Sep 21, 2016

Posted by in ESEU

Marius CHELARU – Înainte de muze

Am asistat în anii din urmă la distrugerea a nenumărate vestigii ale civilizaţiei umane, la furturi (legat şi de conflicte/ războaie ş.a.) ale unor obiecte inestimabile din patrimoniul umanităţii – fie că vorbim de Irak, Afganistan, Siria, Libia şi atâtea alte locuri, sau pur şi simplu la demolarea lor, cum a fost actul barbar de la Palmyra sau atâtea altele, dinainte de khmerii roşii şi de după. Locuri din 1001 de nopţi, din Mesopotamia, Baalbek, Palatul lui Harun al Rashid… şi atâtea altele mai sunt astăzi doar ruine sau amintiri.

Ajuns la un moment dat în Turcia, pe meleagurile din „inima” Anatoliei, am avut ocazia să pot vedea unul dintre vechile situri arheologice din vremea civilizaţiei Urartu. Era un loc izolat, păzit bine, dar în care se auzea doar ciripitul păsărelelor şi iarba era mişcată doar de vânt. De la poalele unei foste cetăţi mă privea gura de întuneric a unui mormânt regal, zice-se, povârnit de timp, al unor oameni care au făurit un colţ al istoriei în acea parte de lume cu mii de ani în urmă. Peste o zi sau două am plecat pe cursul Eufratului, pe drumul care ducea către Siria şi Irak, spre zona unde altădată fusese „Mesos Potamos”, Mesopotamia.

Aveam cu mine nişte carnete cu notiţe, unele legate de literatura akkadiană, de vechea Mesopotamie. Întors acasă, când mi-au căzut ochii din nou pe câteva cărţi care-mi parveniseră cu ceva timp în urmă, între care Before the muses. An anthology of Akkadian literature, Ugaritic narrative poetry, şi The Literature of Ancient Sumer. O clipă parcă am simţit din nou în suflet mirosul adus de vânt dinspre fluviul care curgea despărţit până la Elaziğ în Firat şi Murat, apoi era Marele Eufrat, mai încolo, către locurile unde, odinioară, se ridicau palatele califilor din Nopţile arabe, şi m-am revăzut la câteva mii de metri, pe crestele Munţilor Taurus, privind spre depărtări, cu miros şi zvon de simun adus dinspre pustii răscolindu-mi amintirile.

Apoi am auzit zgomotul maşinilor din Iaşi.

Suntem, parcă, din ce în ce mai departe de ce au adus acele vremuri dinainte de muze, nu doar temporal, în mod firesc, ci şi cu gândul, cu interesul. Sunt, desigur, lucruri de demult, dar asta nu înseamnă că sunt mai puţin frumoase, că nu pot (re)trezi imaginaţia lectorului, că nu îi pot purta sufletul spre timpuri şi oameni de odinioară, de pe când pare că legenda păşea cu oamenii printre monumentele la care ne uităm azi. Că „povestea” lor nu merită iar şi iar „răsfoită” când prindem clipe de răgaz. De aceea lectura unor astfel de cărţi îmi prilejuieşte călătorii aparte prin timp, pe drumuri de gând şi suflet.

De câte ori am găsit răgazul, în ani, am citit din cele aproape 1600 de pagini ale acestor trei cărţi (la care s-au adăugat altele şi altele, lexicoane, dicţionare ş.a., ca să pot înţelege cât de bine pot, apoi am răsfoit în diverse biblioteci din lume tot felul de manuscrise, cărţi, documente ş.a., am călătorit fie pe drumuri ale Orientului, fie pe porţiuni din Drumul Mătăsii, văzând locuri care m-au apropiat mai mult sufleteşte şi cu gândul de aceste scrieri), în care sunt adunate (după pagini pentru introduceri în subiect, periodizări, elemente care să ajute la înţelegerea unor aspecte de istorie/ limbă/ stil/ teme/ motive ş.a.) tot felul de texte, dincolo de codificările cu care sunt cunoscute de cercetători. Unele sunt vechi incantaţii akkadiene/ asiriene/ sumeriene, babiloniene împotriva demonilor, câinilor, insectelor, şerpilor, contra muşcăturilor de şarpe („O, Ea, Shamash, şi Asalluhi, mari zei/ [care hotărâţi/ judecaţi] pentru cer şi pământ…”), spiritelor bune sau rele (în care, la un moment dat, cel ce se roagă spune cu năduf: „mă hărţuieşte toată ziua, mă înspăimântă noaptea…”), pentru spiritele ancestrale ale familiei ori întru lauda/ ruga zeilor de tot felul, ţinute cu tot felul de prilejuri – fie pentru sine, fie la încoronarea vreunui rege, fie…. Sau pentru farmece de iubire (nimic nou sub soare, nu?), împotriva cine mai ştie cărei boli reale sau presupuse (dureri de cap, constipaţie, gaze, răceală etc. etc.) ori chiar pentru că a ţinut cum nu se cuvine vreun ritual sau pentru protecţia în faţa vrăjilor.

