Aug 23, 2016

Posted by in EDITORIAL

Liviu CHISCOP – Un fals act de naștere: „Mărturia de mitrică”

Cînd s-a născut, de fapt, Vasile Alecsandri?

Deşi ne aflăm doar cu un lustru – ca să folosim vocabula impusă de Călinescu – înaintea aniversării bicentenarului ivirii pe lume atît de „romantice” – cum o califica acelaşi ilustru critic – a poetului Vasile Alecsandri, totuşi data naşterii sale continuă să suscite numeroase discuţii contradictorii.

După 1921, cînd în toate şcolile din România Mare s-a serbat centenarul naşterii lui Alecsandri, se părea că data de 21 iulie 1821 fusese unanim acceptată ca dată a naşterii poetului, cu atît mai mult cu cît ea fusese autentificată chiar în timpul vieţii sale prin actul de naştere emis de Tribunalul Bacău sub nr. 5920, din 30 martie 18731. Iată însă că, după nu mai puţin de şapte decenii, în 1943, apele sînt din nou tulburate de către Gh. Ungureanu, directorul Arhivelor Statului din Iaşi, care descoperă acolo, între altele, o Mărturie de mitrică din 12 iulie 1835, în care se spune că viitorul poet era născut la 14 iulie 1818. Publicat în revista ieşeană Cetatea Moldovei2, documentul respectiv n-a avut ecoul scontat, fiind ignorat de istoricii literari, poate şi datorită contextului istoric, ţara fiind preocupată atunci de necazurile pricinuite de războiul în care se afla implicată. Însă trei decenii mai tîrziu, în 1973, adică exact la un veac de la obţinerea de către poet a actului său de naştere, Gh. Ungureanu include Mărturia de mitrică într-un volum de Documente3, data de 14 iunie 1818, ca dată de naştere a poetului, fiind acceptată acum de cîţiva cercetători şi istorici literari, între aceştia aflîndu-se Marta Anineanu care, deşi recunoaşte că Vasile Alecsandri, scriind despre vîrsta sau aniversările sale, nu a greşit niciodată data naşterii, calculul ducînd întotdeauna la anul 1821, totuşi optează pentru data înscrisă în Mărturia de mitrică, spunînd: ,,descoperirea însă a «mărturiii de mitrică», din 11 iulie 1835, în care vornicul Vasile Alecsandri afirmă că fiul său este născut la 14 iunie 1818, lămureşte definitiv această controversă (cf Documente, Bucureşti, 1973, pp. 283-284).4

Cîţiva ani mai tîrziu, Al. Piru va declara, şi el, sentenţios: ,,Poetul însuşi s-a născut după mitrică la 14 iunie 1818”.5 La prima vedere, cei doi au dreptate: inscripţiile din registrele de mitrică nu pot fi contestate. Ele se făceau de către preoţi, în momentul săvîrşirii evenimentului respectiv: naştere, cununie sau deces. În cazurile lui Creangă şi Eminescu, de pildă, adică pentru cei născuţi în intervalul 1832 – 1865, datele consemnate în mitrică sînt valabile. Numai că ceea ce nu ştiau, probabil, nici Piru, nici Anineanu, nici alţii ca ei, era acest amănunt esenţial cum că nici la 1818, nici la 1821 nu existau registre de mitrică la parohii. Aşa încît „mărturia de mitrică” la care ne referim aici a fost confecţionată ad-hoc, dintr-un interes foarte special – aşa cum vom arăta în cele ce urmează – şi post factum, mai precis, la circa un deceniu şi jumătate după producerea evenimentului consemnat, adică naşterea viitorului poet.

 

Cum s-a întocmit „mărturia de mitrică”?

