Aug 23, 2016

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

Adi Rentea revine: „Bună ziua stimată redacţie. Am ţinut cont de sfaturile d-voastră şi am schimbat stilul poeziilor. Vă supun câteva atenţiei, rugându-vă să-mi spuneţi dacă mă îndrept în direcţia bună. Vă mulţumesc anticipat!” – Adi, nu mai reţin ce ne-ai trimis data trecută, dar acum revii cu un text cam prozaic, insuficient realizat artistic, rămânând încă doar la nivel de promisiune: “Tu vânt nebun/ mi-ai furat bruma de rime ce o mai aveam/ halal hoţ/ te dau de gol florile de măr/ împrăştiate peste tot/ şi firele de iarbă/ cu atingerile lor de fată ruşinată/ îmi şoptesc în ureche/ că tu ai fost / e de ajuns să ridic privirea/ şi braţele bătrânului măr îmi arată/ încotro te-ai dus/ of vânt nebun/ unde crezi că fugi/ când cât te uiţi în cele patru zări/ nu-i niciun nor după care să te ascunzi./ Nu sunt ornitolog nici pasionat/ dar puiul acesta de corb ce rătăceşte/ prin lăstărişul din jurul unui plop de la şosea/ încă din zilele-n care lăstarii nu dăduseră muguri/ mă face să mă întreb/ de ce l-or fi părăsit ai lui/ privindu-i mersul şchiop îmi pare/ că-n foşnetul frunzelor de sub ghearele-i firave/ se ascund şoapte/ într-o limbă pe care eu nu o înţeleg./ Se apropie luntraşul fluierând/ ceva ce-aduce a marş funebru/ şi n-am un sfanţ în buzunar/ aşa că-l petrec cu privirea de pe mal/ eu cel ce petreceam cu toţi/ vâslind vârtos îşi vede de-al său drum/ iar eu rămân al nimănui/ şi pentru că nu-mi vine-n minte/ nimic de prin cârciumi ori de pe la nunţi/ mă pomenesc că îngân şi eu/ acelaşi marş funebru.” Talent ai  dar firavul fior liric, atât cât există în cazul de mai sus, este acoperit de vorbe.

 

La fel de lungi, prozaice şi (cu mici excepţii) cam la acelaşi nivel artistic sunt şi textele trimise de Emil Iulian Sude: „Mama îndoia gazul cu sare/ şi spirt medicinal/ să ne ajungă la toţi ai casei/ despăducherea în familie/ bun prilej al iubirii/ la şcoală era foarte greu/ să nu mă scarpin pe cap/ şi să recunosc/ am păduchi/ sunt păduchiosul clasei/ să te mănânce pielea capului/ încât să simţi/ cum te mănâncă tălpile/ Dar eu nu aveam păduchi/ numai ceilalţi copii aveau păduchi/ mama nu ne-a tuns/ pe piele/ a spus că nu suntem puşcăriaşi/ însă îndoia gazul cu spirt medicinal/ şi cu sare/ şi niciodată nu am recunoscut/ că am păduchi/ deşi albit părul meu/ de lindenii copilăriei/ se lasă aşa albit/ ca mama/ să mă despăducheze mereu/ dar să nu mă tundă niciodată pe piele/ ca pe un puşcăriaş.” Păduchii, puricii, lăcuste, furnici şi alte insecte revin şi în celelalte texte ale grupajului, semn că Iulian face din aceste vieţuitoare o temă predilectă a poeziei sale. Nimic împotriva acestei alegeri insolite, numai că abundenţa de vorbe, argumentativă, descriptivă, repetitivă, deranjează.