Am călătorit prin paginile cărţilor printr-o întreagă lume de demult, ca un teatru al umbrelor, cu felul ei de a fi şi de a înţelege pe celălalt, cerul, zeii – cu milostenia, furia sau indiferenţa lor – şi demonii, stelele, bolile, întâmplările de tot felul, regii, săracii, strămoşii, dragostea, spaima, teama, păcatul… Dar, spune un străvechi text (datat în „perioada matură” a poeziei asiriene, între 1500-1000 î.Chr., din Before the muses, între poemele devoţionale şi rituale, p. 630), Cine nu a păcătuit?: „Fie de o fi ofensă, crimă, nedreptate, păcat,/ Pe care l-am făptuit împotriva zeului meu, am păcătuit în faţa zeiţei mele,/ […] Am fost ignorant că am mers atât de departe/ Absolvă-mă, zeule…/ Lasă nedreptăţile mele să dispară/ prefă făptuirile mele în fapte bune/ Tu decizi…”.

Pe scurt, Before the muses, în cele două volume, pleacă de la o parte teoretică, „Introducere generală”, intitulată „În căutarea literaturii akkadiene” (cu secţiuni despre limba akkadiana, literatura – cu surse/ traduceri, poezia şi proza, autori, cum trebuie citite textele acestea, formarea literaturii akkadiene, sumerieni şi akkadieni, tradiţia orală ş.a.), urmată de o cuprinzătoare selecţie de texte, grupate pe capitole care au în vedere perioadele istorice (arhaică: 2300-2000 î.e.n., clasică: 2000-1500, matură: 1500-1000, târzie – 1000-100 î.e.n.), şi, în final, un glosar de termeni, o listă a fragmentelor traduse, bibliografie.

Ugaritic narrative poetry cuprinde, după paginile de început – explicaţii, ilustraţii, abrevieri ş.a.: Introducere, apoi texte poate şi mai puţin cunoscute, îndeobşte – după tăbliţe descoperite în Ugarit, un oraş străvechi, pe coasta dinspre Cipru a Siriei de azi, care a avut o limbă proprie, cu „alfabet” din treizeci de semne cuneiforme, înrudită cu cele semitice (considerată, de altfel, limbă NV semitică), intitulate: Kirta/ Epopeea lui Kirta (povestea unui rege – de fapt a unei case regale în prag de dispariţie – stă scris în rândurile de la început – „casa unui rege s-a stins:/ O casă cu şapte fraţi…” –, şi a restaurării acesteia cu ajutorul zeului El), Aqhat (a unui patriarh; trei tăbliţe, descoperite la Ras Shamra, în 1930-1931: ruga lui Daniel către Baal să îi dăruiască un fiu, fapt care se întâmplă; apoi, fiul, Aqhat, se întâlneşte cu zeiţa Anat care îi propune nemurirea, dar acesta refuză pentru că…) şi Baal (şase tăbliţe numite Ciclul/ Epopeea lui Baal – lungimea totală nu e cunoscută, doar atât a fost găsit –, au fost descoperite între 1930-1933, într-un tezaur cunoscut drept „Biblioteca Marelui Preot; „povestea” e despre lupta zeului Baal pentru stăpânirea universului), apoi o selecţie de texte mai scurte. În final, şi aici avem glosar, concordanţe, bibliografie, indecşi ş.a.

The Literature of Ancient Sumer este elaborată un pic diferit (după lista ilustraţiilor, cum să foloseşti această carte, tabel cronologic): Introducere (cu literatura, tăbliţele, scribii din anticul Sumer ş.a.), apoi capitole despre eroi şi diverşi zei, zei războinici, dragoste şi sex, ordinea naturală, tipuri de imnuri, scribii şi învăţătura lor şi, în final, alte teme care ar putea fi discutate, un index, glosar de nume sumeriene.

Sunt multe astfel de texte care, dacă te apropii înţelegerea lor, parcă pricepi şi altfel istoria lumii.

Coborând spre Elaziğ, aproape de oraşul Keban, acolo unde se întâlnesc cele două mari râuri, Firat şi  Murat (turcii îi spun Murat Nehri sau Eufratul de Est, armenii îi spuneau în antichitate Arsanias), care îşi are izvorul lângă biblicul Ararat, undeva la nord de Lacul Van, te gândeşti la câte se leagă de acest nume. De acolo „se naşte” Marele Eufrat care, la rândul lui, va „înghiţi” alte şi alte râuri care poartă în valurile lor alte şi alte poveşti rătăcite în ceaţa trecutului. În drumul spre Kemah, azi, un orăşel, odinioară martor al unor confruntări teribile, urmezi, aproape, calea croită de Firat printre stânci golaşe şi vârfuri pietroase peste care, poate, odinioară, au pogorât neamuri neştiute azi, venite dinspre Mesopotamia, ori temuţii hitiţi. Poate acele colburi încă mai purtau în amintire potcoavele cailor oştenilor lui Shalmaneser al III-lea, în drumul său către Ararat (Before the muses, p. 683), războinic şi rege asirian (858-824 î.Chr), plecat împotriva celor din Urartu (după ce îşi întinsese pământurile pe unde sunt azi Siria, Palestina, Anatolia şi prin munţii Kurdistanului), care se aflau undeva în regiunea Lacului Van, dar în Anatolia de azi. De altfel, textul (p. 684, cu titlul Shalmaneser la Ararat), începe cu nişte referiri la cuceririle din Siria, apoi cu ordinele regelui, care mergea cu oştile în Urartu, ca generalul său, Assur-bel-ka’in, să „asigure” locurile luate în stăpânire.