Pentru a înţelege mai bine ce e cu această „mărturie de mitrică”, e necesar a rememora circumstanţele care au generat-o. Se ştie că în vara anului 1834, Vasile Alecsandri – care urmase vreme de şase ani pensionul francezului Victor Cuenim din Iaşi – este trimis la Paris pentru a susţine bacalaureatul în vederea continuării studiilor universitare. ,,Progresele tînărului român fură repezi – afirmă G. Bengescu, unul dintre primii biografi ai poetului –; el se deprinse grabnic cu limba franceză şi după puţine luni posedă bine toate materiile cuprinse în programe. Dar nu ajunsese la vîrsta cerută pentru a se prezenta la Sorbona, astfel că a trebuit să i se aducă din Iaşi un alt act de naştere care-l înzestră cu un an mai mult, căci el nu avea atunci decît 15 ani”.6 Referitor la acest din urmă aspect, un alt istoric literar, comentînd afirmaţiile lui Bengescu, avea să scrie: ,,Cît despre actul fals de care se vorbeşte aici, noi nu mai avem nici o altă cunoştinţă”7. Şi totuşi un act fals a existat. G. Bengescu ştia despre el din spusele poetului, care-i relata atunci amintiri din viaţa sa. Alecsandri era în vremea aceea, adică între 1886-1888, ministru plenipotenţiar al ţării noastre la Paris, Bengescu fiind secretarul Legaţiei României în capitala Franţei. Celălalt biograf, N. Zaharia, era sincer cînd afirma că nu ştia despre ce act de naştere ar fi vorba, întrucît – după cum am spus într-un context anterior – el va fi descoperit şi publicat iniţial abia în 1943. Introducînd-o ulterior în culegerea de Documente din 1973, Gh. Ungureanu însoţeşte „mărturia de mitrică” de un comentariu din care cităm: ,,În anul 1834, spătarul Vasile Alecsandri trimite pe fiul său, Vasilică, la Paris „spre înaintarea învăţăturii”.În vederea completării actelor şcolare i s-au cerut desigur, anumite date privitoare la data naşterii, părinţi etc., act pe care neavîndu-l, l-a cerut din ţară. La Iaşi, tatăl său i-a scos un asemenea act, cu caracter oficial, de la Mitropolie”.8 Însă Gh. Ungureanu eludează aici, cu bună ştiinţă, un amănunt esenţial: interesul pe care l-a avut Alecsandri tatăl în declararea datei de naştere a fiului său. Aflînd că, pentru a fi primit la examen, Vasilică trebuia să facă dovada că are cel puţin 16 ani împliniţi, tatăl său, luînd în calcul şi o oarecare marjă de toleranţă, pentru a fi încă şi mai sigur, inventează, ca dată a naşterii lui Vasilică, data de 14 iunie 1818, pe care o notează, alături de alte informaţii necesare, pe o hîrtie anexată cererii, avînd următorul conţinut: „De la Preasfinţia Sa, părintele mitropolit să iei o mitrică pentru comisul Vasile Alecsandri. Vasilică este născut la 14 iunie 1818 în tîrgul Bacăului, botezat în legea pravoslavonică de preotul Ioan de la biserica Precista din Bacău. Iară nănaş i-au fost moşul său Mihalache Cozoni”. Primind hîrtia, funcţionarul Dicasteriei solicită date suplimentare: ,,să se însemneze numele şi familia, atît a părintelui dumisale cuconul Vasilică, cît şi a neneacăi dumisale”, Alecsandri tatăl se conformează, adăugînd pe aceeaşi foaie: ,,Spătarul Vasile Alecsandri, Spătăreasa Elenco Alecsandri, născută Cozoni.”9

