Oct 26, 2016

Posted by in Poezii

Rodica POPEL

Ca pe un măr

Ca pe un măr

te muşc viaţă

Şi am ajuns

în miezul tău

Iar prin livadă

lasă paşii urme

care mă-ntineresc

din nou

Ca pe un măr

te muşc viaţă

voi tot rosti

Ca un descînt

te voi gusta

mereu de dimineaţă

cînd albii cai

răsar de sub pămînt.

 

Joacă

Mi-amintesc

cînd suflai

peste mîna mea

îngheţată

şi te rugai

ca vîntul

să nu mai bată

 

Nici nu ne uitam

în ochi

unul la altul

tu erai cerul-înaltul,

eu luna.

Nu te iubesc!

Îmi spuneai,

„eu sînt cerul tu luna”

Şi-ntr-o zi

pe drum am plecat,

cu mîinile reci…

Şi n-ai mai venit

nici pînă la poartă

să mă petreci

Cînd ninge,

Sau vine furtuna,

îţi spun de departe

Că nu e nimic .

Tu eşti cerul, eu luna!

 

Amintire

Îi hrănesc pe

fraţii mei

cu lapte.

Mama spală rufe,

Tata este dus,

N mai ştim

de se întoarce…

Iată, soarele s-a stins

şi a apus

Îi adorm pe fraţii mei

pe braţe

Şi-apoi lîngă ei

adorm şi eu.

Parcă-ar trece un veac

în noaptea asta,

Să mă nasc pe-o stea

aş vrea din nou.

 

Frunze uscate

Tot privind

la frunze-ngălbenite,

mi-a trecut

un gînd duios

de toamnă.

Sub fereastră

am făcut un semn

şi i-am spus grădinii

să adoarmă

şi să ia în braţe

casa noastră

unde ninge

cu amintiri

de la cei care-au lăsat

cîte-un gînd în praguri

şi la uşă.

şi apoi, în grabă

au plecat.

Ştiu că nu mai vin

să se-ncălzească

lîngă sobă

dar m-aşez

pe frunzele uscate

şi cu ele, tainic

stau de vorbă.

 

Oare cum?

Oare cum voi ieşi

din acest desiş?

Ziua este o pasăre

cu aripa frîntă.

Oare cum voi trece

peste această văgăună

cu şerpi?

zicea faţa mea ascunsă.

Oare cum voi alunga

roiul de cuvinte

care s-a aşezat

gata de atac

pe umărul meu?

 

El

Azi mi se pare

că l-am auzit

Şi cred că-n

preajma casei.

chiar există.

Dar, cine poate fi

nu ştiu, acum

ca-ntotdeauna

are faţa tristă

Să fie EL?

ori poate mi se pare

şi gîndul meu

spre seară minte…

dar, cînd alerg

să-1 prind în braţe

mi se-mpletesc picioarele-n cuvinte!

 

Ritual

Mă trezesc;

mănînc şi dorm

Stau ghemuită

să nu pierd

din căldura inimii

care nu e mare

ci cam de mărimea

pumnului drept

de care mi-e milă

şi-l ţin

aproape de piept

Şi-iarăşi

mă trezesc

Mănînc şi dorm

ca într-o lume

de vis

mă simt

ca un fluture

vara.

Revista indexata EBSCO