Dec 13, 2016

Posted by in Panoramic editorial

HOLBAN – Un iubitor de anticării

În volumul întîi din Trecute vieţi de autori şi cărţi, ziare si reviste. De la romantism la proletcul­tism (Editura Timpul, 2015), Constantin Bostan recuperează cîteva fi­guri uitate ale istoriei noastre culturale şi reevaluează cărţi şi re­viste, mai ales, din fondul Bibliotecii Centrale Universitare şi Ar­hivele Statului din Iaşi, precum şi din inepuizabila arhivă G.T. Kirileanu, pe care istoricul a păstorit-o o viaţă de om, la Piatra Neamţ. Dacă prima parte a titlului fixează conţinutul propriu-zis al volumu­lui, precizarea „de la romantism la proletcultism” nu are decît valoa­rea unei vagi încadrări în timp pentru că, iată, J.A. Vaillant, Ion Creangă, Ioan Ianov şi V. Alecsandri nu ilustrează „romantismul”, Artur Gorovei, E.D. Relgis, Elena Alistar, Octav Băncilă, N. Iorga şi G.T. Kirileanu sînt personalităţi accentuate, cum se spune în psihologie, din prima jumătate a secolului XX, iar Mihail Davidoglu, Silviu Brucan, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu şi G. Călinescu reprezintă, doar în parte, ceea ce se numeşte „proletcultism”; oricum, subtitlul e pes­te sumarul cărţii, inutil (şi) pentru că imprecis.

Partea rezistentă a cărţii lui Cons­tantin Bostan se află în demersul recuperator al istoricului. Astfel, Jean Alexandre Vaillant, un istoric şi geograf din zorii României mo­derne şi Ioan Ianov, amintit de istoriile literare „doar între poeţii expediaţi de obicei la categoria «şi alţii» sau «minori»“ sînt două dintre figurile din istoria noastră culturală, pe care Constantin Bos­tan le recuperează în studii monografice, definitive, cărora, probabil, nu li s-ar mai putea adăuga nimic. În acelaşi orizont al „resti­tuirilor”, Constantin Bostan reevaluează manualele şcolare întocmite de Ion Creangă „şi cîţiva colegi ai săi întru dăscălit”, Metodă nouă de scriere şi cetire pentru usul clasei I primară, Învăţătorulu copii­lor. Carte de cititu în clasele primare cu litere şi slove cuprinzîndu învăţături morale şi instructive şi Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema, fonetică: iată întrebarea la care răspunde so­lidul studiu Ion Creangă – un Povăţuitoriu cu bucluc: „Cît de nova­toare pentru acel timp şi cît de eficientă din perspectiva celor 13 ani de experienţă didactică şi pedagogică era totuşi această primă metodică românească pentru dascălii clasei întîi?”: învăţătorul şi povăţuitorul copiilor şi dascălilor, dincolo de „buclucul” vremii, stă bine, o demonstrează Constantin Bostan, lîngă marele povestitor. Cu „Şezătoarea” şi Artur Gorovei, Constantin Bostan se apropie de faptele culturale care se vor fi împlinit în ţinutul Neamţului; Şe­zătoarea, revista folcloriştilor a fost înfiinţată, în 1892, la Broşteni de Artur Gorovei şi fostul său coleg de şcoală, Mihai Lupescu, în şcoala din satul Irinucăi şi caprelor sale din Amintiri din copilărie: „Pe atunci, scrie Artur Gorovei, era greu de trăit în Broşteni, unde se ducea o viaţă primitivă; întîlnirea cu un vechi coleg de şcoală era o salvare. Două camere cu o tindă la mijloc, scunde, întunecoase, friguroase – loc de osîndă – alcătuiau toată clădirea menită pentru luminarea poporului. Una din camere era şcoa­la, cealaltă – locuinţa învăţătorului şi a nevestei lui. La lumina mohorîtă a unei lampe dintre cele mai simple, puneam şi noi lumea la cale, încălzindu-ne mîinile cu paharul de ceai, fiert în gura sobei, de care ne minunam că-şi ţine echilibrul. Şi după cum făcu­sem planuri, cu Elena Sevastos, ca să scoatem revista Ion Creangă, făceam acuma aceleaşi planuri, cu Mihai Lupescu, să scoatem o revis­tă, de acelaşi fel, pe care să o botezăm Şezătoarea. Ne trebuiau do­uă lucruri, ca să ne executăm planul: ne trebuiau oameni destoinici, cari să adune material, şi ne trebuiau bani, pentru tipar”: atunci, ca şi acum, revistele se nasc greu, în chinurile găsirii unui spaţiu, a banilor şi a unei echipe destoinice. Neobosit mono­graf al oraşului Piatra Neamţ şi al întregului ţinut, pe care le cercetează în toate cărţile sale, chiar şi în poezie (în poemul Desculţ din volumul De dragoste şi de beton, astfel, în deriziu­ne, într-un bloc din oraşul de pe Bistriţa; „În fiece zi,/ dar şi noaptea, tîrziu,/ urc de şapte ori/ cîte şaişpe trepte/ (fără a mai socoti şi intrarea)/ spre fîşia de beton şi parchet laminat/ care, înspre capătul unicei scări/ dintr-un bloc «P+l0»/ cinic străpuns de un lift aleatoriu,/ m-aşteaptă statornic,/ în intravilan,/ cu dormi­tor, bucătărie, baie/ sufragerie şi hol,/ başca un balcon închis cu glasvand –/ toate riguros însumate în cei/ cincizeci şi opt de metri pătraţi/ ai unei semeţe cochilii/ de beton./ În fiece zi,/ dar mai ales dimineaţa,/ privesc cerul de care,/ aritmetic,/ sunt mai aproape decît toţi muritorii/ peste care întîmplător/ şi, desigur, vremelnic,/ am fost cocoţat;/ şovăitor,/ calc pe betonul bine ascuns/ sub par­chet şi mochete/ (ca să-mi hrănească iluzia de «acasă»),/ trăind fiorii/ unei frunze purtate de vînt/ sub geamătul brumei./ Într-un tîrziu,/ îmi caut mecanic papucii,/ întrebîndu-mă inutil/ şi, poate, dramatic;/ unde vor fi rămas, oare,/ rădăcinile mele?”), Constan­tin Bostan scrie acum despre comunitatea evreiască de aici, restitu­ind figura lui Eugen Relgis, un mare necunoscut, azi: cîţi ştiu, de pildă, că Eugen Relgis „a atras preţuirea şi prietenia” lui Romain Rolland, H. Mann, Stefan Zweig, H. Barbusse, Einstein, Upton Sinclair, pentru ca, refugiat, de frica bolşevicilor, în Uruguay, să fie nomina­lizat, de noua sa patrie, la Premiul Nobel, în 1955? La fel de necesa­ră şi valoroasă e restituirea personalităţii Elenei Alistar, „unica femeie din Sfatul Ţării”, autoarea unui text rămas ascuns, un secol, în arhiva, se pare, inepuizabilă a lui G.T. Kirileanu: Amintiri din 1917/1918 este o mărturie care luminează o epocă şi oamenii din ceea ce se cheamă „Găgăuzia” şi din România, atîta cîtă era, a începutului de secol XX.