 

„Bună ziua, mă numesc Hotca Ioana şi sunt elevă la Colegiul Naţional Mihai Eminescu, clasa a XI-a, din Baia Mare, judeţul Maramureş. Sunt  pasionată de poezie şi literatură, participând la diferite concursuri, iar în prezent lucrez la un volum de versuri care sper să apară la primăvară. Aş dori să vă trimit cele mai noi poezii ale mele cu speranţa că veţi selecta câteva pentru publicarea în revista dumneavoastră. De asemenea, voi ataşa grupajului meu de poeme şi o fotografie. Aş dori, dacă puteţi, să-mi confirmaţi dacă aţi primit grupajul meu de poeme. Vă mulţumesc frumos!” – Ioana, din păcate, nu am reuşit să citesc grupajul trimis. Textul este salvat într-un limbaj pe care calculatorul meu nu îl poate descifra. Retrimite textele, salvate în RTF sau TXT, aşa cum recomandăm tuturor corespondenţilor la fiecare final de „Curier…”

 

De la Lăcrămioara Andrei din Suceava primim un grupaj de versuri care trădează un condei exersat, profesionist, inspirat. În spatele semnăturii am descoperit, cu vie emoţie, un veritabil talent liric. Nu ştiu dacă Lăcrămioara Andrei a mai publicat texte pe undeva, noi o publicăm cu bucurie aici, acum: Ave, Lăcrămioara Andrei!

 

Abundenţa de materiale pentru „Curier…” din ultimele luni mă obligă să anunţ pe următorii corespondenţi că textele lor au ajuns la noi, iar răspunsurile la scrisori îşi vor găsi loc în viitoarele ediţii ale rubricii noastre: Ovidiu Toader, Silviu Romaniuc, Adriana Costache, Cristian Carleciuc, Aurelia Petrea, Romita Mălina Constantin, Vladimir Badrajan, Adela Efrim, Gela Enea, Rek Cazacu, Simona Antohi, Mihai Pătruţ, Emilia Onea, Nicu Manea, Elena Baroi, KNV şi Ionuţ Vasile.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), nu mai mult de 5-7 pagini, scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!), scrise în programul Word şi salvate în RTF sau TXT, şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la “Antologia curierului”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri: nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

 

ANTOLOGIA CURIERULUI: LĂCRĂMIOARA ANDREI

 

Bătrâna

 

ducea calul de căpăstru înhămat la o umbră de căruţă

purta hamul ca o bijuterie de preţ

o mână de fân în opalca găurită îi alina foamea

o căldare cu apă proaspătă îi răcorea  gâtlejul

bătrâna o scândură scoaptă de brad  întinsă pe coşul despuiat

îşi sprijinea oasele tremurânde de  biciul   împletit din trifoi şi lucernă

calul îşi scutura coama curtată de ţânţari somnambuli

mergeau la adunat de fân şi la pas îşi şopti ca pentru ea

“hai căluţ că-i soarele sus  şi-l adun într-un colţ de batic”.

 

Măsura lucrurilor e mama

 

din fire de iarbă crescute în grădina raiului

mama croşetează aripi noi pentru îngeri şi sfinţi,

iar noaptea coboară când am somnul liniştit

pe o scară agăţată de cer şi îmi ia măsura

lacrimilor uscate în artroza mâinilor

apoi pleacă cu un strigăt împietrit în zori.

 

Îmi trag sufletul pe gaura cheii

 

mi-au rămas tălpile în faţa uşii de stejar
miroase a cafea de ghindă
îmi trag sufletul pe gaura cheii
îmi sprijin gândurile de tocul uşii
ele râd de umbrela uitată pe cuier
astăzi are liber de la meteorologi
îşi umple timpul ascultând
romanţe şi cântece de petrecere
spre seară îmi iau gândurile de mână
când luna îşi face rondul de noapte
mă opresc lângă urechea ta
ca o lumânare   aprinsă.

 

Oameni de făină

 

în fiecare seară îşi trec gândurile prin făina

de grâu şi le lasă să se încălzească până  a doua zi

când le pun la plămădit cu drojdie în maiaua cleioasă

să crească o cocă mare de gânduri despărţite de bule de aer

încep apoi să întindă aluatul crescut din noi şi fac figurine

pentru copii şi nepoţi născuţi din oameni de făină.

 

Acasă

 

iarna-şi caută zăpezile topite în amintiri

azi e mai frig la mine acasă

soba stă cuminte în fotografie,

la fântână mama se înalţă ca o sculptură

în gheaţa Bobotezei,

tata lin coboară din sania înrămată în veşnicie.

 

 

Revista indexata EBSCO