Jul 18, 2016

Posted by in Varia

Marius VASILEANU – Manipulări privitoare la fenomenul Rugul aprins

Într-un interviu apărut recent pe site-ul lapunkt.ro am fost incitat de neastîmpăratul publicist Cristian Pătrăşconiu să răspund mai multor întrebări privitoare la fenomenul Rugul Aprins pornit la Mănăstirea Antim (Bucureşti) în anii ’40. Între altele, am fost întrebat dacă „există – enunţată public sau măcar posibilă – o „lectură”/ interpretare profund greşită, o lectură adînc nedreaptă” cu privire la mişcarea Rugul Aprins. Iată mai jos răspunsul meu, care, inevitabil, nu este decît parţial.

 

Există mai multe neadevăruri, chiar prostii puse pe seama personalităţilor emblematice ale Rugului Aprins – parte dintre aceste inexactităţi au pornit încă din interbelic, avîndu-l ca subiect preferat pe Sandu Tudor. Dar majoritatea sînt manipulări, intoxicări, destul de străvezii, declanşate premeditat de Securitatea şi de autorităţile comuniste.

NOTA BENE: Nu se poate continua un discurs rezonabil despre istoria recentă – poate că ar trebui să fie un capitol distinct de studiu al cercetărilor universului concentraţionar comunist –  fără a medita asupra întrebării: care au fost dezinformările şi intoxicările care vizau Biserica Ortodoxă Română (BOR) şi, în general, cultele religioase din ţară şi din întreg blocul ţărilor rămase captive comunismului? Cu toate că nu te poţi vindeca de o boală în lipsa unui diagnostic corect, nu ştiu să avem o asemenea radiografiei pertinentă pînă astăzi…

Posesor al unui condei acid, Sandu Tudor şi-a atras repede în presa interbelică mai multe „etichete” pornite şi dinspre legionari, şi dinspre comunişti ori dinspre cîţiva potentaţi ai vremii cu care intrase în multiple polemici. Din păcate, vom auzi şi astăzi în mediile culturale, inclusiv în cele clericale, că ar fi fost „şantajist” – o acuză nicicînd dovedită (poate fi chiar o contaminare provenită dinspre aventurile binecunoscutului Pamfil Şeicaru), chiar dacă în anii ’30 s-a încercat o astfel de instrumentalizare avîndu-l ca victimă pe Sandu Tudor!…

S-a mai spus că ar fi fost un personaj foarte bogat. Ridicol! Mircea Vulcănescu – faţă de care Sandu Tudor a greşit grosolan, în opinia mea, într-un celebru scandal – notează astfel despre prietenul său şi viitorul iniţiator al Rugului Aprins: „(…) Sărac, lipit, neavînd altceva decît cărţile şi un rînd de haine, pe care le îngrijea ca pe ochii din cap… reuşea totuşi să treacă în lume drept un dandy”. Să ne amintim că Sandu Tudor nu a avut resurse financiare nici măcar pentru a-şi termina studiile universitare pe care le-a abandonat, angajîndu-se apoi pe un vas, pe mare. Este adevărat, ulterior acestei etape, banii cîştigaţi din presă i-a dat pe cîte-o maşină la modă ori chiar pe un avion personal, pentru a-şi astîmpăra parcă setea de înălţimi.

Pe lîngă faptul că intoxicările de mai sus au fost preluate de comunişti şi rostogolite inerţial pînă astăzi, nici în anii din urmă memoria Pr. Daniil Sandu Tudor nu are parte de linişte: am descoperit recent, cu stupoare, cazul unui personaj – cleric sucevean aparţinînd BOR! – care pur şi simplu îl parazitează, semnînd cu pseudonim, „Părintele Daniel de la Rarău”, un număr de cel puţin 15 volume (!!), nişte alcătuiri semidocte, de necitit, în condiţiile în care fondatorul Rugului Aprins semna în ultimii săi ani pămînteşti „Părintele Daniil de la Rarău” – alte amănunte despre acest incredibil caz au fost publicate şi în revista „Convorbiri literare” (februarie, 2016, p. 165).

