematica modernizării şi a statului naţional, contemporaneiştii atenţi la marile tensiuni etnoculturale, la migraţiile şi dislocările demografice au întîlnit cu siguranţă studii elaborate de doamna Krista Zach în aceste domenii, afine şi cu altele, în cadrul mai vast al ştiinţelor umaniste.

De-a lungul a trei decenii de activitate ştiinţifică, autoarea s-a impus prin lucrări de amplă viziune, de informare acribică şi de construcţie riguroasă. În ultimii ani, a condus un institut de prestigiu, organizînd manifestări ce au stimulat relaţiile academice româno-germane şi au făcut posibilă editarea de studii importante pentru istoriografie, ca şi pentru o mai bună comprehensiune a lumii contemporane” (AIIAIX, 2004, p. 718). Este un tablou profesional încă valabil, cu precizarea că deceniile de activitate au sporit, odată cu anii, atingînd aproape un demisecol. Mai trebuie spus că unele analogii cu autori cunoscuţi deja în domeniu, precum W.M. Bloch, E. Turczynski, Keith Hitchins, au înlesnit o mai bună integrare în peisajul istoriografic (cf. l.n., Romanogermanica. Secvenţe istoriografice, Iaşi, 2006, p. 167-173).

Faţă către faţă, am întîlnit-o spre finele anilor ’70, cu ocazia unor reuniuni ştiinţifice de interes comun, la Heidelberg, la München, la Stuttgart etc., în iar acele întîlniri s-au vădit utile pentru mine şi pentru unii colegi de breaslă, apţi de înnoire profesională.

La 12 iunie 1985, Krista Zach a fost oaspete al Institutului de Istorie (şi Arheologie pe atunci), împreună cu soţul domniei sale, Cornelius, după cum rezultă din însemnarea făcută în Cartea de oaspeţi a instituţiei noastre, al cărei membru de onoare avea să devină mai tîrziu, la 5 octombrie 2004. Era un moment cînd institutele noastre colaborau la pregătirea unor volume tematice de echipă, publicate în anul următor, coordonate de soţii Zach (Deutsche und Rumänen in der Erinnerungsliteratur. Memorialistik aus dem 19. und 20. Jahrhundert als Geschichtsquelle; Raum und das Paradigma, şi Migration im südöstlichen Mitteleuropa. Auswanderung, Flucht, Deportation, Exil im 20. Jahrhundert, ultimul în colaborare şi cu Flavius Solomon, München, 2005). Am contribuit eu însumi, cu texte istoriografice, la ambele volume, examinînd paradigma migraţiei în spaţiul carpato-danubian şi, respectiv, memorialistica privind relaţiile româno-germane. Mă întemeiam, în ambele cazuri, ca şi în studiile din Südostforschungen, Saeculum şi alte reviste de profil, pe datele deja existente în literatura de specialitate, ca şi pe informaţii noi, extrase cu ocazia unor stagii academice, efectuate mai ales ca bursier al Fundaţiei „Alexander von Humboldt”.

Simpla enumerare a titlurilor din lista de lucrări accesibilă electronic conturează imaginea unui savant de prestigiu, care a ştiut să împace studiile acribioase în biblioteci şi arhive cu obligaţiile asumate ca manager în domeniul cercetării istorice. În ambele domenii, ne-a fost dat să ne intersectăm paşii, ideile, proiectele, cu un folos anevoie definibil momentan. Să sperăm însă că va exista şi în viitor un anume interes profesional pentru ele.

Din mesajul difuzat virtual cu ocazia trecerii la cele veşnice a distinsei profesoare, se poate conchide chiar că un asemenea interes există deja, îndrituind bune speranţe pentru legăturile culturale româno-germane, pentru istoriografie îndeosebi.

 

 

 

 

Revista indexata EBSCO