Aug 23, 2016

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Păcală în spate cu uşa, noi cu cuptorul lui iulie. Căldura dinăuntru nu se lasă mai prejos de cea dinafară, un bondar mecanic cu palete minuscule o fugăreşte de ici acolo fără chef şi spor iar eu mă zgîiesc, moleşit, la revistele care strigă de zor: „comPresă! comPresă!..” Lupta fiind inegală, purced la lectură alegînd o revistă dintr-o zonă care măcar să inspire… răcoare. De pildă Reflex, care ne anunţă că, în acest an, Colocviile Reflex au avut loc la Băile Herculane! Noi nu am apucat să respirăm ceva ozon din zonă dar, curioşi din fire, ne-am dedulcit la informaţii şi evenimente locale, iscodind ce şi cum se mai citeşte ori scrie prin zonă. Nu am rămas indiferenţi la amănunte, aşa că am început cu invitaţia în casa poetului Gheorghe Azap, conduşi de Ion Popa, cu alte cuvinte am vizitat Bodoanga. Noroc de explicaţii: „În limbajul ticvănenţilor mei cuvîntul bodoangă desemnează o baracă de scînduri ce serveşte ca locuinţă provizorie, sau ca magazie în care se păstrează felurite materiale, unelte agricole ori scule utilizate în industria casnică.” Lămuriţi ce este cu „bodoanga” şi marcaţi de amintirea lecturii versurilor poetului cufundat într-o nemeritată uitare „trecem pagina” la o întîlnire cu Petru Galiş, care se confesează, spre ştiinţa doamnei Ada Cruceanu: „M-am născut la Semlac, în 5 septembrie 1943, duminica, la prînz cînd „chiar trăjeau clopoţile d-amniaz”, am aflat eu cîţiva ani mai tîrziu, cînd citeam Jack London că şi un personaj se lăuda cu norocul lui, justificîndu-l cu duminica în care s-a născut.” Absolut cuceritor textul. Dar noi musai să ne oprim şi la versurile lui Dumitru Mălin: „Iubita mea-i o iarbă grea de rouă/ Pe care-am tot cosit-o ani la rând/ ?i-acum aş răsădi-o dar n-am când/ Într-o otavă tânără şi nouă// Iubita mea-i o holdă pe-o colină/ Pe care-am înălţat-o-n spic de dor/ ?i-apoi am secerat-o prea uşor/ Nepreţuind frumoasa ei tulpină.” (Suspin de spic de vânt de iarbă amară). Din Banat mergem către Paşcani unde, Spiritul Critic este la el acasă. Mereu în ton polemic, „vînînd” rateurile şi impostura, revista condusă/ scrisă (în bună parte) de Leonard Gavriliu are deja un grup constant de prieteni/ colaboratori. Magda Ursache nu ezită să-şi declare respectul şi preţuirea pentru unul dintre criticii literari şi poeţii emblematici contemporani, Gheorghe Grigurcu – un model de vitalitate scriitoricească. Din scrierile sale extrage momente simbolice pentru reacţia morală promptă şi verticală în varii situaţii cînd riscai pe măsura atitudinii. Nu numai în ex glorioasa epocă ci şi recent, pentru curajul de a – l contrazice pe Norman Manea de pildă în cestiunea Eliade! O reverenţă a lui Vasile Andru în faţa memoriei lui Radu Mareş, o inteligentă analiză a unei cărţi cu ecouri recente, Un secol cu Neagu Djuvara premerg unei „execuţii” , marca Gavriliu, a „romanului învălmăşit” Strigoi fără ţară al lui Mircea Daneliuc. „(…) încă de la primele pagini ale textului, am avut de luptat cu impulsul de a arunca din mâini cartea, exasperat de alineatele lipsite de orice punctuaţie, de neorganizarea ideilor, de logica absconsă a acestora, de derapajul în neverosimil.” Nu am mai trecut de multă vreme pe la Bucovina literară, aşa că facem reparaţia de rigoare