O altă nedreptate imensă – (auto)întreţinută încă, cu o anume fervoare, în toate mediile bisericeşti – i se face Părintelui Andrei Scrima susţinîndu-se şi astăzi că acesta ar fi fost factorul declanşator al arestării celor din lotul Rugului Aprins, 16 martiri, pe care mă simt dator să-i numesc, cu maximă reverenţă: Pr. Daniil Sandu Tudor, Pr. Benedict Ghiuş, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Sofian Boghiu, Pr. Adrian Făgeţeanu, Pr. Felix Dubneac, Pr. Roman Braga, Pr. Arsenie Papacioc, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu, Gheorghe Dabija şi studenţii Dan Pistol, Şerban Mironescu, George Văsîi, Emanoil Mihăilescu, Nicolae Rădulescu – sînt oameni fără vreo activitate politică subversivă care au fost băgaţi în închisori pentru că pur şi simplu se rugau şi vorbeau despre mistica creştină!…

Am publicat pe cînd eram redactor-şef al revistei „Adevărul literar şi artistic” (nr. 843, 1 noiembrie 2006), cu ajutorul doamnei Anca Vasiliu, o confesiune a teologului Olivier Clément (acesta încă trăia atunci) care arată cum au stat lucrurile în realitate. În anul 1957 Andrei Scrima, care tocmai primise paşaport pentru a pleca din România pentru studii doctorale în India, a făcut un popas în Franţa, unde a cunoscut cîţiva intelectuali creştini. Andrei Scrima le-a povestit despre Rugul Aprins şi despre forma de supravieţuire prin rugăciune a membrilor acestui grup. Fără a fi înţeles gravitatea realităţilor comunismului, Olivier Clément a publicat într-adevăr un articol, dar impactul acestor rînduri în România a fost nesemnificativ. Consecinţa de ordin personal a fost că Pr. Andrei Scrima nu a mai vorbit cu Olivier Clément timp de cîteva decenii, pînă spre finalul vieţii pămînteşti, a mărturisit cu tristeţe teologul ortodox francez…

Să fi fost acesta motivul arestării lotului Rugului Aprins petrecute în 1958? Să fim serioşi! În pofida chiar a jocului de oglinzi în care înşişi unii dintre membrii principali ai Rugului Aprins au fost angrenaţi, fiindcă nici ei nu s-au dovedit a fi imuni la intoxicările lansate de Securitate, realitatea a fost mult mai crudă.

Protagoniştii Rugului Aprins erau monitorizaţi încă din anii de început. Într-o notă informativă din luna mai 1947 Sandu Tudor este calificat drept „ziarist, semnalat după 23 august [1944] pentru propagandă reacţionară”, a fost urmărit insistent, au existat informatori inclusiv la Schitul Rarău unde se nevoia ca stareţ în ultimii ani de libertate pămîntească (unii informatori erau şi clerici, bineînţeles…). Mai mult, într-o scrisoare trimisă clandestin, din arest, la finalul anului 1946, înainte de a fi deportat definitiv în URSS, şi Pr. Ioan cel Străin îşi avertizează confraţii români de la Mănăstirea Antim că sînt urmăriţi, căci duhovnicul rus realizase aceasta în urma anchetei la care a fost supus…

Este pueril, lipsit de inteligenţă ori răuvoitor ca, în pofida evidenţelor, să pui totul pe seama lui Andrei Scrima, la rîndul său îndelung urmărit şi hărţuit de serviciile secrete româneşti, conform documentelor aflate astăzi la CNSAS. Şi în privinţa Pr. Andrei Scrima se continuă în realitate o acţiune de intoxicare pornită tot de Securitate. Divide et impera nu a fost o manevră inventată de comunişti, dar aceştia au practicat-o cu remarcabil succes, cu atît mai mult în cazul spiritualităţii creştine autentice percepute drept adversară naturală a noii religii ateisto-marxiste care se dorea instalată.

Întrebarea este de ce nu se procedează astăzi la nişte clarificări simple şi ferme, la nivel oficial, tocmai pentru ca reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române să nu mai practice în continuare, fie şi involuntar, manipulările de odinioară ale Securităţii? De ce auzi încă, în rîndul clericilor, aceste ieftine (auto)manipulări care vizează şi anumite personalităţi ale Rugului Aprins, dar şi alte personalităţi ale Bisericii (există o altă serie de manipulări „dedicate” Pr. Arsenie Boca, de pildă etc.)??

În fine, fără a epuiza subiectul, marea nedreptate care i se face întregii mişcări Rugul Aprins este că, în siajul acuzelor comuniste, în lipsa unei decente informări, încă auzi, poate din inerţie uneori, că ar fi fost o grupare (filo)legionară – acuză pentru care au şi fost condamnaţi cei 16 martiri! Ceea ce este de-a dreptul penibil, nu numai total lipsit de adevăr. Şi o enormitate, căci membrii emblematici ai Rugului Aprins, în frunte cu fondatorii (Sandu Tudor, Alexandru Mironescu etc.) nu numai că au fost împotriva ideologiei legionare, dar au şi polemizat intens cu legionarii în presa interbelică!

Bineînţeles că lumea atît de pestriţă a „ortodoxiştilor” de astăzi face disperate eforturi pentru a-şi asocia retroactiv membrii Rugului Aprins, pentru a le fi instrumentalizată memoria – altă formă de manipulare…

 

Revista indexata EBSCO