Nov 17, 2016

Posted by in Poezii

Dan PETRUŞCA

OARECUM ANACRONIC UȘOR EXPIRAT

 

Ziua aceasta care abia a-nceput

nu cred să aibă în memoria ei

nici o frumuseţe nici o urîţenie nici un

adevăr nici un bine şi chiar nici o crimă

poate pentru că nu seamănă

nici cu ieri nici cu mîine

e dimineaţă e iulie undeva

în Europa în sud-est

iar eu am ceafa umedă încă de insomnie

 

tocmai am văzut soarele deja prăfuit

cum răsărea parcă din întîmplare

tocmai am simţit cum

se împuţea lumina pe geamuri

abulic în baie mi-am aruncat apă rece pe faţă

am scuipat ziua de ieri în chiuvetă

şi pentru că sînt oarecum anacronic uşor expirat

ca în colonii spaniole sau portugheze

m-am îmbrăcat cu totul în alb

am ieşit pe trotuar în lume

vreau să ajung la un market de cartier

hotărît să-mi împrospătez rezerva de whisky

 

însă în iureşul de maşini în foşnetul ăsta metalic

de pietoni de care şi moartea se sperie

dintr-odată îmi răsare în minte

un sonet de Pierre de Ronsard

ceva din Iubirile lui

pentru Casandra Maria Elena pentru una

astăzi aproape că nu mai contează

aşa cum era alintată frumoasă trufaşă

căreia nici nu putea să-i treacă prin cap

că peste vreo cîteva sute de ani

eu voi afla despre ea că a fost

de la el dintr-un vers

 

şi într-o zi aproape perfectă ca aceasta

o amintire penibilă pur şi simplu dispare

fiindcă tocmai trec strada la semafor

cu nişte cîini maidanezi cu pietoni

gesticulînd frenetic vorbind zgomotos

unii la telefonul mobil jucînd pokemon go

 

spun că în dimineaţa aceasta fierbinte de iulie

n-aş putea să lămuresc pe nimeni de ce

îmi simt chiar acum faţa biciuită de

un vînt foarte rece de stepă

n-aş putea convinge pe nimeni că simt în nări

explozia unui miros scandinav de zăpadă

însă, într-o zi aproape perfectă, cînd tocmai

trec strada, uit desigur de toate, pîndit

în stînga şi-n dreapta de maşini care mîrîie

 

astfel că pînă la urmă intru în market

hotărît să-mi împrospătez rezerva de whiski

hălăduiesc o vreme buimac printre rafturi

îmi fac vînt cu pălăria albă de pai

privesc atent obiectele fără să văd mare lucru

cînd, fără veste, mi-apare în faţă

o minunăţie de babă

 

mă vede şi e într-un fel de extaz

priveşte în sus, spre mine, cu ochi spălăciţi

faţă pergamentoasă, pudrată aiurea

cu părul rar, blond-cenuşiu

 

şi mişcîndu-şi buzele unse cu ruj ţipător

îmi zice: dumneata eşti poet, te ştiu

ţi-am citit nu de mult nişte minunate

versuri de dragoste

 

un zîmbet tîmp de colţul gurii mi se agaţă

mă înclin, o salut, bîigui cuvinte dintr-o

limbă necunoscută, văzîndu-se bine

că nu sînt dispus să recunosc, cu una

cu două, că eu sînt acela

mă strecor printre rafturi, înşfac o sticlă

de whisky, plătesc, mă grăbesc spre ieşire

 

dar lumina, între timp, se schimbase

de geamuri, afară, ca nişte tigri siberieni

se izbesc cu zgomot fulgi mari de zăpadă

ce bucurie! îmi spun, descheindu-mi

nasturii hainei albe de in, ce bucurie

şi ies pe uşă cu pieptul în prima ninsoare

de iulie

Revista indexata EBSCO