Aug 23, 2016

Posted by in EDITORIAL

Alexandru ZUB – Profesorul Silviu Sanie – 80

Neverosimilă ştire, venită pe calea undelor: eminentul arheolog, istoric şi literat Silviu Sanie se află în ajun de octogenat, moment pe care unii apropiaţi s-au gîndit să-l omagieze cumva, fie şi cu discreţia impusă de personaj. Nu puteam lipsi, personal, de la un asemenea gest de recunoaştere şi solidaritate, ţinînd seama de îndelunga relaţie de prietenie intelectuală şi de colaborare la un ambiţios proiect istoriografic, unul menit a transcende, pe cît posibil, „clipa cea repede”.

Mă gîndesc, fireşte, la revista Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, scoasă sub egida institutelor ieşene de istorie şi arheologie, timp de două decenii şi ajunsă, acum, la tomul XII, care tocmai intră în circuit public. La unele volume am avut bucuria să contribui şi eu, fără pretenţia de a fi un specialist în domeniu. Am făcut-o convins că istoriografia era obligată, după abolirea dictaturii, să participe, cu uneltele ei, la limpezirea şi aprofundarea temelor conexe.

Unele teme proveneau din aria studiilor întreprinse, competent şi tenace, de distinsul specialist în istoria veche şi arheologie, al cărui palmares ştiinţific e deplin edificator. Studia Historiae et Religionis Daco-Romanae, in honorem Silvii Sanie e titlul florilegiului de texte ce i s-au oferit cu ocazia septuagenatului. Păstrez, ca pe o relicvă de preţ, exemplarul oferit de „omagiat”, solidar cu breasla însăşi. După un lustru, revista de înalt prestigiu Arheologia Moldovei (XXXIV, 2011) a ţinut să marcheze momentul printr-o evocare făcută de un discipol, Victor Cojocaru, în cunoştinţă de cauză, subliniind vasta recunoaştere naţională şi externă a rezultatelor dobîndite. A fost distins cu premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române pentru studiul monografic Civilizaţia romană la Est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (1981), studiu întocmit sub îndrumarea savantului Constantin Daicoviciu, arheolog şi clasicist de faimă mondială.

Volumul de autor Din istoria culturii şi religiei geto-dacice (1998) indică o extensie tematică demnă de subliniat, alături de altele nu mai puţin semnificative pentru autor. Menţionez aici, e.g., preţiosul şi rarissimul volum Dăinuire prin piatră. Monumentele cimitirului medieval evreiesc de la Siret (2002), volum ce s-ar cădea să constituie un îndemn în plus şi pentru alţi specialişti.

Interpret de idei şi conduite străvechi, analizate multicultural, Silviu Sanie vădeşte peste tot, în numeroasele-i studii, vocaţie de restitutor, în căutare de expresii noi în orice domeniu, fie şi în zona creaţiei poetice, dacă ne amintim de placheta Soarele se face lună (2004), concepută ca o suită de „însemnări de călătorie pe un itinerariu necunoscut”, cum mărturiseşte singur într-o dedicaţie. De altfel, sintagma historicus viator, folosită de un confrate cu un secol mai înainte, ar merita să reţină luarea aminte a oricărui profesionist în domeniu.

Părăsind ispita de a glosa pe seama sugestiilor cuprinse în unele texte ale autorului, acum octogenar, n-aş putea fi decît în acord deplin cu concluzia la care a ajuns, cu un prilej analog, un coleg de breaslă, Octavian Bounegru, socotindu-l pe profesorul Silviu Sanie ca „un reper important al istoriografiei româneşti contemporane”.

Este un motiv să ne bucurăm, după un deceniu, de gesturile creatoare săvîrşite între timp de distinsul cărturar. Un motiv în plus să-i dorim, cum se cade în asemenea ocazii, ad multos annos! Mulţi şi rodnici

Revista indexata EBSCO