Documentul a fost redactat a doua zi, 12 iulie 1835, înmînîndu-i-se paharnicului Enache, cel care, la rugămintea spătarului Alecsandri, ,,s-a îndatorit a îndeplini forma acestei mitrici”. Aşa, cu titlu de curiozitate, vom observa că mitrica respectivă e semnată de mitropolitul Veniamin Costachi – el însuşi descendent al unei vechi familii boiereşti – naşul de botez al petentului – spătarul Vasile Alecsandri, tatăl poetului. Dar poate că asta nu are relevanţă… Mai interesant ni se pare a fi paragraful în care arhivistul Ungureanu expune, succint, istoricul întocmirii actelor de stare civilă în Moldova. „Se ştie că pînă în anul 1832 – scrie el – pentru cele trei importante «epohe» din viaţa omului – naşterea, căsătoria şi moartea – nu se ţinea nici o evidenţă oficială (…). Din anul 1832, preoţii parohi erau obligaţi să ţină registre cu cei născuţi, căsătoriţi şi morţi, cunoscute sub numele de mitrici, pînă în luna decembrie 1865, cînd, ca urmare a dispoziţiilor Codului Civil, primăriile comunelor au fost obligate să ţină în mod obligatoriu şi regulat registre de stare civilă. Cînd cineva avea nevoie de un act doveditor de naşterea, căsătoria sau moartea cuiva, din vremea cînd nu se ţineau acte de stare civilă şi chiar pe timpul mitricilor care nu se ţineau cu regularitate, apelau la Mitropolie, care prin organul său numit Decasterie, elibera o mărturie de mitrică pe bază de informaţii scrise, pe care le obţinea de la familie, preotul care a săvîrşit actul botezului, căsătoriei sau înmormîntării sau de la alte persoane care cunoşteau evenimentul respectiv”10. E limpede că textul de mai sus reprezintă o pledoarie pro­domo. Conştient de nulitatea şi falsitatea actului pe care se străduieşte să-l impună atenţiei specialiştilor în domeniu, Gh. Ungureanu exagerează, în mod voit competenţele instituţiei emitente. Căci ce era, de fapt, ,,decasteria” (corect: dicasteria)? Era – în cadrul Mitropoliei – ,,o judecătorie ecleziastică specializată în divorţuri”11 şi nu un birou de stare civilă destinat a elibera oricui – aşa cum pretinde Gh. Ungureanu – acte doveditoare de naşterea, căsătoria sau moartea cuiva. Ar fi de explicat şi de ce dicasteria era specializată doar în divorţuri: fiindcă pînă în 1865, căsătoriile se încheiau doar religios, la preot. Dacă naşterea şi moartea erau evenimente ireversibile, asupra căsătoriei se putea reveni prin divorţ, situaţie atestată doar de actul emis de dicasterie, adică tot de o instanţă ecleziastică… Dacă Dicasteria ar fi avut competenţele unui oficiu de stare civilă – cum încearcă să ne convingă Gh. Ungureanu – ar fi fost firesc ca Alecsandri să se adreseze acesteia în 1873, cînd şi-a scos actul de naştere, şi nu Tribunalului din Bacău. Or nu s-a întîmplat aşa… Evident, eliberarea acelei „mărturii de mitrică”, în 1835, pentru „comisul Vasilică Alecsandri” a reprezentat o excepţie, o favoare făcută spătarului Alecsandri, tatăl viitorului poet, personalitate proeminentă în Moldova acelor vremuri şi, pe deasupra – cum spuneam – fin de botez al mitropolitului, în subordinea căruia se afla dicasteria.

 

Istoricul actelor de stare civilă: la parohie, la dicasterie, la primărie

Referindu-se în continuare la „mărturia de mitrică” din 1835, pe care o susţine cu înverşunare, arhivistul Ungureanu adaugă: ,,Toate datele cuprinse în acest document sînt corecte şi sînt din sursa cea mai sigură, şi anume părinţii săi, a căror însemnare a constituit temeiul redactării cuprinsului actului de naştere (mitrical).”12 Ungureanu strecoară aici cu abilitate şi perfidie, două neadevăruri. În primul rînd, insinuează că ar fi existat o „însemnare” aparţinînd părinţilor poetului, făcută în momentul naşterii acestuia, ceea ce nu este adevărat! În al doilea rînd, datele necesare redactării „mărturiei de mitrică” n-au fost oferite de ambii părinţi, cum lasă a se înţelege arhivistul, ci doar de tatăl lui Vasilică, adică de un singur martor! De aceea, nu întîmplător, el foloseşte pluralul – ,,părinţii săi”. Jurist de profesie, el ştia bine că o afirmaţie susţinută de un singur martor, e nulă de drept: ,,testisunus, testisnulus” (un singur martor e egal cu niciun martor. Şi dacă în cazul datei de 14 iunie 1818, e limpede că a fost vorba de un interes major (vîrsta de 16 ani a fiului, necesară admiterii la bacalaureat), în cazul datei de 21 iulie 1821 n-a mai fost vorba de niciun interes. Pus şi simplu, părinţii poetului reţinuseră faptul (aşa ceva nu se uită!) că venirea pe lume a primului lor băiat fusese coincidentă cu plecarea lor în bejanie, cu fuga din oraş spre munţi, pricinuită de aflarea veştii că veneau turcii pentru a-i alunga pe eterişti. Iar acest eveniment nu se putea petrece la Bacău decît după 15-20 iulie 1821, fiindcă ştim astăzi că abia la 1 iulie 1821 Poarta Otomană ia decizia de a interveni militar şi în Moldova spre a-i lichida pe eteriştii care fugiseră din Ţara Românească sub conducerea lui Iordache Olimpiotul (cel care-l ucisese la Tîrgovişte pe Tudor Vladimirescu). Fiindcă numai din această sursă „cea mai sigură şi anume părinţii săi” – cum spune Ungureanu – putea să spună poetul că se născuse „în Bacău, la anul 1821, luna iulie, în timpul revoluţiei greceşti” – după cum el însuşi mărturiseşte în singura autobiografie, scrisă la Mirceşti în mai 1865. Şi tot în acest document memorialistic de inestimabilă valoare, poetul adaugă: ,,Ţara fiind pe atunci pradă eteriştilor greci şi ai enicerilor, părinţii mei fură nevoiţi a se adăposti în codri, cu copiii lor şi cu cîţiva servitori credincioşi”.13