Deşi părea să fi „stors” arhivele de toate informaţiile privind viaţa şi opera lui G.T. Kirileanu, căruia Constantin Bostan i-a consacrat aproape toată activitatea de cerceta­re a istoriei noastre culturale sînt, iată, încă destule fapte de recuperat; corespondenţa cu Octav Băncilă, aflată în arhiva Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi, dar şi câteva scrisori inedite de la Arhivele Statului de pe dealul Copoului, fac obiectul unor studii interesante care aduc în actualitate chipul unui „proletar năcăjit”, pictorul Octav Băncilă şi corectează, cumva, judecata foarte aspră cu care Kirileanu a întîmpinat „monstruoasa” pentru că „lipsită de cumpăt” Istorie a lui G. Călinescu. După ce pune la punct discuţiile pur­tate în jurul unui aşa-zis Glosar pe care l-ar fi făcut Ion Creangă, iar T. Maiorescu i l-ar fi transmis lui G.T. Kirileanu care l-a editat şi evocă relaţia specială dintre N. Iorga şi Regina Maria, Constantin Bostan ajunge în anii ’50, amuzîndu-se cu episoadele proletcultiste ai căror „eroi” – M. Davidoglu, Silviu Brucan (şi „Scînteia”), Z. Stancu (şi „România liberă”), Eugen Jebeleanu (şi împrejurările întîlnirii acestuia cu Nicolae Ceauşescu) – sînt trimişi, în ironie demolatoare şi sarcasm, înapoi, pe rafturile, cu drept uitate, ale obsedantului deceniu şase, cum îi spunea Marin Preda. În sfîrşit, de un umor spumos este Publicitatea, acum un veac şi (aproape) jumătate; Constantin Bostan se şi ne amuză cu reproducerea unor anunţuri de publicitate, apărute în ziarul „Timpul”; iată, de exemplu, ce produse promovează marele Magasin de coloniale şi delicatese D.G.MOCIANU, Grand Hotel Brofft, Calea Victoriei 40, contemporan cu Eminescu şi Caragiale: „Ceaiu rusesc din Moscova, ceaiu colonial din Paris, ceaiu Schuschond, ceaiu peco fin (caravau), romurile cele mai fine din Jamaica, cognacuri fine Champagne, Quiuraso de Olanda, liqueruri de Bordeaux de toate, chocolată colonială cu vanilie. Cacao santé, pesmeţi englezeşti proaspeţi, conserve alimentare streine şi indigene. Sosesc continuu: Brînză de Brie, Bondon, Brînză de Savoya, Olanda, Chester, Rochefort, Camembert. Cremă de Olanda, cremă de Cămpu-Lung, Imperial, Gervaise, Gournai, Port-Salut, Gruyer, Sveitzer. Caşcaval regal de la Broşteni. Penteleu. Unt proaspăt de masă de Normandie. Salam de Verona, Milano, Sibii şi din ţară. Muşchiu de vacă, Galantini (rulade) de păsări. Şunci fierte în vin. Limbi fier­te, pâté de foie gras (delicatesă de ficat) cu trufe. Mortadela de Bologna şi felurite altele. Marinată de păstrăvi, păstrăvi afumaţi. Barbuni (peşte de mare). Maquereaux (macrou), guvizi, sardele franţu­zeşti. Icre de chefal. Somon de Rin. Somon în untdelemn. Thon. Homarzi şi altele. Asortiment de vinuri streine şi indigene de deal!”. Bon appétit! À votre santé!

Revista indexata EBSCO