Nov 17, 2016

Posted by in ESEU

Bogdan Mihai MANDACHE – Alchimia este filosofie

Despre Hermes Trismegistus, C.G. Jung spunea că este una dintre figurile pline de contradicţii ale sincretismului elenistic, un zeu al revelaţiilor în care regăsim trei Hermes: egiptean, egipteano-arab şi greco-roman. Hermes Trismegistus este modelul mitic al iniţiatului şi al hermeneutului; de ce Trismegistus, Hermes de trei ori mare? Pentru că meritele din cele două vieţi anterioare, consacrate în întregime înţelepciunii şi cunoaşterii absolute, au făcut ca în timpul celei de a treia existenţe să-şi cunoască „eul” autentic printr-un act iluminator de reminiscenţă: „Mi se spune Hermes Trismegistus fiindcă deţin trei părţi din înţelepciunea întregii lumi”. Cine a fost Hermes Trismegistus? În treacăt fie spus, numele sau apare ortografiat, în limba română, cel puţin în trei feluri: Hermes Trismegistul, Hermes Trismegistos şi Hermes Trismegistus. Dincolo de ortografie rămîne întrebarea asupra identităţii, a existenţei ca persoană a celui adorat de hermetişti, cei a căror imaginaţie s-a înflăcărat pornind de la mitul religios şi cultural al revelaţiei hermetice primordiale. În 1612, eruditul elenist Isaac Cassaubon a arătat, confruntînd textele vechi, că dacă Hermes Trismegistus ar fi trăit într-o epocă îndepărtată nu putea fi autorul scrierilor atribuite, întrucît acestea nu conţin elemente ale doctrinelor din vremuri îndepărtate, fiind mai curînd scrieri influenţate de platonism şi idei biblice. Nimeni nu a putut afirma şi proba cu temei existenţa lui Hermes Trismegistus, dar se admite că o lungă perioadă, între secolele al III-lea î. H. şi al III-lea d.H., numeroşi autori de texte alchimice, hermetice atribuiau scrierile lor lui Hermes Trismegistus, inducînd ideea că transmit o cunoaştere rară şi secretă, o gîndire profundă, cu influenţe divine, Hermes fiind vechiul zeu egiptean Thot, cunoscut sub numele de Hermes-Thot. Hermes Trismegistus este un personaj cu o bogată încărcătură simbolică, un personaj arhetipal, cristalizînd simbolismul iniţierii în revelaţia divină şi în misterele naturii. Cele mai multe dintre scrierile atribuite lui Hermes Trismegistus au fost grupate în Corpus hermeticum, traduse şi în limba română; de curînd, pentru cei interesaţi de începuturile alchimiei a apărut o carte fundamentală: Hermes Trismegistus, Tractatus Aureus/ Tratatul de aur al lui Hermes despre Piatra Filosofilor, Bucureşti, Editura Herald, traducere de Monica Medeleanu şi Gabriela Nica, studii introductive şi comentarii de Margaret Atwood şi Israel Regardie, colecţia „Quinta essentia”, 2016, 176 p. Volumul reuneşte două versiuni ale Tratatului lui Hermes Trismegistus, una aparţinînd autoarei Margaret Atwood, cealaltă lui Israel Regardie, niciunul dintre ei nefăcînd menţiunea asupra versiunii folosite, între  cele două versiuni existînd diferenţe, pe alocuri semnificative.

Alchimia nu s-a bucurat niciodată de o largă apreciere, de o bună primire, exceptînd cercul cunoscătorilor, şi aceasta în primul rînd datorită limbajului secret, misterios, de neînţeles pentru cei nefamiliarizaţi cu operaţiunile alchimice, cu terminologia. Margaret Atwood atrage atenţia asupra unei afirmaţii a lui Arnold de Villanova, care ar descifra taina alchimiei: „În natură există o materie pură, care, fiind descoperită şi adusă prin artă la desăvîrsire, transformă în sine însăşi în mod proporţional toate corpurile nedesăvîrşite pe care le atinge”. Este o trimitere la Materia Prima, la Materia Universală cunoscută doar de iniţiaţi. În alchimie nu este vorba de o transmutaţie în sensul strict al cuvîntului, nu sînt transmutate specii, ci subiectul lor, „iar subiectele speciilor, precizează Margaret Atwood, nu pot fi la rîndul lor transmutate dacă nu sînt mai întîi reduse la materia lor originară şi astfel devenite libere să treacă de la o formă la alta”. Dacă speciile sînt indestructibile, filosoful va elibera Subiectul Universal, fundamentul întregului experiment hermetic. Hermes Trismegistus dezvăluie tainele alchimiei, „încredinţate prin graţia şi inspiraţia lui Dumnezeu”, vorbind despre operaţia filosofică numită cunoaşterea elementelor, care nu trebuie înţelese în mod obişnuit, în mod corporal, ci în mod spiritual si înţelept. Ce înţelege un cititor neavizat din lectura grăbită a acestui text: „În peşterile metalelor se află ascunsă piatra venerată, de o culoare minunată, alături de un spirit sublim şi o mare deschisă”.

