Jul 18, 2016

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

Mara Emerraldi (un pseudonim, desigur) ne spune „Buna ziua!” şi speră că prin ceea ce ne trimite va convinge: „Trimit cîteva lucrări care nădăjduiesc să vă placă” – Din nefericire, pentru ea, nu ne-au plăcut. Citez, spre convingerea cititorilor, doar unul din texte, celelalte fiind de aceeaşi factură lirică: „Tu, flori de măr mi-ai presărat pe suflet,/ Seninul l-ai lăsat să mă inunde,/ Ritmuri de vals mi-ai revărsat pe umblet,/ Te caut de atunci, din primele secunde,/ De-atunci, demult … oricînd… oriunde …/ Cu tine e altfel … mă ningi gînduri petale …/ Cu tine … veacurile le parcurg în zbor …/ Cu tine … simt mirosul rozei cardinale …/ Cu tine … ard de dragoste, sublim şi dor …/ Cu tine mor în gîndu-mi călător …/ Tu, floarea mea de măr, albă lumină,/ Cu tine mă transform într-o silfidă,/ Tu, prinde-mă la pieptu-ţi, mă alină!/ Cu tine vreau să fiu efemeridă/ … oricînd … oriunde, în a timpului clepsidră …” – Mirela, singurul lucru ce poate fi remarcat (negativ, desigur) din textele tale este abundenţa de puncte-punte. Îţi lipsesc lecturile din cărţile marilor scriitori. Ceea ce ne-ai trimis par lucruri mai vechi, compuneri şcolăreşti, deşi chiar textul citat este datat 10 martie 2016. Dacă doreşti să te afirmi în poezie trebuie să citeşti tot ce s-a scris, măcar în româneşte, pînă la tine.

 

La acelaşi nivel liric stau şi textele primite de la Pop Stelu, deşi registrul liric pare schimbat. Autorul, deşi ţine cu dinadinsul să ne copleşească cu un autoportret diafan, textele nu-l susţin deloc. Zice „un suflet de copil  în zborul lui de fluturi… acesta sînt eu,  Pop Stelu, un om simplu, frumos pe interior prin frumuseţea simplităţii mele, un făuritor de frumuseţi, izvorîte din Suflet…” dar scrie: „cînd chipul îşi pune masca de hilar/ reavănul mormînt caută culcuş/ în chemarea lutului primar/ stau tolănit pe margine de univers/ rezemat dezinvolt într-o undă de vers/ adun din toamna căzutelor frunze/ (ce stau mărturie trecerii mele/ prin vremi nedefinite/ de spaţiu şi timp)/ rod şi culoare/ sub formă de nimb/ în contul zilelor ce vin şi vin şi vin/ adulmec miresme de ninsoare/ cu iz de vin/ din  multitudinea de zilele trăznite pline de eres/ transform iarna în cînt şi vers/ încînt peritm de blues jazz şi rock/ cînd trupul încearcă un ultim troc/ (minune cu iz efemer ce mă face să sper)/ cudestinulînrădăcinatînnenoroc/ punhazulînnecazşi invers  şiiar…invers/ şicautînspuzatoamnei/ ounduire de iernatecvers”.

 

În aceeaşi categorie cu cei doi pare a fi şi alt corespondent ceva mai „vechi” (în sensul că el a primit cu cîteva luni în urmă un prim răspuns) şi care a revenit cu noi producţii, ce se vor lirice, şi cu o scrisoare în care ne apostrofează delicat: „Vă trimit în ataşament câteva poezii şi o proză scurtă în vederea publicării. Aş dori să fac o precizare, cu caracter privat. În rubrica „Curier de ambe sexe” maestrul (pardon!!! n.n.) Nicolae Sava, în luna mai 2016, a considerat probabil că am vrut să creez confuzie în privinţa autorului textelor anterioare şi aş vrea să lămuresc acest aspect. Numele de autor este „Daniel Radu”(Daniel nefiind juridic numele meu, dar obişnuit mi se spune astfel!), intenţionând să public sub acest nume. Este adevărat că adresa de e-mail de unde am trimis textele către dumneavoastră a evidenţiat numele meu real (username),  însă mi-am semnat poeziile cu numele menţionat. Pentru evitarea eventualelor confuzii  (nedorite de mine!), am modificat numele de utilizator al e-mail-ului. Voiam să vă asigur că nu încerc să provoc îndoieli! Mulţumesc de înţelegere! Cu consideraţie, Daniel Radu” – Daniel, unu: nu sînt maestru şi nu mai folosi acest apelativ decît acolo unde e cazul; doi: nu te-a acuzat nimeni că vrei să produci îndoieli asupra numelui cu care îţi semnezi manuscrisele. Doream doar să mă conving că nu vorbesc cu autori diferiţi. Stai liniştit! Însă neliniştea cred că îţi va fi provocată de faptul că noile texte trimise nu ne-au convins mai mult decîte celelalte. Totuşi, îţi citez, spre edificarea cititorilor, unul din texte care, deşi e cel mai rotund dintre cele trimise, nu se ridică la un nivel publicabil: „Vedeam pe tata-ncet mergând/ Şi-n urmă carul plin cu lemne,/ În lungul drumului cântând/ Şi dorului făcându-i semne./ Oprea apoi să se-odihnească,/ Şi să bea apă din izvor,/ Pornea cu boii să vorbească -/ El singur ştia glasul lor./ Un braţ de fân cât rumegau,/ Stăteam cu tata lângă roată,/ Deasupra noastră se-nvârteau/ Ulii flămânzi din lumea toată./ Vedeam pe tata că tăcea/ Şi că privea doar în pământ,/ Ştiam însă că se ruga/ Şi-atunci tăceam şi eu mormânt./ Boii trăgeau, carul gemea,/ Ne întorceam cu greu acasă,/ Tata lumină-n ochi avea,/ Aveam şi noi lemne de casă./ Vedeam pe tata-n lemn lovind,/ Cu barda rece si bătrână/ Şi parcă timpu-n loc oprind,/ Zicea o doină lângă stână…/ Îl văd şi astăzi cum ciopleşte/ În lemnul casei părinteşti,/ Spunându-mi încă româneşte/ Acasă-i tot ce moşteneşti…”

