Nov 17, 2016

Posted by in MOZAIC

Marius VASILEANU – O mănăstire de intelectuali

Titlul de mai sus este întâlnit, redundant, de mai multe ori la mijloc de secol XX în lăuntrul Bisericii Ortodoxe Române – și ar merita o mică meditație asupra subiectului.

Poate că o mai fi apărut și în alte împrejurări la noi, dar autorul acestor rânduri l-a găsit întâi într-un text destul de discret al lui Gala Galaction (1879-1961) publicat inițial în revista „Biserica Ortodoxă Română” (septembrie-octombrie, 1935). După o anume introducere, profesorul Gala Galaction, care deja lucra din anul 1920 la traducerea Bibliei, alături de un alt preot cărturar, Pr. Vasile Radu, efort care avea să se finalizeze cu lăudabila ediție din 1938, notează:

„Îmi fac cu simplitate această socoteală: Dacă izbutesc să adun treizeci de călugări licențiați în teologie, dintre ei măcar trei vor fi la vremea lor, într-o zi, buni crescători de alți călugări, poate și mai buni decât ei. Cu acești călugări reînviem vechea și sfânta tradiție a Mănăstirii Neamț și alcătuim acel mănunchi de energii și de devotamente atât de necesar, în inima unei Biserici naționale.

Pentru tinerii mei călugări, licențiați în teologie, trebuie o mănăstire proprie. O căutăm de câtva timp și nădăjduim că – ajutându-ne Mântuitorul – vom găsi-o. Vrem o mănăstire oarecum retrasă și prielnică studiului și meditației.

În discuțiile numeroase pe care le-am avut în privința acestei mănăstiri pentru călugării cărturari am primit și sfaturi ca acestea: «Faceți o mănăstire nouă». Este un sfat minunat și într-o zi cred că lumina soarelui va scălda cu bucurie, tâlcuirea-i în piatră și în cărămidă… Dar aceasta se va întâmpla în zilele lui Solomon!… Azi ne găsim în timpul Judecătorilor.

Drept aceea, căutăm cu dibuială, pe acel ierarh milostiv și înțelegător care ar fi bucuros să stea cu noi de vorbă și să ne primescă în gazdă, într-una din mănăstirile eparhiei PS Sale.

E întâia oară când aduc la priveala Stăpânilor noștri Mitropoliți și Episcopi această gravă idee a unei mănăstiri pentru călugării licențiați în teologie. Voi urmări-o de aci înainte în multe articole și conferințe.

Trebuie să găsim pe cel ce va binevoi să stea cu noi de vorbă  și apoi locașul de concentrare, mănăstirea de reazim și fortificare, pentru tânăra oștire care se adună.

Iar celor ce îmi vor arăta prea multă neîncredere și ironie, să-mi fie iertat să le răspund cu Sf. Apostol Pavel:

«…Când mi-am pus în minte acestea, m-am purtat oare cu ușurință? Sau cele ce pun la cale: le pun la cale trupește, așa încât, la mine cuvântul da-da să iasă nu-nu?… Pe Dumnezeu cel crediincios!… Cuvântul nostru către voi nu este da și ba… Fiindcă oricâte sunt făgăduințele lui Dumnezeu, în Iisus Hristos, sunt Da… (II Corinteni, 1, 17-20)».”…

Pentru a fi mai prietenos, am adaptat textul de mai sus normelor de scriere actuală, dar am păstrat întocmai traducerea făcută chiar de autor din Noul Testament, ale cărui taine le cerceta an de an alături de studenții săi, căci aceasta a predat Gala Galaction între anii 1926 și 1940 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău. Dată fiind viața sa controversată – soția sa fusese inițial soră la Mănăstirea Agapia –, desigur că scriitorul își luase ceva măsuri de precauție și spune în articol că este conștient de situația delicată în care se află și, cu toate acestea, îndrăznește să viseze la un astfel de proiect, cel al unei mănăstiri de intelectuali.

Un argument în plus, nerostit, dar subînțeles este acela că în acelașia an în care obținuse doctoratul în teologie ortodoxă (1909), profesorul Gala Galaction este numit pentru 10 ani inspector bisericesc (defensor ecleziastic) în Episcopia Olteniei și a Curții de Argeș. Era așadar un fel de procuror bisericesc care trebuia să cerceteze cazurile delicate ivite în episcopie – și nu erau deloc puține, mărturisește cu altă ocazie scriitorul – astfel încât are prilejul să cunoască foarte bine și viața monahală în special din acest colț de țară.