Natura este cunoscută doar în schimbările sale multiple, iar aceste schimbări se petrec cînd principiul vitalizator străbate toate lucrurile. Vechii greci celebrau virtuţile oculte ale eterului, lumea eterică acoperind întreaga existenţă, luminînd şi hrănind, după cum spunea Virgiliu, miezul pămîntului, aerul şi cerurile înstelate. Filosofii din vechime cînd menţionau Piatra în textele lor, prin analogie trimiteau la Eterul naturii, Lumina fiind adevăratul principiu care desăvîrşeşte Eterul. Israel Regardie priveşte Tratatul de aur al lui Hermes Trismegistus ca fiind un text semnificativ şi interesant din punctul de vedere al unei interpretări psihologice. Dacă Margaret Atwood a vorbit mai curînd despre experimentarea alchimiei şi conferirea unei demnităţi disciplinei, Israel Regardie vede în repetarea operaţiilor în vederea obţinerii Pietrei Filosofale un cîmp esenţial religios, spiritual care deschide perspectiva înţelegerii vieţii în ansamblul ei. Regardie face o analogie între operaţiile alchimice şi arborele sefirotic, insistînd pe semnificaţia lui Tipheret, centrul solar, Binah, Înţelepciunea, Yesod, chintesenţa. Din perspectiva propusă de Israel Regardie, „peştera metalelor” este o trimitere la profunzimile interioare ale omului, un simbol al inconştientului; sînt alte faţete ale naturii practice a lucrării alchimice. Un element central al practicii alchimice este focul, de altfel secretul central al artei alchimice, despre care nici un text nu oferă o indicaţie clară asupra naturii sale adevărate. Focul poate simboliza natura dinamică a sentimentelor şi emoţiilor. „Pe de altă parte, scrie Israel Regardie, dintr-un punct de vedere filosofic, am putea veni cu argumentul că, datorită calităţilor sale incisive, de penetrare şi iluminare, intelectul ar putea fi acest foc aît de iubit de către alchimişti. Asta ar implica faptul că ei să fi fost gînditori şi filosofi aproape asemănători cu scolasticii, dedîndu-se la sofisme şi calambururi intelectuale”.Confruntaţi cu labirinturi de simboluri ale limbajului alchimiştilor, unii vor găsi simbolurile ca iluminatoare, alţii ca lipsite se sens. Regardie ia ca exemplu interpretarea freudiană, exclusiv sexuală, a cuptorului, focului şi vasului; pentru Freud înteţirea focului, vatra şi cuptorul „sînt impregnate în totalitate cu simbolism sexual”. Deşi recunoaşte că poate fi o metodă validă de interpretare, Regardie susţine că astfel de fantezii adolescentine nu au o semnificaţie spirituală profundă şi aminteşte interpretarea focului aşa cum apare în scrierile lui C.G. Jung, unde „încălzirea” înseamnă înălţarea conştiinţei pentru ca locuinţa spiritului să poată fi „iluminată”.

Opera alchimică are ca rezultat reînnoirea vieţii, reunirea celor două jumătăţi ale personalităţii aflate în conflict, restaurarea sinelui, capacitatea spiritului vital de a curge liber, ajungînd astfel în starea în care „corpul interior perfecţionat şi restituit în mod spontan sieşi, prin propria sa putere dinamică inerentă, străluceşte şi scînteiază în exterior cu o lumină interioară asemănătoare cu un diamant sau cu o altă piatră extrem de preţioasă”, susţine Israel Regardie. Afirmarea corpului interior pregăteşte psihicul pentru o atitudine invulnerabilă în faţa complicaţiilor emoţionale, o atitudine care conduce spre lumină, spre o conştiinţă purificată şi limpezită. Hermes Trismegistus amintea, adresîndu-se fiului, atitudinea spirituală necesară împlinirii lucrării divine, arătînd că procesul este unul raţional, care îndeamnă la meditaţie şi reflecţie, la studiul sîrguincios al instrucţiunilor. Ce înţeles pot avea aceste afirmaţii pentru cel care vede în operaţiile alchimice o simplă coacere şi amestecare a metalelor?Operaţiile alchimice ţintesc purificarea prin înţelegere, eliberarea de sub dominaţia inconştientului, separarea materiei şi unirea elementelor în proporţii armonioase, transformarea conştientă a contrariilor. Pentru a produce Piatra Filosofală, elementele trebuie dezintegrate, divizate, împărţite, apoi recompuse în noi forme; cheile Înţelepciunii pe care le promite alchimia lui Hermes sînt restaurarea unei minţi eliberate, unite cu anima sa, „formînd împreună un psihic complet si reintegrat. Un cer nou şi un pămînt nou”.Studiul alchimiei este dificil pentru că autorii hermetici au învăluit cunoştinţele cu o mantie de metafore, analogii, perifraze şi artificii, protejînd-o astfel de cei ce nu ar fi ajuns la înţelesul tainic. Tratatul de aur al lui Hermes Trismegistus este despre Piatra Filosofală interioară, despre izbînda Luminii, Spiritului şi a Înţelepciunii, şi promite fiilor Înţelepciunii sfîrşitul domniei morţii şi domnia fiului înveşmîntat în haine roşii!

Revista indexata EBSCO