Sep 21, 2016

Posted by in Actualitatea literara

Ioana COSTA – Urmările unui premiu

Fragmentele stoicilor vechi, ed. Hans von Arnim, vol. I., ediţie bilingvă, traducere şi note Filotheia Bogoiu şi Cristian Bejan, studiu introductiv Filotheia Bogoiu, Humanitas, 2016, vol. I, Zenon şi discipolii lui Zenon.

 

Vechi de mai bine de o sută de ani, primul volum al culegerii Stoicorum Veterum Fragmenta („Zenon şi discipolii lui Zenon”) este acum la îndemîna tuturor. Era aşteptat din 2013, anunţat fiind odată cu apariţia Gîndurilor către sine însuşi ale lui Marcus Aurelius, în aceeaşi colecţie a Editurii Humanitas, „Surse clasice”. Ca şi celelalte volume ale colecţiei din ultimii ani, este o ediţie bilingvă precedată de un amplu şi bine lămuritor studiu introductiv. Deopotrivă de incitantă este prefaţa lui Hans von Arnim însuşi, care începe cu un mic istoric al culegerii. Student la Universitatea din Greifswald, renunţase la jurisprudenţă pentru filologia clasică, audiind cursurile lui Ulrich von Willamowitz-Moellendorf; şi-a susţinut disertaţia doctorală la aceeaşi universitate (De prologorum Euripideorum arte et interpretatione) şi abilitarea la Halle, în 1886, cu o teză despre sursele lui Philon din Alexandria; a fost profesor universitar la Rostock, Viena şi Frankfurt. Paragraful care deschide Prefaţa la SVF este concis şi limpede: subiectele sunt Usener, Societatea Filozofică din Göttingen şi florilegiul însuşi. Herman Usener (căruia Willamowitz îi fusese doctorand şi care preda la Universitatea din Bonn în anii cînd Hans von Arnim era acolo profesor de gimnaziu, între doctorat şi abilitare) este punctum movens, pentru că el îl îndeamnă, în 1886, să publice fragmentele stoicului Chrysippos, indicându-i totodată metoda de lucru. Întîmplarea – spune Arnim – a făcut ca tot atunci „Societatea Filozofică din Göttingen să ofere un premiu pentru culegerea fragmentelor etice, politice şi teologice ale întemeietorilor şcolii stoice, Zenon, Cleanthes, Chrysippos, şi ale discipolilor lor”. Dintre aceştia, Arnim îşi îndreaptă atenţia asupra lui Chrysippos, neglijat mai înainte, alcătuind un florilegiu exhaustiv, dincolo de criteriile etice, politice şi teologice impuse de cerinţele premiului. După ce lucrarea a fost premiată, Arnim a decis să o lărgească, pe de o parte, cu fragmentele lui Zenon şi Cleanthes (în continuarea ediţiei lui Wellmann, Wachsmuth şi Pearson, apărute la Londra în 1891), iar, pe de altă parte, cu stoicii minori de dinaintea lui Panaitios.

Scopul este formulat cu modestie: „am alcătuit această culegere de fragmente doar pentru a înlesni accesul la substanţa propriu-zisă a tradiţiei. În schimb, cele ce nu pot fi extrase din acest material decît prin analize de fineţe şi mai ales cele care nu se sprijină în final decît pe ipoteze oricît de verosimile am socotit că nu-şi au locul într-o culegere de acest fel” (p. 62, trad. Filotheia Bogoiu). O reuşită de-acum centenară, care nu are nevoie să fie înlocuită – ci doar cunoscută.

 

Bucureşti, august 2016

Revista indexata EBSCO