Jan 16, 2017

Posted by in MOZAIC

Marius VASILEANU – Gala Galaction și Mitropolitul Nicolae al Rostovului

           În Jurnalul său necenzurat, publicat abia după 1989, scriitorul Gala Galaction relatează o întîlnire neaşteptată petrecută la Mănăstirea Cernica la finalul anului 1943 – fapt neobservat de cercetătorii Rugului Aprins…

 

Deşi a rămas în manuale şi dicţionare cu pseudonimul său literar, Gala Galaction, Părintele Grigore Pişculescu a fost un apreciat profesor de Noul Testament la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Chişinău, apoi din Bucureşti, şi coautor al unei răspîndite traduceri româneşti a Sfintei Scripturi (1938).

Gala Galaction (1879-1961) a scris în presa de stînga încă din interbelic, astfel încît după instalarea regimului comunist nu a avut de suferit. Dimpotrivă, a trecut fără rezerve de partea regimului şi a beneficiat din plin de pactul cu „noua orînduire”. Jurnalul său, publicat postum, nu a adus mari surprize. Ca şi Mihai Sadoveanu ori Tudor Arghezi, Gala Galaction nu a fost o conştiinţă a Cetăţii. Dincolo de dimensiunea literară, valoarea Jurnalului constă în mărturiile care trimit la istoria culturii şi spiritualităţii româneşti.

Nu ştiu să fi observat cineva pînă astăzi, poate mi-a scăpat mie, că în două din paginile acestui jurnal este relatată o mirabilă întîlnire care are o oarecare importanţă pentru cercetarea fenomenului Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim…

Aşadar, chiar la finalul anului 1943, în urma unei întîmplări nedorite, Gala Galaction ajunge din nou la Mănăstirea Cernica. Aceasta se petrece mai exact pe data de 30 decembrie, cînd profesorul urma să participe la Mănăstirea Pasărea la slujba de tundere în monahism a unei persoane apropiate. Din păcate, vremea cu totul potrivnică, ninsoarea şi viscolul au făcut ca maşina profesorului să se împotmolească. A fost nevoit să o ia pe jos peste cîmpii, alături de doi confraţi, şi să se refugieze la Mănăstirea Cernica, aflată ceva mai aproape.

După ce este omenit şi se mai încălzeşte, Gala Galaction află că de curînd sosiseră şi erau găzduiţi la Cernica cîţiva fugari din Rusia bolşevică care suferiseră îndelung de pe urma comunismului. Iată un fragment din notaţiile scriitorului, datate joi, 30 decembrie, 1943:

„Aflăm însă că aici în mînăstire se află provizoriu mitropolitul rus Nicolae al Rostovului, erou de roman, scăpat de atîtea ori de la moarte şi adus de germani în ţara noastră. Mergem să-i sărutăm mîna. E un bătrîn impunător. Deşi are vreo 85 de ani, pare sănătos şi mlădiu ca şi noi. Este un chip cu cioplituri adînci, ascunse de un omăt străveziu. Vorbeşte cu acea voce de bas rusesc, caracteristică poporului său. Îmi aduce aminte de fostul şef de gara Galinko din Chişinău. Păcat că nici mitropolitul, nici cei doi acoliţi ai săi nu vorbesc nici o limbă streină. Cele vreo duzină de cuvinte ruseşti cu cari am venit eu din Basarabia nu-mi fac mare serviciu. Noroc că bucătarul mînăstirii este un călugăr basarabean, din obştea Mînăstirii Căpriana. Îl facem interpret. Moşneagul mitropolit şi suita sa – soră-sa, un preot şi un ierodiacon – sînt fericiţi că i-a aruncat furtuna în ostrovul românesc. În ajunul Crăciunului, moşneagul a primit suma de 40.000, prima lună, dintr-o pensie lunară pe care i-a făcut-o statul român. Bietul bătrîn, cînd a primit aceşti bani a început să plîngă.

Potrivit ospitalităţii ruseşti, oamenii mitropolitului au adus pe masă ceai, mezeluri, brînză cu smîntînă. Dar de-abia ne ridicasem de la masă! M-am bucurat că nici ei nu sînt lipsiţi de bucuriile acestor zile de Crăciun.

Am plecat, i-am sărutat mîna mitropolitului şi i-am strecurat în palmă o mie de lei. Ceilalţi, cîte cinci sute. Bătrînei, două sute. În prag, am sărutat a doua oară mîna moşneagului. Smerit ca un adevărat arhiereu al lui Christos, mi-a sărutat şi el mîna.” (vezi „Jurnal”, Gala Galaction, Ed. Albatros, 2000, vol IV, p. 229-230).

Din păcate pentru el, Gala Galaction a ratat întîlnirea esenţială, căci unul dintre cei pe care-i numeşte „acoliţii” Mitropolitului Nicolae, care foarte probabil că l-a şi servit cu de-ale gurii, nu era altul decît Părintele Ioan Kulîghin (Ioan cel Străin)! Deşi i-a strecurat şi acestuia ceva parale, Gala Galaction nu a ştiut să recunoască de unde isvorăşte harul…

Scriitorul îşi încheie amintirea astfel: „Mitropolitul Nicolae este găzduit în vechea stăreţie, adică în casele unde odinioară cel ce era să fie Tudor Arghezi, era micul frate Ion Teodorescu, îngrijitorul stăreţiei. Sub puzderiile iernii, mînăstirea întreagă, cu sălciile ei, cu trestia culcată pe lac, cu crîngurile fantomale de pe dealuri, cu turlele bătute de viscol – părea o viziune dintr-o poveste nordică, cu sfinţi şi cu minuni.”

Deşi, aşa cum reiese din Jurnal, Gala Galaction a mai ajuns de cîteva ori în anii următori la Mănăstirea Cernica şi, cu siguranţă, a aflat că Mitropolitul Nicolae al Rostovului plecase deja la Domnul (ianuarie, 1945) fiind îngropat chiar acolo, pînă în octombrie 1946, cînd Pr. Ioan cel Străin a fost iarăşi arestat de trupele ruseşti, condamnat şi deportat definitiv în URSS, nu găsim alte relatări despre ceilalţi fugari ruşi…

Cum bine se ştie, adevăraţii căutători precum Părintele Nicodim Bujor, Părintele Benedict Ghiuş, poetul Sandu Tudor (viitorul ieroschimonah Daniil de la Rarău) şi profesorul Alexandru Mironescu au ştiut să-l recunoască pe duhovnicul isihast, Părintele Ioan cel Străin, alături de care au pus temelia mişcării Rugul Aprins…

 

 

PS: Din motive care îmi scapă, la redactarea interviului publicat recent de sussemnatul în revista „Convorbiri literare” (numărul din septembrie, 2016, p. 13-22) cu titlul „Rugul Aprins este un fenomen spiritual purtător de viitor” s-au strecurat şi cîteva erori care, totuşi, nu-mi aparţin nici mie, nici celui cu care am dialogat, jurnalistul Cristian Pătrăşconiu. Una dintre acestea, ţin s-o corectez: în cele două locuri unde apar cuvintele „hirotonisirilor” şi „hirotonisiţi” se va citi „hirotesirilor” respectiv „hirotesiţi”. Nu înseamnă că nu putea fi corectă şi versiunea cealaltă, problema este că în text se vorbeşte despre altceva. Pour les connaisseurs…

Revista indexata EBSCO