Dec 13, 2016

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

GREGORY RABASSA (1922-2016)

Puţine figuri au marcat literatura engleză de astăzi atît de profound cum a făcut-o Gregory Rabassa, traducătorul unor remarcabile opera literare [Julio Cortázar’s Hopscotch (1966),Clarice Lispector’s The Apple in the Dark (1967), Gabriel García Márquez’s One Hundred Years of Solitude (1970),Mario Vargas Llosa’s Conversation in the Cathedral (1974), Luis Rafael Sánchez’s Macho Camacho’s Beat (1980), Luisa Valenzuela’s The Lizard’s Tail (1983), José Lezama Lima’s Paradiso (2005)], în număr de peste cincizeci, din spaniolă şi portugheză, autorul unui număr de cărţi, incluzînd lucrarea premiată,Dacă asta e trădare, (2005) şi profesorul îndrăgit de colegii şi studenţii de la City University of New York, care a predat la Graduate Center şi Queens College mai bine de patruzeci de ani.

I-au fost decernate premii şi distincţii: The National Book Award in Translation (1967), the Gregory Kolovakos Award for career achievement from PEN American Center (2001), the National Medal of Arts from the National Endowment for the Arts (2006), and the PEN/Martha Albrand Award for the Art of the Memoir (2006).

 

Noi, scriitorii de limbă spaniolă, în special cei din generaţia mea”, scria Mario Vargas Llosa, la începutul acestui an, „îi datorăm imensa noastră recunoştinţă pentru modul în care ne-a ajutat să prindem rădăcini în lumea vorbitoare de limbă engleză.

 

Vîntul

 

Oare cîte emoţii aduce iarna

Doar cu o palmă a vîntului nemilos?

Una e a morţii cu suflarea cea de pe urmă,

purtată peste singurătatea oceanului.

Alta a zăpezii şi a mirosului de frig,

ce nu îngăduie apropierea.

O alta e a slăbirii inimii,

precumpănirea rece a minţii împăcate.

Cîte emoţii mai împarte iarna

Cu cei ce se închină cultului ei?

Întinderile albe le împarte

cu un supus parcă.

Îşi împarte tristeţea, lăsată aici,

prezenţa-i transcendentală.

Pînă şi în scurta splendoare a verii

dăruieşte la urmă sămînţa.

Iar acum nu lasă să se-ntrevadă nimic

din dorinţele nestăvilite ale verii.

 

(din vol.O zi cu nori în gri minor)

 

 

Fata din IPANÊMA

De Vincícius de Moraes

 

Priveşte-o, priveşte-o bine, o frumuseţe nespus de graţioasă…

Priveşte-o bine pe fata care trece cu pas uşor,

legănîndu-se graţios dintr-o parte

într-alta pe drumul spre mare.

 

Fată cu trup de aur, sporindu-ţi frumuseţea cu razele de soare

din Ipanêma, cu ritmul care lasă în urmă pînă şi poemul,

Chipul tău mă tulbură tare în drumul tău pe lîngă mine.

 

Oh, doar din pricina singurătăţii,

Oh, cum mai oboseşte totul,

Oh, de lăcrimez de-atîta frumuseţe,

Atunci nu-mi este dăruită mie,

Această trecere pe-aici..

 

Oh, de-ar şti numai că fiecare pas al ei

Cu graţie încinge lumea toată,

Şi frumuseţea o dăruieşte dragostei.

 

Tranducere din portugheza braziliană de Gregory Rabassa

 

(From The Girl from Ipanêma by Vincicius de Moraes.

Translated by Gregory Rabassa. Cross-Cultural Review Chapbook 34. Cross-Cultural Communications, 1989)

 

Visul acesta

De Gregory Rabassa

Visul acesta are formă,

este o entitate prezentă, o atingere.

Visul acesta nu durează mult,

Însă rămîne mereu, un timp colorat.

Spectrul dispare

În anumite zile, fără să înlocuiască

Cele şapte raze

Să fie oare cu un milimicron

mai jos

În curcubeul nevăzut?

 

(Din vol. O Zi cu nori în cenuşiu minor)

(A Cloudy Day in Gray Minor. Cross-Cultural Review Chapbook 34.Cross-Cultural Communications, 1992)

 

 

Trandafirul Hiroshimei

 

Gîndeşte-te la copii,

Telepatici, muţi,

Gîndeşte-te la fete,

Nestatornice, oarbe,

Gîndeşte-te la femei,

Distruse, schimbate,

Gîndeşte-te la răni,

Trandafir în flăcări,

Dar, vai, nu uita

Trandafirul trandafirului

Trandafirului Hiroshimei,

Trandafir ereditar:

Trandafir radioactiv,

Stupid şi invalid,

Trandafir Cirrhosis,

Antitrandafir  atomic,

Fără culoare, fără parfum,

Fără trandafiri, fără nimic.

 

(Trandafirul Hiroshimei” din vol.Fata dinIpanêma)

 

Traduceri: Olimpia Iacob 

Revista indexata EBSCO