Dec 13, 2016

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Dacă n-ar fi vînzoleala asta browniană pre electorală, noiembrie ar fi o lună obișnuită, morocănoasă, guturănită, ciufută și paraponisită, vorba lui conu Iancu: Jupiter cacans! Ploile au spart băierile bolții, nervii mi-i descarc pe umbrelele de unică folosință, care la prima bătaie de vînt devin un soi de potire cu spițele răsucite ca o cronică literară, în fine, noroc de revistele care nu contenesc să vină, valuri valuri și mesajele șefului cu precizarea că materialul este necesar ieri! Gata, m-am descărcat, trag aer în piept cu odor tipografic și deschid un Orizont. Care a făcut drum lung, de la Timișoara la Bacău unde mi l-a adus Robert Șerban și de acolo la Iași. După ce te-ai văzut cu sacii culturali europeni în căruță e ușor să  titrezi ambetat: „Luminează orașul din tine!” O mai fac și eu, dar iese o radiografie păguboasă așa că… să vedem de ce Circul a luat locul înțelegerii literaturii. Așa consideră, după al doilea roman publicat, Cristian Fulaș în dialogul cu Robert Șerban. Absolut sincer și fără floricele retorice: „E adevărat, scriu, public, dar apartenența mea la ceea ce (exagerând, firește) am putea numi lumea literară, e aproape nulă. Nu ies în public decât foarte rar, cunosc o mână de scriitori, e mult spus că aș avea o lume literară. (…) Mă simt bine în lumea virtuală, cred că e suficient pentru moment.” O declarație care ar putea fi punctul de plecare al unei ample dezbateri. Cât de dur/impudic/indecent/obscen îi e îngăduit unui text literar să fie? Întrebarea e lansată de Cristian Pătrășconiu, iar provocării îi răspund  Dan C. Mihăilescu, Radu Paraschivescu, Dana Pîrvan – Jenaru, Vlad Zografi, T.O. Bobe, Daniel Vighi, Simona Constantinescu Maria Pușa Hubler, Bogdan Hudeș. Ce și cum, veți ceti domniile voastre. Noi vă mai îndemnăm să cercetați Rețeaua poetică a anilor 2000 împreună cu Ana Pușcașu și trecem la altă redacție. La Ateneu, bunăoară, unde sau consumat mai deunăzi Colocviile revistei sub semnul lui Bacovia. Lume bună, cu ștaif, de la amfitrionii Carmen Mihalache și Vasile Spiridon la invitații Ileana Mălăncioiu, Constantin Călin, Nicolae Scurtu, Theodor Codreanu et alţii. Adrian G. Romila  plutește încă în siajul călătoriilor sale către sud din precedentul roman. De data aceasta ne convinge că, înainte de orice călătorie, mai ales imaginară, trebuie să te documentezi cu asupra de măsură, așa că, cel mai bun loc este  printre Pirați și corăbii cum sună „incursiunea sa într-un posibil imaginar al mării”. Adrian Jicu, mereu la datorie, conchide în cronica sa: „aventura critică a lui Adrian G. Romila rămâne o întreprindere îndrăzneață, simpatică și antipatică în egală măsură.” Un amplu dosar al receptării lui Bacovia, structurat și organizat, ne oferă unul dintre cei mai importanți exegeți ai lui Bacovia, Constantin Călin. Studiu urmat de o altă provocare  la lectură a lui Nicolae Scurtu, de fapt un serial ajuns la al VIII-lea episod, privind O biografie necunoscută a lui George Bacovia. Ne îndreptăm și spre Lumina care nu vine de la răsărit, ci de la Pancevo, din Serbia. Și care ne avertizează că iar este sărbătoare, o sărbătoare venerabilă, cu „Cercul literar Lumina” în prim plan, care împlinește 70 de ani de la înființare. O performanță rară, mai ales într-un spațiu în care identitatea nu este întotdeauna tratată cu normalitate europeană. În loc de editorial, Ioan Baba face un excurs biografic în densa istorie a Cercului, rememorînd figurile personalităților care au pus un semn în istoria grupării. Pentru cei care n-au avut timp să treacă prin cărțile nobelardei din 2015, Svetlana Alexievici, revista a ales un fragment din volumul Vremuri second hand, Însemnările unui complice. Multă poezie, stiluri și generații diferite de la Victoria Milescu la Ileana Roman și Gabriela Mocănașu. Iată un fragment din poezia Ilenei Roman, laureata Festivalului Internațional de Poezie „Drumuri de spice”, Uzdin, 2016: „Bătrânii văd și când sunt orbi/ și nu speră la ceea ce nu văd/ și nu se tem de ceea ce nu știu/ și nu-i alt înțeles decât că nu e/ iar dacă nu-i, nici nu le trebuie.” (Bătrânii) Nume noi, un suiș în amontele revistei, portrete de scriitori, numeroase propuneri de lectură și, mai ales, prin prisma colaboratorilor, aceeași serioasă punte între Banatul sîrbesc și România. Dunărea de jos este mereu vitrina evenimentelor culturale ale Galațiului și nu numai. Suntem informați – inclusiv iconografic – despre Festivalul fanfarelor și cel al folclorului. O noutate: cei doi frați Bacalbașa: Nicolae și Gheorghe au decis să împartă gloria unei