Aug 23, 2016

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Expoziţie de carte

Vreme de şase săptămîni (mai-iunie 2016), Universitatea din Hamburg a găzduit o expoziţie de carte românească din colecţiile bibliotecii sale, dar şi din colecţii particulare ale unor universitari din Hamburg. Rezultat al eforturilor de un neobosit entuziasm ale Cristinei Vertan, specialistă în digital humanities care lucrează, de la începutul anilor 2000, la Hamburg, expoziţia este o incursiune rapidă în cultura română, cu marcarea explicită a conexiunilor germane prin posterele care dublează vitrinele cu cărţi.

Piesa de rezistenţă, expusă în centrul sălii aflate chiar la intrarea principală a Universităţii din Hamburg, este ediţia din 1743 a Istoriei Imperiului othman. Volumul este emblematic pentru intersecţia celor două culturi: textul la care Dimitrie Cantemir începuse să lucreze în anii petrecuţi la Istanbul a fost redactat (în limba latină) în forma sa finală în perioada în care principele s-a aflat la curtea ţarului Petru I. Rămasă în manuscris la moartea autorului său, Istoria (Incrementorum et decrementorum Aulae Othmanicae sive Aliothmanicae historiae a prima origine ad nostra usque tempora deductae libri tres) a fost dusă în Europa Occidentală de Antioh Cantemir care, cu un rar devotament filial – deprins din familie, pentru că şi părintele său se îngrijise de imaginea lăsată posterităţii de Constantin Cantemir –, a reuşit să o facă notorie prin traducerea realizată de Nicolas Tindal, traducător faimos la rîndul său prin publicarea versiunii engleze a Istoriei Angliei a lui Paul de Rapin, în 1727. Ediţia în limba engleză a Istoriei cantemiriene, apărută în 1734-1735, a fost în acelaşi timp o deschidere şi o închidere, a fost trecerea printr-o poartă care a rămas mai apoi zăvorîtă mai bine de două veacuri: odată cu ea, manuscrisul latinesc a încetat să mai prezinte interes şi, în consecinţă, i s-au pierdut urmele. A reapărut în anii ’80, datorită regretatului Virgil Cândea, care l-a descoperit în fondul de manuscrise al bibliotecii Universităţii Harvard şi l-a redat culturii române, într-un parcurs aflat acum în plină desfăşurare.

Traducerea lui Tindal (liberă, adesea) a fost benefică pentru difuzarea lucrării lui Cantemir şi, nu mai puţin, a funcţionat ca un pas intermediar către alte traduceri: între ele, cea apărută la Hamburg în 1743, anonimă, datorată probabil lui Johann Lorenz Schmidt (care editase în 1735, tot anonim, „Biblia de la Wertheim” – tipărită în secret, apoi interzisă), cunoscut mai degrabă prin pseudonimul care îi păstrează doar iniţialele: Johann Ludwig Schroeder.

 

Bucureşti, iulie 2016

Ioana Costa

Revista indexata EBSCO