Jun 17, 2016

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Liliacul ne-a dat pe la nas cu ceva parfum şi s-a ofilit înainte de a-i putea da bineţe mai pe îndelete, timp în care noi ducem ca pe un caduceu umbrela insensibilă la fantezia meteorologilor. Numai revistele ne mai aduc semne prielnice de răsfăţ pentru papilele lectoriale, aşa că ne dedăm cetitului. Şi începem cu Discobolul cel de la Iulia cea Albă, unde Călin Vlasie comite „o pată de cerneală invizibilă”, spre isteria nemotivată a celor trei muşchetari din poemul cu pricina. Un interesant popas printre doi cărturari ardeleni ne propune Ion Pop prin notele la un substanţial volum de corespondenţă dintre Mircea Zaciu şi Octavian Şchiau. Cu momente biografice comune, cei doi buni prieteni şi colegi de catedră, marcaţi şi de experienţa universitară germană, „comit” o adevărată cronică de familie, plină de evenimente speciale dar şi de amănunte cotidiene relevante doar pentru ei. Volumul este şi o scală a vîrstelor biologice şi spirituale a celor doi, cu luminile şi umbrele proiectate altfel, la alte dimensiuni. Evident, numeroase sugestii de lectură girate de critici literari cu autoritate, o listă diversă şi impresionantă dar noi ne oprim puţin la paginile de poezie, de unde vă trimitem cîteva semne dinspre Leo Butnaru: „Uneori se întîmplă să mai şi ies/ din metropola sufletului meu/ în provinciile din jurul său – Bucureşti/ Moscova/ Paris/ Chişinău…” (Din metropolă) dar şi la cele de proză pentru a vă îndemna la O duminică numai a mea semnată de Ştefan Dinică. Şi, dacă tot suntem prin preajmă, ne abatem pe la Tribuna pentru o altă întîlnire cu Mircea Zaciu, de data aceasta cu mijlocirea lui Constantin Cubleşan. O „ameninţare de serial” trasează un contur bio-bibliografic al cărturarului şi criticului literar, al universitarului rafinat, care numai şi pentru seria de Restituiri şi-a asigurat un loc în loja criticii literare. Din ce în ce mai prezent în paginile revistelor literare, Luca Cipolla, poet şi traducător via româno-italiană, este prezent şi în acest număr: „Înainte de a veni pe lume/ eram aceeaşi,când eram copilă de asemenea/ şi am devenit femeie…/ tot aceeaşi.”(Mama plină de beatitudine) Cornel Cotuţiu face o reverenţă în faţa a doi scriitori importanţi, grăbiţi să ajungă la întîlnirea cu eternitatea: Radu Mareş şi Daniel Drăgan. Semnalăm şi noi cu cinstită curiozitate proaspăta carte semnată de Pavel Şuşară dedicată crăiesei Sissi, dar şi Poştaşul rural, noul volum de versuri al lui Viorel Mureşan. Virgil Diaconu ne-a dat întîlnire la Cafeneaua literară, iar noi nu putem lipsi, aşa că prompţi, ne înfigem în articolul lui Grigore Grigurcu Un dialog fierbinte. Articolul îi este consacrat lui Vasile Gogea şi dialogurilor sale cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, dialoguri recent adunate într-un volum. Ele sunt, aşa cum scrie autorul, „din anul de răscruce 1990”. Opiniile „celor doi iluştri exilaţi”, cum notează Grigore Grigurcu, încep cu exilul care, în varianta Monica Lovinescu, arată astfel: „Exilul, din păcate, nu cred că a încetat nici din punct de vedere spiritual nici altfel, pentru că va înceta în momentul cînd se va instaura o democraţie reală, care nu poate fi obţinută în atît de puţin timp şi nici nu e pe cale de a fi obţinută”. Scrise pe la 1990, afirmaţiile au actualitate, din păcate. O reîntîlnim pe Valeria Manta Tăicuţu cu aceeaşi plăcere: „pietrele se mutau singure dintr-un loc în altul,/ în funcţie de anotimp:/ toamna erau mai vioaie,/ tresăreau sub ploaia măruntă,/ se înşirau de la poalele muntelui până în vârf/ primăvara era mai greu,/ când le dădeau mugurii şi din muguri/ ieşeau florile care te împiedică la mers.” (Artă poetică) Ilie Zanfir s-a aşezat Pe vadul fermecat al Dunării albastre, unde aşteaptă, probabil, invitaţii la o nouă ediţie a Festivalului Axis libri! Pînă atunci mai facem o Acoladă, fie şi pentru a afla ce e cu G. Călinescu în politică. Totul pleacă de la o carte semnată de George Neagoe şi intrată sub lupa lui Barbu Cioculescu: G. Călinescu şi (de)stalinizarea României. De acord cu afirmaţia că, dacă ar fi trăit în condiţii normale, G. Călinescu nu ar fi făcut politică. Dar, pe fundalul unor frămîntări absolut descumpănitoare ca violenţă şi celeritate, directorul