Revenind la comentariul lui Gh. Ungureanu, constatăm că se contrazice singur, la un moment dat, atunci cînd spune: ,,Poetul Vasile Alecsandri, în timpul vieţii şi-a fixat singur data naşterii, anul 1821 iulie, fără să cunoască ziua, pînă la urmă alegîndu-se 21 iulie, fixată şi aceasta după probabilitate, cum afirmă Iacob Negruzzi. Fireşte că în lipsă de acte de stare civilă, istoria literară foloseşte, şi nu e nici o greşeală în aceasta, datele pe care le are la îndemînă şi în primul rînd declarate de însăşi (sic) interesaţii. De îndată ce se găsesc documentele oficiale, în care se poate constata că nu a intervenit interesul personal în cauză, iar datele cuprinse în ele concordă cu evenimentele contemporane, este firesc lucru să se renunţe la primele lăsînd loc celorlalte…”.14 Adică ce vrea să spună aici reputatul arhivist? Că pînă la el, în lipsa unui document oficial, a fost acceptată de voie, de nevoie, data de 21 iulie 1821 ca dată a naşterii poetului Vasile Alecsandri. Dar de acum înainte, de vreme ce s-a descoperit un document oficial al cărui conţinut nu e viciat de vreun interes personal, trebuie să acceptăm data de 14 iunie 1818 – stipulată de acesta. Aşa să fie oare? Noi credem că lucrurile stau exact invers: mărturia de mitrică – recte data de 14 iunie 1818 – are la bază un evident interes personal şi nu documentele care menţionează data de 21 iulie 1821! Este ceea ce susţinuse cîndva şi istoricul literar Adrian Jicu, într-un articol referitor la data naşterii poetului Vasile Alecsandri: „Concluzia lui Gh. Ungureanu, bazată pe nişte documente discutabile – considera universitarul băcăuan – nu mi se pare atît de sigură […] lăsînd arhivele să vorbească, data naşterii poetului Vasile Alecsandri nu poate fi alta decît 14 iunie 1818”. Ei bine, aşa cum vom vedea mai departe, ea poate fi alta, întrucît nu avem garanţia că declaraţia tatălui este adevărată cîtă vreme ea a fost dată în vederea obţinerii unui document care să servească fiului să-şi treacă bacalaureatul în Franţa. Nu văd ce ne-ar împiedica să credem că tatăl a „sporit” vîrsta băiatului ca acesta să-şi poată finaliza mai repede studiile la Paris.15 Constatînd lipsa de „temei legal” a „mărturiei de mitrică” despre care spune că nu e altceva decît „o declaraţie pe propria răspundere”, Adrian Jicu conchide: ,,Aparent indiscutabil, acest document nu este actul de naştere al viitorului poet, ci un act prin care el dovedeşte că ar avea o anumită vîrstă. De fapt, chiar Gh. Ungureanu precizează că „nu poate fi vorba de dovedirea datei naşterii lui cu un act de stare civilă oficial.”16

