Dec 13, 2016

Posted by in Istorie literara

Liviu PAPUC – Dintr-ale senatorului Ianov (I)

Despre Ioan Ianov am mai găsit prilejul, de-a lungul timpului, să vorbim, în această rubrică sau prin alte reviste literare, fără a insista însă prea mult şi a intra în detalii (ceea ce nu avem de gând să facem nici acuma). Junimist devotat încă de la începuturi, este unul dintre puţinii care s-au afirmat prin scris încă din perioada premergătoare apariţiei Societăţii, colaborările sale susţinute la gazetele epocii (Calendarul pentru români, „Gazeta de Moldavia”, „Steoa Dunărei”, „Săptămâna”), încă de la 20 de ani, arătându-l ca pe un bun posesor al limbajului poetic, în acelaşi timp îmbrăţişând şi elemente din ideatica vremii: Învăţături religioase şi morale, Junimei literare, Învierea lui Hristos, Hora reorganizării, Tânărul din Sărărie etc. Mai târziu, evident şi sub influenţa (sau după modelul) lui Vasile Alecsandri, al cărui apropiat a fost, s-a reliefat ca un propagator de frunte al „curentului” cânticelelor comice (Eclisiarhul Colivărescu, Moş Ion Zurba, Nae Sacatureanu – Ministru, Advocatul Corciocărescu, Pareatca sau Asesorul Schivernisală, Rugină Şmichirescu, alegător, Von Kalikenberg – Concesionar, Stosachi), toate publicate în „Convorbiri literare”, cărora Dan Mănucă le remarcă „fluenţa versului, tonul glumeţ şi jovialitatea sănătoasă” (Dicţionarul literaturii române până la 1900, p. 446).

Figură bine cunoscută a Iaşilor, unanim îndrăgită pentru spiritul său şi simţul dreptăţii aplicat în orice împrejurare, a fost ales timp de 14 an ca membru în consiliul comunal, a fost deputat şi senator. Alegerea sa ca deputat, urmare a voinţei lui Al.I. Cuza (căruia îi era apropiat şi a cărui „debarcare” a condamnat-o) de a demonstra claselor politice că totul se poate, dacă vrea Domnitorul, a rămas ca punct de reper în viaţa parlamentară, la 1883 Al. Lahovari declarând ritos, în faţa Camerei: „A rămas, D-lor, ca tip alegerea în Bucureşti a D-lui Ianov, necunoscut nici unuia din cei zece mii de alegători ce au votat pentru dânsul” (Şedinţa din 14 ian. 1883). Ceva mai târziu, de data aceasta în Senat, Grigore M. Sturdza face din nou trimitere la episodul evocat:

„[…] Domnul Cuza a profitat numai de această cestiune ca să facă o lovitură de Stat, ca să dea un Statut ţării care să-i asigure puterea autoritară, şi atât de autoritară, încât a putut zice, ca odată un împărat roman, Caligula, care a ales un cal de al lui consul, a zis: dacă voieşte, poate să aleagă un cal de al lui deputat în Bucureşti în contra candidaturii lui C.A. Rosetti, care era foarte popular pe atunci. Iată adevărul; în zadar căutăm să ascundem realitatea sub cuvinte şi sub fraze… D. Ianov îmi face onoare să mă asculte?

  1. I. Ianov: Totdeauna vă ascult cu plăcere.
  2. G. Mârzescu: Dacă l-ai comparat cu calul lui Caligula! (Ilaritate).
  3. I. Ianov: Dacă vom căuta, vom găsi mulţi cai de ai lui Caligula prin multe colegii electorale! Dacă ai fi numai D-ta şi eu?! Dar mi se pare că sunt tare mulţi! (Ilaritate, aplauze)”. (Dezbaterile Senatului, Şedinţa din 12 martie 1892).

Replica imediată, de multe ori acidă, sau numai ghiduşă, era un atribut al boiernaşului moldovean (familia sa provenea din Basarabia, dar prin căsătorie devenise şi un apropiat al zonei tecucene, unde avea o moşioară şi se alegea senator), care mai destindea atmosfera încărcată, dar şi contribuia la biciuirea moravurilor. Circula cu fervoare în epocă textul unei telegrame prin care solicita hotelierului de la Bucureşti, în vederea sosirii Domniei Sale la o sesiune parlamentară, să-i asigure „o cameră şofată” (= încălzită, din franceza, pe cale de dispariţie în România, chauffer = a încălzi), devenit pe parcurs „ş-o fată”.

Din activitatea de senator, să mai spicuim două intervenţii:

„Eu cred că pentru noi, care suntem oameni copţi (Ilaritate), s-a vorbit destul şi ne-am luminat mai mult decât trebuie; căci acum începem a ne întuneca. Cer închiderea discuţiunii” (Şedinţa din 4 feb. 1889).

„G. Mârzescu: V-aş ruga, D-le preşedinte, să nu ne inundaţi şi D-voastră, după cum suntem inundaţi cu întreruperile din cauza repeziciunii cu care conduceţi dezbaterile…

Vice-preşedinte I. Ianov: După cum D-voastră ne inundaţi cu amendamentale. (Ilaritate)” (Şedinţa din 27 apr. 1893).

Revista indexata EBSCO