Dec 13, 2016

Posted by in ARTE

Ștefan OPREA – Familia „Nottara” și Fest(in)ul ei

Cea de a patra ediţie a festivalului internaţional Fest(in) pe Bulevard (Teatrul „Nottara”, 10-22 octombrie 2016) s-a desfăşurat sub semnul bucuriei întoarcerii acasă a trupei după zece luni de peregrinări cauzate de bulina roşie lipită pe faţada clădirii în urmă cu douăzeci de ani. O foarte serioasă reexpertizare a constatat că nu există nici un pericol şi că teatrul îşi poate relua activitatea în mod normal, astfel că Fest(in)ul din octombrie a fost, în fapt, o sărbătorire a evenimentului redeschiderii pentru public a celor două săli de spectacol care funcţionează de aproape 70 de ani. Întoarcerea acasă a fost egală cu o victoriei a voinţei de a nu te lăsa învins, protagonista tuturor demersurilor ce au dus la această victorie fiind Marinela Ţepuş, directoarea instituţiei. A fost o luptă grea cu rigiditatea legilor, cu indiferenţa unora, cu nepriceperea altora, dar s-au deschis şi uşi ale normalităţii, încît peregrinările trupei au luat sfîrşit. Să nu-şi închipuie cineva că în cele zece luni cît sediul a fost închis pentru public, oamenii teatrului şi-au  încetat activitatea. Nu. Au muncit ca şi mai înainte, au jucat, au căutat spaţii în care să-şi prezinte spectacolele şi şi-au chemat publicul să-i urmeze. Au găsit înţelegere şi ospitalitate în multe locuri, au fost refuzaţi în altele, odiseea soldîndu-se cu rezultate impresionante: 80 de reprezentaţii în 37 de spaţii! Cred că această experienţă prin care a trecut trupa Teatrului „Nottara” şi modul în care a reuşit să depăşească toate dificultăţile sînt dovezi ale maturităţii şi coeziunii acestei adevărate familii teatrale, ale voinţei acesteia de a fi activă şi utilă în peisajul cultural românesc. Aplauze!

De regulă, ediţiile de pînă acum ale Fest(in)ului aveau două secţiuni principale: una rezervată comediei, a doua dedicată crizelor de tot felul (cu corespondenţă în viaţa contemporană). Cea de a doua secţiune s-a aflat în prim-plan la recent încheiata ediţie şi s-a numit Criza de familie. E, desigur, un reflex al crizei reale prin care trece familia nucleară în societatea contemporană; e un reflex şi un semnal de alarmă. Am simţit asta aproape la fiecare din cele 11 spectacole care ne-au fost oferite, dar mai ales în cele pe care le-am socotit superioare valoric, cu un substanţial fond ideatic şi cu ţinută artistică ridicată: Efectul razelor Gamma asupra crăiţelor lunatice de Paul Zindel (Teatrul Metropolis, regia Maria Cămărăşan, cu Oana Pellea în zi de graţie; juriul a distins-o cu premiul de interpretare), Othello după (!) Shakespeare (Teatrul „Tony Bulandra” din Tîrgovişte, regia Suren Shahverdyan), Familie de artişti de Kado Kostzer şi Alfredo Arias (Teatrul „Nottara”, regia Al. Hausvater), Dureri fantomă de Vasili Sigarev (Teatrul de Artă Bucureşti, regia Bogdan Budeş), Pisica verde de Elise Wilk (Teatrul „Luceafărul” Iaşi, regia Bobi Pricop).

NU mă pot alătura celor care au socotit a fi cel mai bun spectacol din această secţiune (premiindu-l ca atare) Livada de vişini de Cehov (Teatrul Naţional Sloven, regia Tompa Gábor). Chiar dacă metafora scenică generală propusă de scenografa Carmencita Brojboiu (înlocuirea livezii cu o bibliotecă, sugerînd pericolul care ameninţă cultura) poate oferi şansa unor comentarii utile astăzi, spectacolul rămîne într-o tonalitate joasă din cauza contribuţiilor actoriceşti modeste mai ales în conturarea principalelor personaje (Ranevskaia, Lopahin, Gaev) şi a costumelor fără relief. Personal, aş fi premiat Othello pentru concentrarea excelentă a tramei, pentru tensiune dramatică, metaforă scenică inspirată şi interpretare de ţinută (Liviu Cheloiu – Othello, Andrada Fuscaş – Desdemona, Camelia Pintilie – Bianca).

