Dec 13, 2016

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Editarea digitală a textelor vechi

La începutul lunii noiembrie, Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI) – centru de cercetare post-universitară în domeniul ştiinţelor socio-umane al consorţiului pe care îl formează Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, căruia i s-a afiliat Universitatea „Al. I. Cuza” prin Centrul de Hermeneutică al Facultăţii de Filosofie – a organizat un colocviu internaţional în studii culturale şi ştiinţele comunicării intitulat Teritorii, graniţe, reconfigurări identitare într-o lume (dis)continuă. Ultima secţiune a colocviului a fost o masă rotundă: „Graniţe? Digital Humanities şi editarea de texte vechi în România contemporană”, organizată de Laura Mesina.

Cele două conferinţe în jurul cărora s-au purtat discuţiile au fost susţinute de Lavinia Marin, prezentă online de la Katholieke Universiteit Leuven, şi Cristina Vertan (Universität Hamburg), tot mai prezentă în ultimii ani în mediul filologic românesc. Prima conferinţă privea înspre începuturile universităţii şi, de aici, felul în care era citit şi ascultat textul scris, fixarea formatului paginii şi implicaţiile asupra lecturii, în perspectivă critică sau analitică. Cristina Vertan a oferit o abordare pragmatică a editării şi procesării digitale a textelor vechi, vorbindu-le filologilor prezenţi despre tehnologia informaţională, despre programe dedicate unui anumit domeniu, despre arhivare, căutare, verificare de ipoteze, vizualizare şi interpretare de date.

Întîlnirile la graniţa dintre domenii sînt mereu dificile şi mereu fertile: par întîlniri imposibile, între specialişti cu o formaţie radical diferită, dar rădăcinile acestea înfipte în soluri prezumabil incompatibile nutresc plante care se pot altoi reciproc. Digital Humanities, pe care cu greu ne deprindem să le numim neaoş „studii umaniste digitale”, sînt o realitate necesară, care nu se opune realităţii virtuale.

Revista indexata EBSCO