Sep 21, 2016

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

„Bună ziua! Transmit cîteva dintre poeziile mele în speranţa că îşi vor găsi un loc în publicaţie. Cu mult respect pentru munca Dumneavoastră, Vlad Badrajan” – Vlad, nu merge. Ceea ce ne-ai trimis nu sunt decît simple versificări, fără logică.  Citez doar un fragment din primul text: „S-a-ntors lumea pe dos\ S-a-ntors ca o cămaşă\ Şi nimănui nu-i pasă\ Toţi cîntă, merg voios.\ Şi poate că-i mai bine\ Cînd nu simţi urzătura.\ Pe dos e cusătura,\ Dar nasturii ne rod.\ Doare de-i cămaşa\ Cum trebuie-mbrăcată,\ Care altfel o poartă\ Să simtă nu mai pot.\ Arde ca o torţă\ Durerea-n ei valuri.\ Şi strigă. Fără nasturi\ Cămăşile-s de forţă. Strigam atunci şi eu\ Şi gata să se-ntoarcă\ Cămaşa sta-n cravată\ De strigătul meu!.

 

Nici lui Silviu Romaniuc nu-i putem da un răspuns mai încurajator, versurile sale fiind departe de poezie: „Ce sadică ești cu mine\ Pe acest pat din jar:\ Sunt doar a ta pradă?\ Trebuie sa fiu solidar?\ Ochii noștri nu se recunosc-\ Ai mei-s negri de lumină,\ Ai tăi? Rîdem ca doi nebuni \ Iar necuvintele ne suspină…\ E cald…nu mai văd bine,\ Nici măcar nu mai aud,\ Dar tu ești atît de rece\ Şi știi că timpul ăsta-i surd…\ Te țin în podu palmei\ Şi în suflet îmi ești înfiptă…\ Dar mă întreb… ce-mi ești:\ Moarte… ori iubită?…”

 

„Stimată redacţie, mă numesc Adriana G. Costache şi doresc să public. Am trimis doar şase poeme şi două poezii, deoarece nu sunt foarte sigură de calitatea acestora (sunt începătoare). Ştiu că există posibilitatea ca ele să nu fie publicate, deoarece renumele revistei este mult prea mare pentru un om atît de mic ca mine, care se vrea poet. Restul rămîne la aprecierea dumneavoastră. Sper să nu dezamăgesc. Vă mulţumesc pentru timpul acordat! Vă doresc o seară bună!” – Adriana, ai uitat sa precizezi care sunt poeme şi care poezii, noi nu am reuşit să distingem unele de altele, calitatea lor fiind aceeaşi, slabă. Cert e ca, la tine, ceva talent ar fi dar îţi lipseşte exerciţiul scrierii. Desi e prea explicit, uneori prozaic, unul din textele trimise dovedeste că ai talent: „Ce bine c-ai plecat şi mi-ai lăsat toamna.\ Umilă, mă urmează peste tot\ Şi nu îmi reproşează clipele pierdute\ În adîncimi de visuri.\ Ca să mă-nveselească\ Îşi transformă frunzele roşiatice\ În rîsete şi chicotiri de moment\ Şi îşi dezbracă pomii de scoarţă,\ Pentru a-i face oameni\ Cu minţi sclipitoare şi gînduri pozitive,\ Şi fel de fel de filozofi tacuţi apar de nicaieri.\ Apoi ia picăturile de ploaie,\ Le-aruncă în pahare de cristal,\ Spune o vrajă şi le preface-n nectar,\ Iar dacă plîng,\ Îşi plimbă vîntul pe faţa-mi crispată de tinereţe\ Şi blînd îmi usucă lacrimile.\ Atît de mult mă iubeşte toamna,\ Ce bine!…\ Ce bine c-ai plecat \ Şi toamna mi-ai lăsat”. Multe lecturi şi revino peste un timp.