Comedia a primit şi ea partea leului în programul manifestării, fiind reprezentată de un număr onorabil de spectacole (7), preferinţele noastre îndreptîndu-se mai ales asupra a cel puţin trei dintre ele: Jacques şi stăpînul său de Milan Kundera (Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, regia Cristian Juncu) pentru capacitatea concentrării ideilor şi pentru buna interpretare a rolurilor principale (Jacques – Liviu Pintileasa, Stăpînul –  Ionuţ Vişan, Hangiţa – Mihaela Trofimov); Hotel PM (Teatrul German Timişoara, spectacol coregrafic al Andreei Gavriliu), agreabil prin ritm, culoare, umor şi imaginaţie, bine interpretat de Olga Török, Konst. Keidel, Radu Vulpe şi Horia Săvescu; Tango, monsieur? de Aldo LoCastro (Teatrul „Nottara”, regia Maria Colţeanu), în care domină ritmul şi umorul, temperamentul interpretărilor feminine (Andreea Măcelaru Şofron, Luminiţa Erga, Raluca Gheorghiu) şi coregrafia frumoasă semnată de Ioana Pashca.

Acestora li s-au adăugat „premierele bejeniei” cum a numit Marinela Ţepuş cele şase spectacole realizate în perioada peregrinărilor prin spaţii aleatorii şi aduse acasă acum, în festival; ele au alcătuit o secţiune specială numită Premiere în Fest(in). Am văzut cîteva spectacole bune şi foarte bune (din păcate, neincluse în competiţie). În prim-plan stau două creaţii ale regizorului Mihai Măniuţiu – Alcool, pe versuri de Ion Mureşan, spectacol poetic, plin de mister, de însufleţire şi farmec. Într-o excelentă atmosferă susţinută de muzică (Ada Milea), dans (coregrafia Vava Ştefănescu), actorii Ada Navrot, Ioana Calotă, Crenguţa Hariton, Gabi Răuţă, Alex Jitea cîntă, dansează, într-o tonalitate de divertisment superior prin care obţin complicitatea publicului şi disponibilitatea de a plonja în ficţiune, ceea ce îşi dorea de fapt – după propria-i mărturisire – regizorul; şi Iarna, spectacol coregrafic după un text de Jon Fosse, în care Mihai Măniuţiu conferă corp fantomelor pe care intuiţia lui („un fel de a doua vedere a mea”) le descoperă în viaţa cotidiană. O întîlnim iarăşi pe minunata Andreea Gavriliu care semnează coregrafia fiind, în acelaşi timp, şi interpretă principală (în duet cu Ştefan Lupu), actoriceşte spectacolul fiind susţinut de Catrinel Dumitrescu şi Andi Vasluianu, şi unii şi alţii contribuind la împlinirea actului scenic pe care Mihai Măniuţiu ni-l oferă ca excelentă expresie artistică a ideii că „actul scenic nu e oglindire a realităţii, ci o radiografie metafizică a ei”.

Un alt spectacol bun în contextul dat a fost cel semnat de actorul-regizor Vlad Zamfirescu dînd întrupare scenică unui text, Efecte colaterale, de Alexandru Popa – piesă surprinzător de bună, abil construită, cu replică nervoasă, cu ascendenţă conflictuală, cu personaje şi relaţii clar conturate. Interpreţi buni: Al. Repan, Vlad Zamfirescu, Luminiţa Erga, Dan Bordeianu, Diana Roman.

În sfîrşit, mai menţionăm din această secţiune spectacolul Trei nopţi cu Madox de Matei Vişniec, semnat de regizorul Mihai, interpretat de Alex Jitea, Ion Grosu, Paul Chiribuţă, Victoria Cociaş şi Ion Haiduc şi prezentat într-un spaţiu adecvat din Palatul Cotroceni.

Programul acestei ediţii a fost întregit de secţiunea NETA (cu spectacole din Serbia (Pericle de Shakespeare), Croaţia (Ubu rege de Alfred Jarry), România – Teatrul „Nottara” (O poveste foarte simplă de Marina Lado), Bulgaria (Nora de Ibsen), şi Kosovo (Osemintele se întorc tîrziu de Teki Dervishi, acesta din urmă primind premiul pentru cel mai bun spectacol).

Am fost şi la cîteva spectacole lectură cu texte din dramaturgia maghiară (traduse de Zeno Fodor şi Ion Calion), cîteva lansări de cărţi (Liviu Ciulei acasă şi în lume, ediţie îngrijită de Florica Ichim şi Anca Mocanu, Măria Sa Teofil Vîlcu de Ştefan Oprea, Carte cu pisica verde şi Tînărul artist de teatru… ambele coordonate de Oltiţa Cîntec, ş.a. Au fost şi evocări emoţionante ale unor actori recent dispăruţi din trupa „Nottara” (Emil Hossu, Ştefan Radoff, George Alexandru, Corneliu Dan Borcia), au fost expoziţii de fotografii (Maria Ştefănescu şi Sorin Radu), au fost colocvii pe teme teatrale de actualitate (Independenţii vs. teatrul de stat, moderat de Mircea Morariu, Crize de familie, moderat de Sanda Vişan), dar mai ales o atmosferă de lucru şi de entuziasm, de prietenie şi colegialitate, ca într-o adevărată familie: Familia Teatrului „Nottara”.

 

Ştefan Oprea

 

28 oct. 2016

 

 

Revista indexata EBSCO