Sep 20, 2016

Posted by in EDITORIAL

Basarab NICOLESCU – Strîmta poartă

Peretele de lumină conceput de Oravitzan pentru capela privată a IPS Bartolomeu Anania de la Mînăstirea Nicula este o capodoperă nu numai pe plan estetic şi spiritual, dar şi pe plan pedagogic. Această afirmaţie a unei dimensiuni pedagogice în opera lui Oravitzan poate părea paradoxală şi voi încerca să o explic.

Am văzut peretele de lumină de la Nicula de mai multe ori şi, de fiecare dată, noi valenţe apăreau în mine, ca şi cum propriul meu drum spiritual, adîncit odată cu trecerea timpului, cîştiga în semnificaţie prin interacţiunea cu lumina peretelui.

Structura operei este ternară, clară evocare a Sfintei Treimi.

Primul element este o foarte strîmtă poartă, de culoare albastră, înconjurată de pătrate aurii. În trei dintre aceste pătrate sînt înscrise – sus în dreapta, jos în stînga şi deasupra porţii – patru misterioase simboluri geometrice. Unul singur dintre ele aminteşte, prin forma sa, de o cruce. Două dintre simboluri fac apel la triunghiuri suprapuse. Al patrulea simbol este un octogon înconjurînd un cerc săpat în lemn.

Un discret triunghi face trecerea în al doilea spaţiu – un dreptunghi avînd, în partea sa vizibilă, o veritabilă ploaie de cruci dispuse în şiruri oblice înclinate spre dreapta. Această reţea de cruci este constituită de cruci de două culori diferite – una aurie şi cealaltă mai închisă ca nuanţă. Crucile sînt astfel întrepătrunse încît ochiul nostru nu le poate percepe simultan – vedem fie crucile aurii, fie crucile de culoare mai închisă. Întrepătrunderea paradoxală a crucilor şi şuvoaiele lor oblice creează o derută înăuntrul nostru, o mişcare care ne îndeamnă să pătrundem în locul secret din spatele strîmtei porţi.

Putem acum să ne concentrăm atenţia asupra celui de la treilea spaţiu dreptunghiular care, în partea sa vizibilă, are cruci de culoare închisă înscrise în octogoane. Între octogoane sînt dispuse minuscule pătrate de culoare galbenă. Ochiul, captat de armonia construcţiei geometrico-simbolice, descoperă deodată că pavajul complex este, de fapt, obţinut prin repetarea unuia şi aceluiaşi motiv: o cruce formată de minusculele pătrate de culoare galbenă, avînd între braţele sale patru octogoane de culoare închise care circumscriu, fiecare, o cruce. Este de remarcat că biserica San Vitale din Ravenna, cu admirabilele sale mozaicuri, care cu siguranţă i-au încîntat privirea lui Silviu Oravitzan, a fost construită ca o structură cu baza alcătuită din două octogoane uri concentrice.

Al treilea spaţiu este dominat de o imensă cruce avînd în centrul său un octogon albastru generat de un pătrat rotit. În centrul octogonului se află un cerc auriu în care este înscrisă – în roşu – monograma lui Hristos, simbol creştin timpuriu,  constituită de literele X (chi) şi P (ro), primele două litere greceşti ale numelui lui Hristos[1]. Trei litere greceşti apar la extremitatea braţelor crucii – o, omega şi O – semnificînd „Cel Ce Este”.

Cele trei spaţii sînt înconjurate de o ploaie stelară de cruci.

Extrema complexitate simbolică a peretelui de lumină de la Nicula indică cu claritate un drum de iniţiere spre pătrunderea prin strîmta poartă. Nu ştiu dacă există în pictura religioasă a tuturor timpurilor o altă demonstraţie atît de penetrantă a legăturii intime între cruce şi lumină şi o altă reprezentare atît de pregnantă a misterului strîmtei porţi evocat de Evanghelistul Matei: „Intraţi pe poarta cea strîmtă; că larg este drumul ce duce la pieire şi mulţi sînt cei ce intră prin el; şi strîmtă este poarta – şi îngust este drumul ce duce la viaţă şi puţini sînt cei ce îl află.”[2] Iar Evanghelistul Luca ne spune: „Şi trecea prin cetăţi şi prin sate, învăţînd şi călătorind spre Ierusalim. Şi I-a zis cineva: „Doamne, puţini sînt oare cei care se mîntuiesc ?” Iar El le-a zis: „Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strîmtă; v’o spun Eu vouă că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea…”“[3]

Cu bunătate şi înţelepciune, maestrul luminii Oravitzan ne spune: „Da, privitorule, poarta este strîmtă şi ascunsă. Dar ea există, este deschisă şi ea este singura poartă pentru tine !”.

[1] IPS Bartolomeu Anania numea această monogramă „crucea isihastă” – Silviu Oravitzan, comunicare privată, 5 iunie 2016.

[2] „Sfînta Evanghelie după Matei” 7:13-14, in Biblia sau Sfînta Scriptură, versiune diortorisită de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p. 1468.

[3] „Sfînta Evanghelie după Luca” 13:22-24, in Biblia sau Sfînta Scriptură, versiune diortorisită de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p. 1539.

Revista indexata EBSCO