cărți: Doi plisnoți au trecut Prutul, apărută la Editura Tipo Moldova în acest an. Buclucașul termen din titlu cred că este același despre care circula un banc înainte de ‘89 cu primul vînător al țării, cel care, plecat într-o aventură africană, trăgea în niște ființe care nu puteau articula decît „pleasenot!” Oricum, unde este Nicolae Bacalbașa este și umor, așa că… Celor care n-au trecut prin orașul universitar Bălți din Basarabia le recomandăm „ghidul” Bălți – oraș românesc, articol semnat de Teo-Teodor Marșalcovschi. Mai facem o invitație, în așteptarea romanului din care ni se oferă un fragment. Așadar, nu ocoliți viitorul roman Pe malul de lut al fluviului, din care Ioan Gh. Tofan ne oferă o mostră: Cocoșii nadoleni. Apostrof ne recomandă ca punct de reper un articol semnat de Carol Iancu: Regina-Mamă Elena și evreii din România. „În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Regina – Mamă Elena a avut o atitudine nobilă, intervenind în favoarea evreilor români persecutați, salvând numeroși evrei de la deportare și prin aceasta de la o moarte sigură. În lupta evreilor pentru supraviețuire, ea a oferit un sprijin vital conducerii evreiești clandestine, și în primul rând conducătorului ei politic Wilhelm Filderman și conducătorului ei spiritual, Alexandru Șafran.” Din ampla listă a propunerilor de lectură spicuim, absolut subiectiv, recomandările lui Iulian Boldea pentru cartea lui Ion Urcan, O seară la restaurant, Constantin Cubleșan pentru volumul Sonete al lui Marin Sorescu, volum care adună peste 230 de sonete grație Mihaelei Constantinescu-Podocea, apărut la Editura Art. Corin Braga ne avertizează că urmează un roman, Ventrilocul, din care publică un eșantion convingător. Ne oprim și la poemele lui Gellu Dorian, Gramote: „Nu te vindeci cu nimic din ceea ce simți că te vindecă/ de o boală pe care ți-o închipui sau îi faci/ cuib în sîngele tău și chemi în ajutor pe cel ce/ demult l-ai izgonit din tine”. De la Apostrof la Mișcarea literară pentru a răspunde la întrebarea lui Olimpiu Nușfelean: Mai vrem Coșbuc? Se referă criticul bistrițean la actualitatea lui Coșbuc, la argumentele contemporane ale receptării operei sale. Un inventar al exegezelor ori reeditărilor duce cu gîndul la valorificarea sa zonală (majoritatea criticilor care s-au aplecat în ultima vreme asupra operei lui Coșbuc sunt din Beclean, cărora li se adaugă doar gestul Editurii Eikon ori cel al Academiei). „Ani de zile critici și publiciști literari s-au luptat cu sintagma „poet al țărănimii”, lansată de Gherea. Într-o societate preponderent agrară putea să funcționeze, în proletcultism dădea bine…” notează Olimpiu Nușfelean. Și pledoaria pentru reactualizarea lui Coșbuc continuă în varii forme, de la radiografia „conului de umbră” în care a intrat opera poetului în opinia lui Mircea Moț, la „lecția poetică” a lui Andrei Mureșanu, varianta critică a lui Ion Buzași ori tema copilăriei dezvoltată de Viorel Mureșan. Adăugăm un „G. Coșbuc inedit” oferit de Mircea Popa și ne aruncăm o privire pe paginile de poezie din care vă oferim un mesaj liric semnat de Victor Munteanu: „Bună seara, nu sunt înarmat, bună seara!/ Deasupra e târziu și-afară stă din toate părțile/ să se întâmple ceva.// Am venit cu palmele goale și neinvitat/ pentru că mi-ați aprins obrajii vorbind despre mine./ Sunt același din care ați gustat fiecare -/ indigerabil și chiar un pic plictisit.” (Bună seara!) În fine, Mozaicul din Craiova sub semnul lui Virgil Ierunca, evocat de Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Libuše Valentova, Lucreția Bârlădeanu, Camelia Zăbavă și Mircea Popescu. Cităm din numeroasele perspective critice: Virgil Ierunca și rostirea poetică, Privirea lui Virgil Ierunca, Ironia și pamfletul – arme ale cuvântului în scrierile lui Virgil Ierunca etc. Semnalăm și omagiul lui Ștefan Vlăduțescu adus unui „senior” al criticii literare craiovene, profesorul Ovidiu Ghidirmic, la fel ca și o laudatio rostită de același profesor universitar și critic la conferirea titlului de Doctor Honoris Causa scriitorului și academicianului Dumitru Radu Popescu. Și un popas liric în grupajul de versuri semnate de Ionel Ciupureanu: „chiar îmi place să-ți citesc. dacă mi-ai/ trimite același text, ți l-aș citi cu aceeași/ pasiune. am fost atent. tu n-ai insistat./ ți-am sugerat să refacem și n-ai fost de/ acord. dacă aș fi în locul tău aș avea/ reacția ta. dar n-o să am reacția ta pentru/ că îți promit să mă prefac. păi, da, ești/ prea de tot, după cum știai. și o prea altfel, aș îndrăzni să-ți șoptesc. poate-ți/ trece durerea de cap, poate nu…” (@).

Revista indexata EBSCO