Jun 17, 2016

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Dileep JHAVERI

S-a născut în 1943. Este medic generalist practicant, poet, dramaturg şi traducător. Scrie în gujarati şi engleză. Este unul dintre cei mai dinamici şi distinşi poeţi din India. Asemeni poetului ceh Miroslav Holub, Dileep îmbină obiectivitatea omului de ştiinţă cu neobositul lirism. Poezia este pentru el un teatru de idei, de sentimente şi de chestiuni teoretice.

A publicat două antologii de versuri în gujarati şi o piesă de teatru, Vyaasochchhvas, care a fost tradusă în engleză, A Breath of Vyas/ Suflarea lui Vyas/ de Kamal Sanyal. A tradus în irlandeză Rogha Danta de Gabriel Rosenstock Multe dintre poemele acestui poet au fost antologate şi traduse în cîteva limbi: engleză, hindi, marathi, malayalam, bengali, coreeană, chineză şi japoneză. Dileep a tradus şi a editat un volum de versuri contemporane, în gujarati, în engleză, Breath Becoming a Word, şi ulterior, a fost tradus în irlandeză de Gabriel Rosenstock. Recent Feral Press i-a publicat în State volumul Once This Mist Clears/ La ridicarea ceţii…/.

Poezia lui Dileep este primită cu interes de cititori şi critici. A primit numeroase premii [Critic Award (1989), Jayant Pathak Award for Poetry (1989), the Gujarati Sahitya Parishad Award (1990), as a life-time achievement award from the state government of Maharashtra and the prestigious Karunanidhi Award from Tamilnadu. Inside India]; a fost invitat la seri de poezie (the Central and State Sahitya Akademis), festivaluri, universităţi şi grupuri literare (Hyderabad Literary Festival ş.a.), dar şi la dezbateri în străinătate, pe tema poeziei (the Asian Poets’ Conference in Korea in 1986, Taiwan in 1995, Japan, Singapore, Malaysia, and Indonesia). De curînd, a onorat o nouă invitaţie în State, în calitate de poet (Georgetown University and South Asian Language Association for the organization’s 2009 convention).

În prezent, Dileep conduce revistele Museindia.com şi The Kobita Review.

 

 

 

Pentru că sînt nebun

 

Pentru că sînt nebun vorbesc în vise

pe care nu mi le mai amintesc

 

Am senzaţie de foame mai des şi mănînc

Pe calea dinspre gură spre stomac

limba opreşte fărîmele stă la poveşti cu ele

şi uită de gustul mîncării

iscodeşte mereu dinţii să afle resturile ascunse care pe unde

 

 

Visele mele lasă în urmă umezeală între pleoape

 

Cutreier pe unde mă poartă închipuirea

şi ochii picioarele mă lasă pe rînd.

Cînd ochii le strigă nemilos vehiculelor în mers

zmeilor zburători panourilor înclinate aleilor îmbietoare

în şoaptă picioarele îşi destăinuie încrederea firelor de iarbă

privind pe furiş din crăpăturile trotuarului

sau ascultă poveştile nostalgice ale nisipului

cu amintiri legănînd vîrfuri de munte semeţe şuvoaie neobosite nori mîngîietori

dimpreună cu mitologia lor bogată în zeităţi înflăcărate

cerînd repetate sacrificii pădurilor

prin coşmaruri ameninţătoare

 

 

Vorbesc în vise

 

Vocea se bucură de sunete

şi cînt fiindcă e uşor şi nu e nevoie de înţeles

În visele mele aud cuvinte care poartă, leagă şi nasc înţelesuri

fără să le pricep cînd sînt treaz

 

Mai puţin visul nebun al înţelesurilor

vorbitul în vise

şi uitarea

 

 

Adiere

 

Sînt adiere rătăcitoare

Tu eşti parc întins

Parcul creşte cu pămînt bogat

Acoperă stîncile şi dă la iveală rîuri repezi

Duce grija ierbii crude supuse dar şi a celor mai înalţi sequoia mereu verzi

Nemărginită mai e felurimea de frunze şi forme mărimi străluciri şi urzeli

Fiece culoare se arată în flori

Nicio limbă nu destăinuie gustul rodului

Aparent de neclintit tot zboare

pe aripi de albină de fluture de pasăre

Se veseleşte dănţuind cu greieri veveriţe ratoni şi urşi

Zumzăie de miresme plutitoare

Se rostogoleşte cu seminţe pietricele şi polen

Se răsuceşte cu melcii urcători şi ramurile însetate de lumina orbitoare

Închide cerul în lacuri şi ascunde soarele în rouă

 

 

Cum altfel aş putea să te descriu?

 

Rămîi eşti parc înfrăţit cu vânturi puternice

eu biată adiere trecătoare

pe care ai s-o uiţi curînd

dar eu mereu te voi duce cu mine

 

 

 

 

Să mori

 

Să mori

înseamnă doar să păşeşti într-un vis cît încă eşti treaz

sau chiar în mai multe deodată

să vizitezi parcă un tîrg de gală

Sînt preferinţe felurite

pentru alegerile pe care nu reuşim să le facem reţinuţi de realitate

visele ne dau libertate

Viaţa nu îngăduie să ne trăim visele

Odată cu moartea libertatea e absolută

 

 

Poţi să zbori sub apă

sau de pe trapez către stele

să sari printr-un cerc de foc

să priveşti în oglinzi nebune

să faci dragoste cu fecioare nerăbdătoare

precum ploaia cu tunete

aversa de aur

taurul mugind

lebăda giugiulind

şarpele de argint

vîntul rătăcitor

valurile năvalnice

 

 

Poţi să sari fără aripi spre vîrfurile muntoase

să te prăbuşeşti pe un gazon

Să aluneci prin tunele strivite

şi aproape să te îneci în potop

să te naşti să fii viu să nu fii nimic totuna

 

În vise ne aducem aminte de tot ce ni s-a întîmplat

ori urmează

În vise eu pot să fiu tu sau ce nu eşti tu

doar ce vei fi

 

Eşti rîu

Nu eşti apă

Dar vei curge

 

Eşti coaja tare a nucii de cocos

ţi-ai dorit să fii miezul alb şi moale din ea

Odată deschisă dulceaţa vei fi oceanul viselor tale

Moartea ne deschide visele şi piere în ele

 

Traduceri: Olimpia IACOB

Revista indexata EBSCO