Oct 26, 2016

Posted by in Poezii

Spiridon POPESCU

SECHESTRU

Fiind cu capul în nori

Mai tot timpul,

Poetul a uitat într-o zi

Să-și plătească impozitul

Pe talent.

 

Făr’ să le pese

Că fiii lor

Îl învață la școală,

Oamenii fiscului

Au venit val-vîrtej

Și i-au pus sechestru

Pe turnul de fildeș.

 

VRÎND SĂ DEVINĂ PEGAS

Tocmai mă bucuram

că locuiesc într-un sat liniștit

cînd, deodată,

o știre mă pocnește

în moalele capului:

aflu

că mînzul vecinului Mihai Amaradia

a fost arestat.

 

După spusele crainicului

cică ar fi fost surprins de-o patrulă

tocmai cînd încerca să tîlhărească un flutur

și să-i fure aripile.

 

COMUNICAT

De teamă să nu necheze prea tare

Și să spargă timpanele ultra-sensibile

Ale domnișoarelor Pogany

De la fabrica de confecții

Din apropiere,

Mai-marii județului Gorj

I-au interzis lui Grigurcu

Să-și mai priponească pegasul

De Columna brîncușiană.

 

STAU ȘI MĂ-NTREB

Stau și mă-ntreb: „Ce-ar fi să mi se murdărească hlamida

Tocmai acum, cînd femeile nu mai au timp nici să rămînă gravide,

Cînd mașinile de spălat au fost transformate în uzine de tancuri,

Iar apa

(Da, apa!)

A fost, aproape în întregime, consumată de pompieri?”

 

„Ai grijă!” – se răstește într-un telefon instalat,

Tocmai la capătul lumii, Sinele meu.

 

TRISTEȚE

Mi-e Sinele, de-o vreme, -atît de slut

Că-mi vine să îi trag un glonț în tîmplă.

 

Se-aud împușcături. Scuzați-mă, vă rog, un minut:

Trebuie să cobor în mine, să văd ce se-ntîmplă.

 

SÎNGELE

Îmi privesc sîngele

Într-o oglindă de frizerie

Și strig:

 

„Nu, nu se poate,

Nu-mi aparține –

Pe cîmpul de luptă

Parcă avea

altă culoare”.

 

POEȚII, SOLDAȚI NEINSTRUIȚI

Poeții, soldați neinstruiți, confundînd

Gurile tunurilor cu niște găuri de șobolani

Umplură cîmpul de luptă cu pisici negre.

Acestea,

Simțind probabil cît sunt de naivi,

Tocmai cînd se pregăteau de asalt,

Le tăiară calea.

 

Și, astfel,

Poeții, soldați neinstruiți,

Pierdură Victoria.

Revista indexata EBSCO