Aşa cum arătam într-un context anterior, poetul însuşi considera „mărturia de mitrică” din 12 iulie 1835, ca fiind un act de naştere fals – cum îi va mărturisi, în 1886, la Paris, secretarului său, G. Bengescu. Şi tocmai fiindcă ştia bine despre ce este vorba, a ignorat-o total, adică n-a utilizat-o şi n-a invocat-o vreodată. Ştiind că e un fals, n-a îndrăznit a face uz de ea nici atunci, în 1835, pentru înscrierea la bacalaureat. Deranjat poate şi de diferenţa sensibilă între vîrsta reală şi cea rezultată din data de naştere înscrisă în mitrică, viitorul poet inventează o altă dată de naştere, ceva mai apropiată de realitate şi anume, 14 iunie 1819, pe care o comunică funcţionarilor Sorbonei şi care va rămîne consemnată în arhivele prestigioasei instituţii.17

 

Invidie colegială?

Şi totuşi, de ce se obstinează Gh. Ungureanu, în ciuda atîtor evidenţe, în a susţine cu înverşunare data de 14 iunie 1818, ca dată de naştere a poetului? Pe de o parte – credem noi – fiindcă descoperirea „mărturiei de mitrică” din 12 iulie 1835, îi aparţine iar pe de altă parte, dintr-o invidie colegială faţă de Sever Zotta, predecesorul – şi poate concurentul său la direcţia Arhivelor Statului din Iaşi. Se pare că însuşi studiul referitor la Alecsandri, publicat de Gh. Ungureanu în Cetatea Moldovei din 1943, avea o subliminală intenţie polemică. Se ştie că Sever Zotta consacrase lui Alecsandri, în 1921,o temeinică monografie al cărei titlu – La Centenarul lui Vasile Alecsandri – trimite la anul 1821 ca an de naştere a poetului. Propunînd şi susţinînd o altă dată de naştere a scriitorului, Gh. Ungureanu intenţiona să-şi discrediteze predecesorul, subminîndu-i solidul edificiu exegetic. Dar n-a fost să fie aşa… Puţini au fost cei care au acceptat data de 14 iunie 1818 ca dată de naştere a poetului. Cum ar fi fost posibil – ne întrebăm – ca viitorul poet să se fi născut în iunie 1818, atîta vreme cît ştim că părinţii săi se căsătoriseră la Tîrgu Ocna, în toamna lui 1819.18 Atît Sever Zotta cît şi G.C. Nicolescu, autorul unei ample şi temeinice biografii a poetului, confirmă faptul că naşterea Catincăi Alecsandri aduce o lămurire în plus în controversa asupra datei de naştere a scriitorului.19

 

Actul de naştere al lui Vasile Alecsandri

Dar falsitatea „mărturiei de mitrică” referitoare la naşterea lui Vasile Alecsandri e probată cel mai bine de existenţa unui act de naştere al poetului. Intuind şi anticipînd obiecţiile unora dintre potenţialii săi cititori, arhivistul Ungureanu comenta astfel: ,,Ar putea spune cineva că există un document oficial privitor la data naşterii lui Vasile Alecsandri şi anume actul de naştere eliberat din partea a 5 martori şi legalizat de Tribunalul Bacău în martie 1875, cînd poetul trebuia să îndeplinească condiţiile legii, depunînd odată cu cererea de căsătorie şi un act de naştere. Neavîndu-l el şi l-a confecţionat fără nici o greutate, cu 5 martori de ocazie, care de obicei îşi însuşeau cele ce i se spunea de cel interesat, nimeni necerîndu-le vreo răspundere”.20 E de observat, mai întîi, că Gh. Ungureanu se contrazice din nou, cu propriile argumente: dacă „mărturia de mitrică” reprezenta un veritabil act de naştere, aşa cum încearcă din răsputeri a ne convinge, în acest caz, poetul ar fi putut face uz de acest document şi n-ar mai fi fost nevoit să solicite eliberarea unui alt act de naştere. Dar poetul ştia bine că „mărturia de mitrică” era un fals, iar pe de altă parte – n-avea valabilitate juridică nefiind emisă de o instituţie abilitată cu competenţe/ atribuţii în emiterea documentelor de stare civilă. Şi apoi, exprimarea arhivistului e şi aici voit confuză, insinuînd că mărturiile martorilor ar fi constituit actul de naştere al poetului. Or, e vorba de două documente distincte: mărturiile au fost autentificate la Secţia notarială a Tribunalului Judeţean Bacău cu nr. 1355, iar apoi, pe baza lor, Tribunalul a întocmit actul de naştere sub nr. 5920 din 30 martie 1873.

