Nov 17, 2016

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

De la Alexandru Nicolae Lazea primim două meditaţii confuze şi diluate care nu prea au legătură cu poezia. „Ora exactă” e unul pe care îl citez în întregime: „Anii trec,/ Dar timpul stă,/ într-un infinit deşart,/ Azi tu mă priveşti pe mine/ Eu citesc şi zici că-s gol,/ dar de fapt pe dinăuntrul meu sunt plin./ Şi eu şi voi şi ei şi ele/ Plutim azi printre cuvinte/ Şi îmi scot o oglinjoară,/ Ş-apoi tu să mă ţii minte!/ Cum mă uit acum în ea/ Şi văd lumea şi văd stele şi văd multe…/ Tu zici că-s nebun, dar de fapt/ cutreier doar printre cuvinte, versuri, rime,/ slove, imnuri, mări şi ţări,/ Doar ca să-ţi spun ţie/ că această oglindă nu este una obişnuită, nu este una oarecare,/ e viaţa mea oglindită aici.” – Alexandru, dacă s-ar zări măcar o fărîmă de talent, te-aş încuraja. Lasă pe alţii să scrie, tu rămîi doar un cititor! Sînt destui veleitari în ţara asta. Fii demn şi nu intra în rîndul lor!

 

Un grupaj de versuri relativ îngrijit, cu vădite semne de talent, primim de la Simona Antohi. Cu rugămintea să revină şi cu alte texte (cu respectarea normelor gramaticale clasice) pentru o antologie comună viitoare, cităm pe cel intitulat  „Profetul”: „Desfacere de ceruri pe gâtul meu palid,/ Nu-mi pot mişca buzele,/ Nu-mi pot mişca braţele,/ Nu-mi pot mişca tălpile,/ Adun scâncetele sângelui în tăcerea mea…/ Profetul desculţ mă sărută,/ Opt boabe de nisip/ sângerează în pânza dorului,/ Sărutul profetului/ vindecă luna de frig…/ Dumnezeu zâmbeşte/ învelind murmurul nostru în oval de mângâieri.”

 

Liliana Popa ne dă „Întâlnire” cu textele ei (cu vădite influenţe din Marin Sorescu) în care se întrezăreşte ceva talent, dar pe ni le trimite cam neperiate, necizelate, probabil aşa cum au ieşit ele dintr-un prim condei: „Hai să ne întâlnim printre nori/ Nu e nevoie de bagaj/ Nu trebuie sa te mai uiţi în jos/ N-ai grijă, n-o să te împiedici./ Uite de cînd vorbim, norul meu şi-a schimbat forma/ Iar norul tău se odihneşte pe fruntea unui munte./ Gândurile se mai zbuciumă în faţa minciunii,/ Devin piatra cuvintelor/ Ce nu se mai întorc pe pămînt./ Întotdeauna mi-am dorit să număr stelele/ Să intru în ţinutul fără hotare, fără minciună/ Şi să aprind cu gîndul meu lumină crudă.” – Liliana, te mai aşteptăm, dar cu un grupaj ales cu mai multă atenţie, cu mai multă rigoare.

 

Adela Ifrim ne scrie: „Sunt inginer de meserie, am terminat Facultatea de electrotehnică din Craiova, în prezent lucrez în Craiova la Qfort (Casa Noastră). Am 48 de ani, sunt mamă a doi copii, Daria 22 de ani şi David 15 ani, şi soţia colegului meu de facultate, anul acesta, iată, avem 28 de ani de căsnicie. Pe plan scriitoricesc nu sunt foarte multe de spus încă, am scris în liceu poeme ce au câştigat premiul II la concursul de poezie Alexandru Macedonski, am participat la olimpiade de română şi cam atât. La sfârşitul lui octombrie 2015 m-a reapucat de scris. Mulţumesc, Adela Efrim.” – E bine că aţi revenit la vechea pasiune. Aveţi talent. Antologia lunii noiembrie vă este rezervată în exclusivitate.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!) şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la „Antologia curierului”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

 

Antologia curierului: VALENTIN TUFAN

 

 

intervalul dintre două respiraţii

distanţa dintre două mângâieri
şi un surâs zămislit din ceea ce înseamnă
revărsarea unui nou început

prin dimineţile de Duminică unelteşti
şi mi te-arăţi în toate existenţele şi efemeridele
din cursul de zi cu zi,

în toate ploile mărunte în care te întrupezi
şi-mi atingi creştetul ca-ntr-un botez izvorât
din puritatea fiinţei tale candide,

în fiecare scobitură şi rost reuşeşti să dăinuieşti
ca o comuniune strânsă şi să-mi îndoctrinezi frământările,

în fiecare adiere de vânt îţi ascult şoaptele
ca un preambul al intersectării noastre imponderabile din vis,
acolo unde ne-ncrucişăm respiraţiile
şi ne adulmecăm unul altuia năzuinţele aprinse –
lampioane difuze spre tărâmul lui Eros.

 

***

 

soarele zace pe cer ca o dâră de osânză

în umbra aluatului de moloz
îşi plimbă reflexiile ca o ruletă rusească

gata să-şi muşte declicul în plin colb de catran.
înăuntru totul e suspendat
ca o revizie tehnică căzută peste împrejurimi
eu îmi adun în perfectă armonie gândurile şi

mi le definesc pe valori într-un sistem gradat

în weekend îmi curg prin vene
toate zilele schimonosite una-n alta

şi-mi încep jocul de domino al gândurilor căzute-n sincron.


***

himerele se zbat printre văpăile aruncate de asfalt –

totul e o sculptură nefinisată din oasele căinate ale strămoşilor,
făcute cumpănă spre-nvolburarea de lacrimi
– reprezintă echilibrul – căci aşa i-a spus

cândva acel pygmalion care-a iubit-o până a prins viaţă
i-a adăugat abundenţă, veşnicie şi dor,
i-au picurat rugăciunile-n sânge până s-au ridicat la cer

ca o jertfă dogmei creştine,
i-au călcat glia popoare şi i-au îngropat în măduva oaselor

scrisul moştenit la Tărtăria
 noua ordine mondială

 

ceasul meu de perete

şi-a introvertit secundele –

totul abundă într-un amalgam de minute, ore şi zile

ce se scurg zadarnice în gura unui limbut

născocind paradigme în burta primordială a timpului

 

un şir alambicat de zile s-au scurs pe perete

ca o inundaţie scăpată de sub control –

noua ordine a timpului a produs convulsii

şi a crescut intensitatea percepţiei

 

timpul îşi aruncă reziduurile în neant,

iar viaţa intră într-un proces empiric şi sacadat

de stări dezordonate

ce îşi au centrul de control într-un soi de joc la nivel global,

cu decizii de scurtcircuitare a fundamentelor sociale.

Revista indexata EBSCO