Sep 20, 2016

Posted by in Istorie literara

Liviu PAPUC – O pilduitoare donație a lui Artur Gorovei

La 65 de ani şi mai bine de la trecerea la cele eterne a lui Artur Gorovei (dec. 19 martie 1951), să ne aducem aminte, încă şi încă, de cel care a trasat în cultura românească jaloane de neocolit. Născut la 19 feb. 1864, din vechi familii boiereşti, cel care a rămas în conştiinţa publică drept un reprezentant de seamă al Folticenilor (cum îi plăcea să spună) a avut parte de o viaţă particulară şi publică plină, densă, de pe urma căreia ne-au rămas puncte de reper des invocate, dacă nu ar fi să pomenim decît impozantele Ouăle de Paşti, Monografia oraşului Botoşani sau longeviva şi plina de substanţă revistă „Şezătoarea”. Nefiind un răsfăţat al onorurilor (deşi nu l-a ocolit un titlu de doctor honoris causa, la Universitatea din Cernăuţi, ori o alegere printre „nemuritorii” Academiei Române), Artur Gorovei a fost permanent unul dintre aceia care şi-au pus talentele, abilităţile, în slujba neamului. Despre unul dintre gesturile sale exemplare, care nu credem că a trecut nebăgat în seamă de specialişti, dar care nu vedem de ce nu ar figura şi în această pagină, ne-am propus să ne întreţinem.

În plină conflagraţie mondială, deşi erau semne vizibile ale apropierii deznodămîntului, ca pentru a-şi sărbători împlinirea a 80 de ani, A. Gorovei se hotărăşte să-şi ofere publicului o bună parte din biblioteca sa, după cum ne arată facsimilul alăturat, datat 2 febr. 1944.

Semnificaţia în sine a gestului, pe lîngă aceea firească de generozitate a împărtăşirii publice a „comorii”, rezidă în valoarea deosebită a fondului, pe care înşişi „recipiendarii” au constatat-o şi, ca atare, s-au simţit obligaţi să o mediatizeze. Nu ştim cîte donaţii au avut parte de o recunoaştere publică de anvergura acesteia, mai ales în vremuri tulburi de război (am mai abordat subiectul acesta, caracteristic minţilor luminate şi dedicate altor interese decît cele mercantile, derizorii, în cazul apariţiei volumului de povestiri De la noi, semnat Leca Morariu, în plin război prim mondial).

La 10 feb. 1944, Rectoratul Universităţii ieşene trimite o adresă Societăţii de Radiodifuziune Bucureşti şi Iaşi, care glăsuieşte:

„Pentru stimularea celor ce ar avea posibilităţi să ajute o Instituţie de Cultură şi pentru a mulţumi oamenilor de bine care înţeleg ca prinosul muncii lor de o viaţă să-l închine binelui obştesc,

Avem onoare a vă ruga să binevoiţi a dispune radio-difuzarea anunţului anexat, prin care se aduce la cunoştinţa publică importanta donaţie a D-lui Artur Gorovei făcută Muzeului Etnografic al Moldovei, ataşat Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii noastre:

Universitatea Cuza Vodă Iaşi a primit o donaţie din partea D-lui Artur Gorovei din oraşul Fălticeni, pentru Muzeul Etnografic al Moldovei, înfiinţat de curînd în cadrul Facultăţii de Ştiinţe.

Donaţia constă din întreaga bibliotecă de specialitate a ilustrului donator şi om de cultură care este D-l Artur Gorovei, cunoscut de mult ca un reprezentant tipic al intelectualităţii moldoveneşti, care a îmbrăţişat îndeosebi cunoaşterea etnografică a poporului român.

Socotind după importanţa donaţiei D-sale, D-l Artur Gorovei este al doilea mare donator al Muzeului Etnografic al Moldovei, după D-l Consilier Iuliu Pascu de la Consiliul Legislativ din Bucureşti.

Ori, cum pînă în prezent biblioteca Muzeului a avut un număr redus de cărţi, D-sa e considerat ca fondatorul acestei biblioteci, care în viitor va purta numele de Artur Gorovei, ca un omagiu adus de Universitatea Moldovei gestului său curat şi mărinimos”. [Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Rectorat, Dosar 2351/1944, f. 462 – facsimil şi 463 – filă dactilografiată].

În chip fericit, date fiind atîtea şi atîtea „întîmplări” nefericite prin care a trecut societatea românească de atunci şi pînă în prezent, biblioteca încă există, adăpostită fiind de splendidul Palat al Culturii, în cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova”.

 

 

 

Revista indexata EBSCO