Cu intenţia vădită de a-şi manipula cititorii, pe care-i subestimează de altfel, arhivistul, lipsit de scrupule, modifică datele, plasînd eliberarea actului în 1875 şi spunînd că Alecsandri le-ar fi solicitat în preziua căsătoriei cu Paulina Lukasiewicz, fiind un document obţinut ad-hoc. Or nu e deloc aşa: între momentul eliberării actului de naştere (30 martie 1873) şi data căsătoriei (3 octombrie 1876) este un interval de trei ani şi jumătate! Însă ceea ce mi se pare cel mai grav în comentariul arhivarului-jurist e faptul că celor 5 martori – persoane în vîrstă, care-şi aminteau de naşterea şi botezul lui Vasilică Alecsandri, viitorul poet – nu li se acordă nici măcar prezumţia de nevinovăţie: ei sînt suspectaţi – acuzaţi – nici mai mult, nici mai puţin – decît de mărturie mincinoasă! Să nu fi ştiut oare juristul Ungureanu că mărturia mincinoasă – atunci ca şi acum – e pedepsită de lege?! În ceea ce ne priveşte, nu avem niciun motiv întemeiat să ne îndoim de onestitatea acelor martori şi de buna lor credinţă. În schimb, avem destule motive să ne îndoim de bunele intenţii si de probitatea profesională a arhivistului Ungureanu.

 

NOTE

  1. Cf. Liviu Chiscop, Actul de naştere al lui Vasile Alecsandri, în Cazul Alecsandri. Adevăr şi legendă despre obîrşia poetului, Bacău, Editura „Gr. Tabacaru” 2013, pp. 103-121
  2. Gheorghe Ungureanu, Cîteva date inedite despre familie şi viaţa poetului Vasile Alecsandri. În „Cetatea Moldovei”, 5, nr. IV, 1943, pp. 254-268
  3. Cf. Documente. Coordonator: Gh. Ungureanu, Bucureşti, Ed. Minerva, 1973, pp. 281 şi urm.
  4. Marta Anineanu, (notă), în Vasile Alecsandri, Opere,Vol. X Corespondenţă, Bucureşti, Ed. „Minerva”, 1985, p. 835
  5. Al Piru, Surîzătorul Alecsandri, Bucureşti, Editura Minerva, 1991, p. 7
  6. G. Bengescu, Vasile Alecsandri. În „Convorbiri literare”, 1886-1887, pp. 161-162
  7. N. Zaharia, Vasile Alecsandri. Viaţa şi opera, Bucureşti, Ed. Librăriei Al. Stănciulescu, 1919, p. 11
  8. *** Documente, ed. cit., p. 285
  9. Ibidem, p. 284
  10. Ibidem, pp. 284-285
  11. Veronica Leoveanu-Niţă; Relu Leoveanu, Lexicon istoric si de arhaisme, Bacău, Editura „Egal”, 2006, p. 132
  12. ***Documente, ed. cit., p. 285
  13. Vasile Alecsandri, Suvenire din viaţa mea, în Opere, vol. IV, Chişinău, Ed. ,,Hyperion”, 1992, p. 690
  14. *** Documente, ed. cit., pp. 285-286
  15. Adrian Jicu, Cînd e născut, de fapt, Vasile Alecsandri?, în „Ateneu” 48, nr. 7, iulie 2011, p. 3
  16. Ibidem
  17. Cf. Pompiliu Eliade, Din Arhivele Sorbonei. În „Viaţa Nouă”, anul I, 1905, p. 227
  18. Arborele genealogic al familiei Alecsandri, în Liviu Chiscop, op. cit., pp. 37 şi 58
  19. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ediţia a III a, Bucureşti Ed. „Eminescu”, 1975, p. 10
  20. *** Documente, ed. cit., p. 286.
Revista indexata EBSCO