ziarului Naţiunea, ziar al Partidului Naţional Popular, vizat ca unul dintre intelectualii de marcă şi aflat într-o situaţie incomodă: profesor secundar şi cu afinităţi declarate faţă de noua structură, scriitorul şi criticul literar pare uşor de abordat şi deturnat în interesul noului spirit al vremii. Va trebui să-şi modifice şi azimutul: de la mizantropie la optimism, conform liniei directoare a noii clase conducătoare. Oricum cartea este o frescă a unei epoci în care G. Călinescu poate fi privit şi prin sugestia lui George Neagoe. Vecin de pagină, Alex Ştefănescu, ludic şi pus pe confesiuni, declară public un comentariu liric la cartea lui Emil Brumaru, Versuri : „Brumaru are vergi cu care bate/ Sălbatic epitetele prea dulci/ Şi-un păr căzut de mari şi vechi păcate?/ În care nu e bine să te-ncurci.// El doarme-n cărămidă, trist, la Iaşi/ Visând la fete roz din capitală,/ c-un pix de-argint le face copilaşi,/ Apoi, cerându-ţi scuze, le înşeală”. Atît deocamdată, pentru că suntem aşteptaţi de un număr din Ateneu. Unde Adrian Jicu comentează cel de-al treilea volum din Cărţile din ziar. Acorduri şi conflicte locale semnat de Constantin Călin. Aflăm cum că acest volum este „cartea unui climat”, o „apărare”, un „miscelaneu”, cu alte cuvinte o contemporană dare de seamă asupra climatului literar băcăuan şi nu numai. Din toate paginile răzbate un orgoliu provincial care, scrie Adrian Jicu, de la Constantin Negruzzi a alimentat suficiente luări de atitudine. Ca de obicei, generoase pagini de cronici literare, cărţi proaspete propuse spre lectură, dar şi misivele lirice ale Dianei Adriana Matei şi Mirelei Bălan din care vă oferim şi domniilor voastre cîteva mostre: „Ca şi când m-ar/ absorbi aleile de paşi/ şi ar lăsa în urmă/ toate bătăile inimii/ ce or să se desfacă-n crengi/ ca un strigăt de câmp/ pe unde-ai să treci cândva/ exprimându-mă// în timp ce încă eu/ te inspir” (Primăvară) şi „Toate ceasurile sunt închise/ în camera întunecoasă./ Războiul nu iese la numărătoare./ Nici la spălat./ Războiul intră în sânge./ Războiul e viaţă./ Viaţa e drog.// Nici un războinic nu i-a supravieţuit.” (Inspiră un praf anecdotic) Mişcarea literară – pe care am primit-o – începe cu un grupaj dedicat lui Matei Vişniec, cu escală precisă din partea Rodicăi Mureşan la romanul Cafeneaua Pas – Parol, ceea ce ar fi sinonim cu concluzia cum că „romanul este un puzzle semantic”. Ieşim cu greu din spaţiul Vişniec (de fapt nici nu ne prea dăm duşi), pentru a intra în istorie cu articolul lui Mircea Popa despre Aron Pumnul şi „Lepturariul” său – 150 de ani de la naştere. Mulţumim pentru atenţionare, pentru că şi aşa trec multe date pe lîngă noi, ofilindu-se fără atenţia cu care merită celebrate. Aron Pumnul a intrat deja în legendă, mai ales via Eminescu, dar şi ca unul dintre cei marii antemergători ai istoriei noastre literare, după Timotei Cipariu et alii. Nu am mai trecut de multă vreme prin ?ara de Sus, pe la curţile Bucovinei literare. O facem acum cu bucuria întîlnirii cu versurile maestrului Radu Cârneci: „…asemeni ierbii pururi stăpînă/ mereu împuţinându-se, fântână/ învăluind în sunete celeste/ adâncul de putere şi aceste/ lumini care-n lumina-i se adună/ asemenea ierbii pururi stăpînă…// (…izvor de cer şi de pământ izvoare/ noi am învins prin Limba domnitoare,/ păstrând iubiri, rostindu-le-n iubire,/ Cap-Voievod sfinţind în mănăstire/ şi un cioban zidindu-se-n izvoare:/ izvor de cer şi de pământ izvoare…) (Limba domnitoare). Ioan Holban este mereu atent cu scriitorii români de pe partea dreaptă a Prutului, cum o demonstrează cronica sa la cartea lui Valeriu Matei: Ecuaţiile disperării, o amplă şi elocventă antologie de autor, apărută mai deunăzi la Editura Tracus Arte. Îl secondează Constantin Cubleşan cu Dramatica existenţă, în care, autorul este plasat într-o generaţie căreia limba şi literatura română (mai ales de dincolo) îi datorează enorm: Grigore Vieru, Liviu Damian, Dumitru Matcovschi, Leonida Lari, Nicolae Dabija ş.a. N. Georgescu inaugurează un alt serial despre Eminescu, de data asta din perspectiva Receptării ziaristicii eminesciene. Şi, pentru că nu ne mai rămîne spaţiu decît pentru îndemnul să lecturaţi întregul număr al revistei, ne vedem/ citim la următoarea comPresă.

Revista indexata EBSCO