 

„Mă numesc Andreea Semai. Vă trimit patru poeme dintr-o colecţie pe care am numit-o Poemele Pupilei. Am mai trimis un mail cu acelaş conţinut dar apoi am observat că altele erau adresele pentru evaluarea acestui tip de material. Sănătate“ – Andreea textele tale nu sînt decît un continuu delir verbal din care nu se reţine nimic: „ochii tăi înainte de a mă privi se învîrt fac o roată, privirea planează prelung printre pietricelele văzduhului, ușor se rănește, și dureroasă născînd, cu pielea  ușor tremurîndă, asupră-mi se așează, gîfîind afînată, caută, cu săpăliga, sapă, o simt infimă, cum îmi semnează ridul ușor zimțat al ochiului stîng, îl trasează, precum vîrful stingher al unui creion pe hîrtie, tatonînd, punct după punct, se oprește tremură se învîrte și iar merge zgîrîind infime bucățele de hîrtie de pe albia minusculei linii, și ridurile călătorite de privirea ta mă dor, nasc acum prin ea și mă doare pe mine prin carnea mea nașterea lor din privirea ta. și-n timp ce mă privești ochii mei se îndoaie pupila alunecă din centru spre baza pleoapei și trist surîde ca o mică lună neagră ce apune în dosul ochilor mei. iar mîna ta caldă intricată prin firele părului meu părul meu i se sprijină mîna ta îl absoarbe părul meu fir după fir se învîrte cald în jurul degetelor tale vîrfurile degetelor tale se înmoaie și dulci devin o pastă parfumată împletită printre surîsurile subțiri și moi ale firelor de păr, care beate se întind se destind se lungesc de-a lungul mîinilor tale, pînă ce totul în cele din urmă devine una și una mîinile tale părul meu și cu luna”. Alt text, mai scurt: „stau pe cantul strîmt al zidului ăsta strîmb îl învîrt și-l potrivesc cu mîna sub umbra frunții încîlcite de foile umbrei și frunzele seci ale părului, în timp ce- l pipăi mă învîrt în genunchi rotocoale diverse pînă ce sensul meu se dilată se prelinge ușor și pe nesfiorate de la zidul triunghiular la cercuirile potrivirii sale de mîinile mele, așa că învîrtindu-mă cu mîinile cu tot prin praful luminos al căldurii mă îndepărtez de mine precum cercurile firii  în ochiul de apă.”

 

„Bună ziua! Revin cu un nou grupaj de poeme, alături de care am atașat și C.V.-ul meu literar actualizat, sperînd totodată ca voi avea mai mult noroc de data aceasta. Cu stimă, Diana A. Matei – Diana, şi tu baţi cîmpii cu graţie, iar ceea ce rămîne în urmă nu seamănă a fi poezie: “Să crezi că poți să nu te mai întorci/ e ca și cum ți-ai privi lacrimile-n ochi/ și ai vedea că îți lipsește chipul/ după care ai tînjit un postum/ Nu uita că pentru gol-ul din șamandră/ va exista mereu cineva care să știe/ mersul pe val, iar marea plină de sudoare/ se va menține -ntotdeauna leoarcă de oameni/ care abia învață apa să-noate./ Dacă-ți dorești o sinucidere autentică/ aruncă-te în adîncul sufletului și rămîi acolo/ căci trupul îți va pluti cu siguranță / la suprafață./ Mie nu știu cît mi s-au înspumat/ curenții-n mîini pînă acum/ și cît vor mai curge/ dar cu fiece rafală mîngîietoare/ prin păr vor trece vîrste-ntregi de sare/ și încă multe, multe stele/ peste veacurile mele!

 

„Bună ziua. În cuprinsul acestui mesaj, am atașat un grupaj de poeme, un cv literar și o fotografie. Dacă materialele trimise au valoarea necesară pentru o apariție în revistă, aștept un feedback din partea dumneavoastră. Cu mult respect și deosebită considerație, Valentin Tufan” – Valentin, nici tu nu eşti foarte departe de delirul colegelor de Curier… anterioare, dar de la tine voi alege, totuşi, un text sau două pentru o antologie viitoare. Ai talent dar el trebuie cultivat prin muncă, prin exerciţiu îndelung pe text, prin multe lecturi, altfel vei rămîne un simplu veleitar.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diactritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!), scrise în programul Word şi salvate în RTF sau TXT, şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la „Antologia curierului”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau  convlit95@yahoo.com Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

Revista indexata EBSCO