Jul 18, 2016

Posted by in Lecturi complementare

Maria CARPOV – Pornind de la amintiri

CarpovDatorită generozităţii directorului editurii JUNIMEA, am primit câteva din produsele cele mai recente ale acesteia; pentru acest articol, am ales să semnalez volumul De pe mal de Prut, pe malurile Senei, 2014, scris de Dana-Konya-Petrişor. Am ales din  raţiuni… „sentimentale”, cum spunea cineva. Nu insist. Autoarea este o urmaşă a Negruzzeştilor, calitatea în care a donat Muzeului Literaturii Române domeniul de la Trifeşti-Hermeziu, situat pe  malul drept al Prutului. Prin eforturile autorităţilor locale, ieşene aşadar, judeţul s-a îmbogăţit cu un splendid şi foarte primitor obiectiv turistic. Cartea nu este, însă, o carte de călătorii, decît într-un sens cu totul restrîns şi specializat, dar voi reveni asupra acestei chestiuni ce poate introduce, la rigoare, problema clasificării textului; este, cum voi arăta, o poveste de viaţă în conjuncturi care au marcat o epocă, în aşa fel încât putem vorbi de povestea vieţii noastre în condiţii simţite şi resimţite de mulţi dintre noi, cu deosebirile determinate de particularităţile proprii fiecărei biografii. Putem chiar spune că, citind, am simţit adesea că este vorba de reconstituirea unor situaţii pe care le-am trăit fără să stabilim similarităţi de ordinul ficţiunii. În privinţa facturii textului, autoarea mărturiseşte că cineva, o prietenă, după ce a citit manuscrisul, a declarat, sec: un talmeş-balmeş. Sec sever şi în deplină ignorare a definiţiei din DEX – „Amestec confuz. Îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înţelege sau alege nimic” or, textul Danei-Konya-Petrişor cucereşte prin ordine, prin relaţiile perfect coerente dintre fragmentele de amintiri, deci dintre trecut şi prezent, de care autoarea nu se rupe, aş spune chiar că trecut şi prezent se potenţează reciproc, se cheamă, se justifică prin coerenţa/ pertinenţa apropierii dintre ele, o relaţie, i-aş spune de evocare legitimă. Aş mai atrage atenţia şi asupra pluralităţii sensurilor desprinsă încă din titlul cărţii: o altă manieră de a pune istoria în pas cu viaţa contemporană. Lectura cărţii o confirmă.

Septembrie 2011-Octombrie 2014 sunt limitele perioadei de elaborare a textului, trei ani care au trecut, mărturiseşte autoarea făcînd o importantă precizare, „de cînd am început să însemn întîmplări prezente şi trecute”. Aşadar, o carte cu/ despre întîmplări, termen folosit cu mare înţelepciune care uită, elimină ceea ce face din ele fapte dramatice, deloc lesne de depăşit: „Îmi dau seama că au trecut trei ani de cînd am început să însemn întîmplări prezente şi trecute ”. Întîmplări… minimalizarea faptelor, adesea încercări grele, spune ceva despre caracterul, curajul, optimismul incurabil al Danei Konya-Petrişor. Mizează întodeauna pe faptele „minunate”, pe cele care-i întăresc dorinţa de a învinge. Şi se pare că a reuşit să demonstreze ce este un mod superior de a înţelege viaţa, cu tot ce comportă ea, viaţa cu bune şi cu rele, fără resemnare, deşi peste unele ar fi preferat „să tragă oblonul”: „Mi-am amintit mai ales de figurile luminoase care mi-au netezit calea vieţii”, prietenii, cuvîntul cheie, cu întinsa sferă semantică, dînd emblema acestui text care ne convinge că „merită să supraveţuim”. Ne ajută să o facem armatele de „îngeri”, toţi cei, din toate perioadele amintite, din toate mediile, de la idilicul Trifeşti, la Azilul pentru refugiaţi din Paris, cei întîlniţi pretutindeni unde a purtat-o „viaţa ei zbuciumată”, care i-a impus lungi episoade de adaptare, uneori, la din ce în ce mai rău. Totuşi, datorăm recunoştinţă cuiva la care ne rugăm să ne dea puterea luptătorului, trebuie să-i mulţumim, declară de nenumărate ori autoarea, în registrul rugăciunii şi, nu o datî, cu instrumentele/ subtilităţile poeziei.

Starea de „desţărat” i-a adus un mare avantaj, răsplata pentru privaţiunile asumate, răsplata în care a crezut, ştiind că va veni, sub o formă oarecare: un dublu acasă, cel din Franţa şi cel din Bucureşti, din apropierea Cişmigiului, două acasă, perfect confundabile, „oare unde m-am trezit astăzi?”. A străbătut cale lungă pînă să trăiască acest sentiment, un drum pe care nu l-ar mai lua de la capăt: „Trec de multe ori în revistă anii aceştia şi mai ales figurile tuturor celor pe care Dumnezeu mi i-a scos înainte exact în clipa cînd credeam că voi pieri, pentru a-mi arăta calea de urmat. Să nu-mi spună cineva că Îngerii nu există! Cu atît mai rău pentru cei care nu ştiu să-i recunoască”. Astfel, povestirea este declanşată, îşi desemnează locul, felul, făgaşul, identitatea literară, ca să-i spunem folosind un indiciu/ indicator de apartenenţă. De-a lungul ei, trecut şi prezent se interferează, contribuind la refacerea sau facerea unei atmosfere. Veştile din ţară, adesea dureroase, fixate în memorie prin intensitatea suferinţei, favorizează comparaţii cu situaţii din vremuri bune, întîmplările se adună, se cumulează, dau consistenţă. De pildă sărbătorile de Crăciun – Hermeziu, Parisul proaspătului imigrant, Ocişorul din Apuseni – un eşantion de activitate cu rol documentar, căci nu greşim atribuind textului Danei Konya-Petrişor valoare testimonială (vezi sentimentul împărtăşirii unor experienţe negreşit comune) şi totodată, parafrazînd uşor, valoarea unui temeinic prilej pentru un exerciţiu de admiraţie.

Acel dublu acasă este pomenit cu consecvenţă, modalitatea de a-şi justifica adaptarea. Familiarizarea cu diversitatea este un avantaj, nicidecum o sursă de suprasolicitare, un exemplu putînd fi şi vecinătăţile/ vecinii din imensul imobil în care se află apartamentul ei din regiunea pariziană, „o lume pestriţă… de toate naţiile şi culorile… un fel de model redus al întregului glob”. Capacitatea de adaptare, de a vedea în neajunsuri surse de îmbogăţire spirituală, imboldul de a-şi menţine activă curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte, sunt roadele educaţiei primite în copilărie, de care Dana îşi aminteşte cu recunoştinţă faţă de cei care i-au inculcat-o: dascălii de la şcoala primară, profesorii şi colegii de la şcoala tehnică de construcţii ( „bună şcoală de viaţă…”), locuri în care autoarea a început să înveţe lupta pentru supraveţuire.

O carte din care cititorul află multe, învaţă multe, o carte în care adevărul este considerat cu respect, o lectură din categoria celor, pentru motive mereu altele, cititorul regretă că a ajuns atît de repede la capătul ei.

Revista indexata EBSCO