 

Poezia „Poezie” pe care am primit-o de la Dinu Gabriel Munteanu are o boare lirică ce m-a convins că poate fi propusă spre publicare. O voi face chiar în finalul acestui „Curier…” Însă, pentru că autorul ei nu a binevoit să scrie măcar două-trei rînduri despre el, nu comentez mai mult textul cu pricina. Cert e că el, autorul, are nu numai talent ci şi oarecare exerciţiu liric.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), nu mai mult de 5-7 pagini, scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!), scrise în programul Word şi salvate în RTF sau TXT, şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la “Antologia curierului”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri: nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

 

 

 

ANTOLOGIA CURIERULUI

 

Evoluţie, revoluţie

 

Plictiseala nu va constitui niciodată o

infracţiune,

mai ales dacă noi nu vom începe să

ne jucăm prin amintiri de-a Revoluţia

Franceză şi de-a drumul de la ornitorinc

la frustrările ce anunţă a mia oară

primăvara pragheză;

dar uite, vorbele de adineauri se vor

descompune de la atâta umblat pe

arterele oraşului şi

nu mă vei mai recunoaşte.

 

Iar atunci nu va mai fi nici revoluţie,

nici evoluţie –

Vor fi minuni, farse, comete, fraze din

subconştient deghizate în profeţii,

spectacole de circ ultratehnologizate,

în fine, tot ce va place senzaţiilor de

moment ale fantomei plămădită din

aburii fricoşi ai rendez-vous-urilor

noastre,

ce nu va cunoaşte niciun moft,

nu va avea nume,

dar va deţine moarte prin tortură

sentimentală.

 

Şi vor întreba mujicii: unde a

dispărut istoria, carnea dintre voi?

Noi, desigur, îi vom ironiza, îi vom

desacraliza aşezându-le oglinda

cuvintelor luate de ele însele la

mişto şi, apoi, va veni

a nu ştiu câta Revoluţie americană

şi vor evolua n şi n îndrăgostiţi de la

privire la miracol, iar noi vom

trece pe lângă toate,

nici fericiţi, nici melancolici, nici

transportaţi de ideal în fel de fel de

raiuri artificiale…

 

Alexandru Petrea

 

.

poezie

 

am crescut în grădina mutilată a visurilor comuniste,

o cavalcadă modestă de beton, borduri şi noroi,

o notă de subsol absolut banală din doctrina modernistă

dezbrăcată de Corbusier şi violată de Stalin,

unde părinţii mei aveau cizme de cauciuc

şi patru camere.

 

mă jucam uneori în faţa blocului,

cu un băţ sau cu o bucată de sârmă,

beam lapte dintr-o cană ‘mamaia’,

mare, rotundă, albă şi bună.

 

la şcoală nu cred să fi învăţat nimic

important,

odată m-a luat de mână o fată,

mi-aduc şi acum aminte oroarea,

zâmbetul strâmb, hainele proaste,

terenul de sport şi mirosul de clor,

cinismul, cruzimea, scările sumbre,

intrarea lor şi intrarea noastră,

garajul de tablă, maşinile scoase,

plecările-n grabă sau statul acasă,

bătăile crase, bătăile mici,

frica de unt, plăcintele arse,

baia mică plină de papuci,

dormitorul şi pudrele mamei,

cu sertarele ei aromate şi cu sentimentul de pace,

computerul antic, biroul cu rafturi,

tata scriind,

perdelele trase,

golanii abjecţi,

maidanul gunoiului dilematic,

drumurile lungi,

peisajele izolate,

indiferenţa, plăcerile scurte,

tot ce a fost şi ce urma să mai fie,

totul pliat pe o linie fină,

trecută prin acul sublimei alegeri

de a strânge în palmă trecutul şi soarta,

exact cum ai strânge în palmă o pasăre albă.

 

Dinu Gabriel Munteanu

 

                                

 

Revista indexata EBSCO