Sigur că propunerea de mai sus are un aer romantic și, poate, parțial inadecvat. Nu poate fi vorba doar despre absolvenți de teologie, ci de oameni cu carte din oricare domeniu universitar. Putem discuta îndelung ce înseamnă intelectual ș.a.m.d. Să nu ne imaginăm însă că marele scriitor nu știa un lucru elementar: acela că scopul vieții unui monah este de ordin mistic, iar această realizare se produce indiferent de pregătirea intelectuală a oricăruia dintre creștini. De unde și nenumărații sfinți cu o pregătire intelectuală modestă existenți în creștinism. Aceasta nu contrazice însă celălalt versant. Creștinismul a avut uriași cărturari și probabil că Gala Galaction nu era deloc încântat de starea monahismului ortodox românesc interbelic.

Să mai amintim că profesorul și preotul Grigore Pișculescu (Gala Galaction fiind pseudonimul literar) era în onoranta poziție de  membru în „Comitetul de Direcției” al revistei „Biserica Ortodoxă Română”, revistă a Sf. Sinod, unde publică această propunere a unei mănăstiri de intelectuali, comitet din care la vremea respectivă mai făceau parte Patriarhul Miron (președinte de onoare), Episcopul Lucian al Romanului (director), PS Tit Simedrea (secretar de redacție), și profesorii teologi Iuliu Scriban și Nicolae M. Popescu…

În fine, va trebui să cercetăm îndelung această problemă ridicată de Gala Galaction și să vedem cât era ea de originală în spațiul ortodox românesc și mai ales cât era de urgentă. Indubitabil, modelul creștinismul catolic exista de secole deja, iar exemplul lui Paisie Velicikovski se întrezărea încă precum un orizont luminos.

Pare că ideea „plutea în aer”. Căci la mică distanță de publicarea articolului de mai sus ideea este reluată de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului care își dorea la Mănăstirea Sâmbăta o mănăstire de intelectuali, susțin mărturiile vremii. Nu întâmplător îl trimite acolo pe Pr. Arsenie Boca, care, nu era numai un monah plin de harisme, ci – lumea a uitat aceasta –, Pr. Arsenie Boca chiar era un intelectual!

În luna august a anului 1943 Mitropolitul Bucovinei Tit Simedrea, un cărturar de primă mărime, pasionat între altele de literatura română veche, invita la Cernăuți un grup de intelectuali pentru o săptămână de meditații și dialoguri pe teme ortodoxe. Participă între alții profesorul Nicolae M. Popescu, Pr. Benedict Ghiuș, Constantin Noica, Paul Sterian, Alexandru Mironescu, Alexandru Elian, poetul Sandu Tudor. Legătura dintre Tit Simedrea și Sandu Tudor era veche, încă de la finalul anilor 20. Există cercetători care susțin că Tit Simedrea ar fi fost un fel de mentor pentru Sandu Tudor, viitorul Pr. Daniil de la Rarău.

Mai puțin s-a vorbit despre legătura, fie și temporară, dintre Gala Galaction și Sandu Tudor. Fiind profesor la Chișinău și, între anii 1928-1930, chiar decan al Facultății de Teologie Ortodoxă, Grigore Pișculescu (Gala Galaction) îl ajută pe poetul Sandu Tudor cu un job și-l invită la Chișinău pentru a fi subdirector al internatului teologic. Fiind într-o situație financiară delicată, Sandu Tudor acceptă postul dar nu va sta acolo decât câteva luni, fiindcă revine la București. Personal, nu cred să fi existat o legătură prea putenică între cei doi. Cu toate că avea o activitate literară prolifică, Gala Galaction nu va publica deloc în revista „Floare de Foc”, nici în ziarul „Credința” conduse în anii 30 de Sandu Tudor. Cu toate că oarece legături subterane se poate să fi existat: amândoi aveau simpatii de stânga (ale lui Sandu Tudor ar fi astăzi catalogate mai degrabă creștin-democrate), ba chiar fuseseră angrenați și unul și celălalt în activitatea antifascistă.

Este binecunoscut faptul – relatat ulterior de cei apropiați – mai ales după înființarea mișcării Rugul Aprins, al cărei inițiator a fost poetul și jurnalistul Sandu Tudor, visul acestuia o dată cu intrarea în monahism (1948) a fost acela de a conduce o mănăstire de intelectuali. Și-a dorit aceasta la Mănăstirea Crasna, a visat s-o întemeieze ulterior la Schitul Rarău unde Pr. Daniil Sandu Tudor a fost stareț…

Un vis care străbate ortodoxia românească a veacului XX și care merită toată atenția, fără a scădea nicidecum din efortul mistic al unei vieți monahale normale. Dimpotrivă.

 

 

 

 

Revista indexata EBSCO