Undeva, în Anatolia, nu departe de Erzincan, către Munţii Taurus, se află un loc căruia turcii îi spun Altıntepe (Dealul de aur). Am citit pe tăbliţele de acolo despre urartiani şi mi-am amintit şi de acest text, dar şi de altele, din vremurile în care regele asirian Shulmanu-asharedu, Shalmaneser I, care a domnit în al XIII-lea secol înaintea erei noastre, scria despre cucerirea ţării Urartu (Uruatri) sau „Ţărilor Nairi”, sau de un alt rege, Tiglath-pileser I, urcat pe tron în 1115 î.e.n., care scria despre cuceririle de pe pământurile din nord- vestul Asiriei, stăpânite de Katmuhlu şi Nairi…

Apoi, tot citind, m-am oprit la Coborârea lui Inana în Celalaltă Lume (Lumea de Dincolo) (The Literature of Ancient Sumer, p. 65 şi urm.), text compus dintr-o serie de „episoade” (cu multe fraze repetitive). Vorbeşte cum Inana vrea să ia în stăpânire Lumea de Dincolo de la zeii Dumuzid şi sora acestuia, Ğeštin-ana, fără a explica exact de ce anume se întâmplă asta; poate, spun traducătorii, dorinţa Inanei de putere şi ambiţia fără margini sunt de ajuns. Apoi am ajuns la alte scrieri…

Am vrut să vorbesc despre aceste cărţi şi despre gândurile mele legate de ele şi ca un îndemn la lectură, dar şi la reflecţie. Trăim vremuri diferite de timpurile în care au fost scrise toate acestea, dintre care poate cel mai cunoscut este Epopeea lui Ghilgameş. Poate lăcomia şi distrugerile porneau de la aceleaşi resorturi, acum doar cinismul e mai „elaborat” iar modalităţile cu care ni se prezintă asasinatele/ fărâmarea ţărilor şi destinelor oamenilor de acolo, fie prin război cu armele, fie cu alte mijloace, pentru bani/ bogăţii de tot felul/ „influenţă”, şi toate „anexările” ori destrămările de state sunt împachetate mai… „acceptabil/ justificat” cumva (avem, totuşi, la îndemână alte „mijloace” – deşi, iată, aflăm acum, de pildă, dintr-un raport al unei comisii britanice, că invadarea Irakului, în felul şi pentru motivele declarate că ar fi stat la baza ei, a fost… „o greşeală”, un alt raport, mai recent, spune că oficiali americani din CENTCOM – comandamentul pentru Orientul Mijlociu – ar fi manipulat informaţii legate de ISIS în anii din urmă, un altul…). Poate că „pragmatismul” ne duce azi, în această lume „politically (not so) correct” vieţile de mult prea multe ori departe de astfel de lecturi ori de nume ca Ur, Uruk, Ecbatana, Babilon. Dar asta nu înseamnă că sunt mai puţin frumoase, că a citi despre Ghilgameş nu mai înseamnă nimic. În fond, toate aceste cărţi vorbesc (sigur, în felul de atunci) tot despre noi, cu temerile, cu dorinţele şi aspiraţiile noastre, şi, deloc în ultimul rând, cu dragostea şi faţă de persoane iubite, dar şi faţă de frumosul care se poate găsi în această lume. Dacă nu îl distrugem tot noi.

 

– Before the muses. An anthology of Akkadian literature, selected and translated by Benjamin R. Foster, 2nd ed, CDL Press, Bethesda, Maryland, SUA, 1996, vol. I + II, 928 p.

– General Editor: Simon B. Parker, Ugaritic narrative poetry, vol. 9 – “Writings from the Ancient World” series, Associate editors: J.A. Hackett, H.A. Hoffner Jr., P. Machinist, P.D. Miller, W.J. Murnane, D.I. Owen, R.K. Ritner, M.T. Roth, transl. by: M.S. Smith, S.B. Parker, E.L. Greenstein, T.J. Lewis, D. Marcus, Society for Biblical Literature, Scholars Press, USA; 1997, 264 p.

– The Literature of Ancient Sumer, Translated and Introduced by Jeremy Black, Graham Cunningham, Eleanor Robson and Gábor Zólyomi, Published in USA by Oxford Univ. Press, N.Y., 2004, 372 p.

Revista indexata EBSCO