şi începem cu invitaţia de a vă întîlni cu Valeriu Matei în varianta interviului realizat de Vasile Proca, cu care veţi urca în amontele biografiei poetului. Trecem şi la „oful” lui Liviu Ioan Stoiciu referitor la modul în care sunt finanţate publicaţiile culturale, altele decît cele de creatori de Ministerul Culturii. Povestea e lungă iar lista revistelor căzute în dizgraţie la fel de lungă, aşa că vă invităm la lectura articolului şi la trasul concluziilor. Ne întîlnim cu poetul Vasile Baghiu, întîlnire la care vă invităm să participaţi: „Crizele din interior se arată mereu,/ mai devreme sau mai târziu, pe esplanadă,/ la plimbare, oriunde,/ trecând cu minute mai înainte de explozii/ prin locurile morţii la întâmplare,/ la New York, la Paris la Bruxelles,/ cu doar câteva clipe înaintea dezastrului/ care ne duce pe toţi/ la numitorul comun al morţii.” (Reconfigurări). Ioan Holban face o lectură critică la recenta carte a lui Vasile Iancu, Viclenia anilor, apărută la Editura TipoMoldova, carte care se alătură celor anterioare: Sosire tardiv, Prizonierul, Fuga în memorie, Când vii din mlaştini şi care ne duce în România de la jumătatea veacului trecut. Trecem cu privirea (şi adăugăm invitaţia la lectură) peste materialele semnate de Lucia Olaru Nenati, Adrian Dinu Rachieru, peste continuarea serialului semnat de N. Georgescu şi ne grăbim către ?inutul Neamţului, la Antiteze. Raluca Naclad ne avertizează că Avangarda continuă, mai ales cu Tzara, profetul. Pentru că, aşa cum îi mărturisea Tristan Tzara lui Ilarie Voronca „Recunoaşterea materialismului istoriei, exprimarea lui în fraze clare, chiar într-un scop revoluţionar, nu poate fi profesiunea de credinţă a unui politician abil: un act de trădare faţă de Revoluţia perpetuă, revoluţia spiritului, singura pe care o preconizez…”. Poetul este, cum scrie autoarea, dezamăgit de turnura pe care o luase „actul de purificare a artei în pietrificare în modă”. Tot despre centenarul DADA şi tot despre Tristan Tzara scrie şi Cristian Livescu. ?i tot despre „drama unui animator”. De altfel, Documentarul Antiteze conţine şi glosele pe seama fenomenului semnate de Daniel Clinci ori traducerea lui Ion Pop din Tzara. Încă o aniversare pe lîngă care s-a trecut în surdină, cea a lui Samuel Beckett, care în aprilie ar fi împlinit 110 ani. Din poezia sa tălmăceşte Anatol Vipescu: „mânându-şi foamea prin văzduhul/ craniului meu carapace de cer şi ţărână// aruncându-se peste cei căzuţi ce-ar trebui în curând/ viaţa să şi-o adune de pe jos şi să meargă// umilit de-o urzeală ce poate nu-i face bine/ până ce foame ţărână şi cer vor fi un cadavru” (Vulturul). Cetiţi rogu-vă şi confesiunile prozatorului Constantin Munteanu, autorul „Stăpânului licuricilor”, spre cunoaşterea plămădirii romanului amintit. Ne-a ajuns în faţă, de la Slobozia, un nou număr din revista Helis, product al Asociaţiei Culturale HELIS în parteneriat cu alte importante instituţii culturale din zonă, şi diriguită de Gheorghe Dobre. ?i acolo ca şi în alte părţi, vorba/ scrisa lui g. alex , mai bîntuie Starea de moromete! Aluzia şi trimiterea fiind străvezii, felicităm redactorii pentru delegaţia care va să reprezinte revista la Struga. Alte firitiseli pentru generoasele pagini de poezie în care întîlnesc vechi şi noi prieteni: Nicolai Tăicuţu, Gheorghe Dobre, Silvia Bitere, ?tefan Neagu, Ion Roşioru et alţii. Nu îl contrazic pe Vasile Andru care afirmă cum că Paris, un loc bun să te exilezi. Cam aşa or fi gîndit şi fotbaliştii naţionalei preţ de cîteva zile… Tot din paginile revistei aflăm amănunte despre un important festival naţional dedicat lui Ionel Perlea, ajuns la a 25-a ediţie. Mai atragem atenţia asupra unei admirabile pagini de proză semnată de Ioan Gh. Tofan şi purcedem către Cluj – Napoca unde ne aşteaptă un număr proaspăt din Tribuna. Un omagiu unuia dintre cei mai longevivi prorectori ai Universităţii din Cluj, Nicolae Bocşan, venit din partea lui Andrei Marga este un serios argument pentru cei care nu au avut şansa să-l cunoască pe reputatul istoric să parcurgă cu egală deferenţă şi interes articolul. Vistian Goia ne semnalează o carte eveniment, Orbis Sensualium Pictus (Lumea sensibilă în imagini), un original abecedar, a marelui cărturar ceh Comenius, tradusă, adnotată de Marcela Ciortea. Care este efortul şi aşteptarea autorului dar şi comentatorului de la această carte veţi afla din sursă directă. Noi nu mai adăugăm decît, mergînd pe mîna recenzentului, că este în acelaşi timp şi un obiect de artă, o ediţie bibliofilă. Virgil Diaconu punctează, inteligent şi doct, repere şi argumente care fac din poezia lui Ion Mureşan un moment distinct al literaturii române contemporane. Un pseudo interviu plin de referinţe elogioase din partea altor scriitori importanţi, vorbe de duh rostite la întîlnirile cu cititorii, calambururi cu altitudine de aforisme, poemul intrat în folclorul contemporan deja al candizilor alcoolici dau savoare unor pagini dedicate unui poet considerat un lider de generaţie (dacă nu e prea puţin spus!) ?i în fine, la Ateneu, fie şi pentru cronica participării la Colocviul internaţional de la Institutul de Romanistică din Viena a lui Vasile Spiridon, pe care l-am „ameninţat” cu un interviu (de care tot nu scapă!), amplă şi lămuritoare. Subiectul luat în dezbatere pare „ciudat” la prima vedere: (im)pudoarea în cultura română. Este, evident, un prilej excelent pentru o demonstraţie de erudiţie. Motivele pentru care organizatorii au optat pentru această temă ne sunt elucidate de Vasile Spiridon: „Primul argument este legat de ideea că tematica respectivă este atipică pentru studiile de romanistică, iar al doilea motiv l-a constituit situaţia că, nefiind români, doi dintre organizatori (Michael Metzeltin şi Petrea Lindenbauer) au întîlnit preocupări pentru un asemenea comportament mult mai mult în Austria decît în România.” După o amplă introducere, Marius Manta îl aşează pe Theodor Codreanu într-un epicentru al lucidităţii cu care sunt analizate latitudinile şi longitudinile unei perioade postmoderne, transdisciplinare, cu avantajele şi devierile sale, prin prisma lecturii cărţilor mai proaspete. Mă bucură şi suişul liric al lui Dumitru Brăneanu: „treci prin visul meu/ căutându-mă/ dar nu mă vezi/ când iau forma unui strigăt/ chipul tău/ suferind pe dinăuntru/ anotimp plin de înţelesuri” (Treci…) Vă invităm să nu ocoliţi articolele semnate de Carmen Mihalache, o reputată şi autorizată cunoscătoare a teatrului românesc contemporan sau notele pe marginea Festivalului Internaţional „Poezia la Iaşi” semnate de Ana Parteni.

Revista indexata EBSCO