Jun 17, 2016

Posted by in Consemnari

Traian D. LAZÃR – „Tu-mi scrii la modul cel mai prezent”

„TU-MI SCRII LA MODUL CEL MAI PREZENT”

 

Leonid M. Arcade avea o casă de vacanţă în Bretania, la Hennebout. O felicitare de Anul Nou 1989, trimisă de Basarab Nicolescu pe adresa reşedinţei lui L. M. Arcade din Neuilly sur Seine, s-a perindat între cele două locaţii, parvenind (ajungînd) la destinatar cu mare întîrziere. Răspunzînd acestei felicitări, L. M. Arcade ne dezvăluie relaţia specială de prietenie, dintre cele două personalităţi.

La puţin timp după venirea sa în Franţa (1968), Basarab Nicolescu a fost introdus, de către prietenul său Victor Cupşa, în cenaclul de la Neuilly şi l-a cunoscut pe L.M. Arcade[1]. Reputaţia sa de exeget al lui Ion Barbu i-a asigurat o bună primire din partea celorlalţi exilaţi, membri ai cenaclului precum şi a liderului cenaclului. Excepţionala carieră ştiinţifică a lui Basarab Nicolescu, l-a făcut pe L.M. Arcade să întrevadă şi să valorifice contribuţia acestuia la activitatea culturală a exilului românesc. Între cele două personalităţi s-au stabilit relaţii speciale de încredere şi strînsă colaborare. În 1980, Basarab Nicolescu a devenit preşedintele asociaţiei Hyperion pentru promovarea cărţii româneşti în exil. „Ştiu ce semnificaţie luminoasă are destinul tău”, preciza L.M. Arcade într-o scrisoare din 1989. Iar la Colocviul exilului din 1994, invita pe Basarab Nicolescu să concretizeze cîteva aspecte ale aportului său la activităţile cenaclului şi ale asociaţiei Hyperion: „Basarab Nicolescu ne poate spune cîteva nume ale unor savanţi de notorietate, pe care i-a adus la cenaclu şi cu care dezbăteam subiecte diferite şi unde se ştia că asociaţia (Hyperion) pentru difuzarea cărţii româneşti ţine o masă rotundă cu caracter academic”[2]. Prestigiul lui Basarab Nicolescu şi larga deschiderea atît către domeniul umanist cît şi către cel ştiinţific au contribuit la scoaterea exilului românesc din izolare şi la participarea oamenilor de cultură francezi la acţiunile exilului.

Epistolele pe care le reproducem sînt edificatoare pentru preţuirea şi strînsa colaborare dintre L.M. Arcade şi Basarab Nicolescu.

După 1989, L.M. Arcade şi Basarab Nicolescu au conlucrat pentru consolidarea şi adîncirea transformărilor democratice în care se angajase societatea românească[3]. Între altele, s-a oferit ajutor scriitorilor din ţară şi a fost înfiinţată editura Caietele inorogului.

 

DOCUMENTE

  1. Scrisoare a lui L.M. Arcade către Basarab Nicolescu din 21 februarie 1989.

Neuilly 21/02/89

Scumpul meu Basarab,

O întîmplare a voit ca să iau cunoştinţă de atît de frumoasa ta felicitare abia azi. Eram la Hennebout cînd a sosit, desigur pe la începutul lunii trecute, şi o fetiţă de-a mea care-mi tria curierul, a integrat mesajul tău printre hîrtiile Hyperion, punîndu-l pe masa micului birou alăturat. Dna D a făcut în lipsa mea eroarea de a-l expedia la Hennebout în ajunul zilei cînd am revenit la Paris. Curierul nu mi-e retransmis din Bretania decît atunci cînd îl cer, şi-l cer numai după absenţe îndelungate, cum a fost cazul.

Nu cred în hasard: printre multele felicitări primite, nimic decît vorbe convenţionale. A ta, atîta de călduroasă, mi-a picat tocmai atunci cînd trebuia, prin zilele cam goale pe care le petrec acuma, trecînd, ca în fiecare an prin încercarea iernii.

Că mai poate cineva să-şi aducă aminte de încercările peniţei mele se mai întîmplă. Tu nu-mi scrii ca din depărtate amintiri, tu-mi scrii la modul cel mai prezent. Aş dori să ai dreptate. Eu refuz să mă gîndesc la cîte s-au „potenţializat” din puţinul pe care l-am „actualizat”, ceea ce nu înseamnă că refuz să mă „asum”, ci un fel de a mă pune în paranteză. Cîştig astfel chiar libertatea – mie necesară – de a-mi spune că toate cîte le-am tentat nu înseamnă nimic. Dar că tu spui altfel mi-e drag şi hrănitor fiindcă vine de la tine.

Chiar de nu ţi-aş fi primit mesajul, complicitatea noastră care trece dincolo de vorbe, ar fi rămas din parte-mi nestrămutată. Ştiu ce semnificaţie luminoasă are destinul tău încît, şi de-ar fi să nu te întîlnesc zece ani, te-aş simţi la fel de aproape. Fiindcă, la drept vorbind are dreptate Eminescu scriind, aşa cum a scris despre Eternul Prezent: Priveliştile sclipitoare,/ Ce-n repezi şiruri se diştern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gîndului etern.

Al tău cu mult drag,

Leonid

 

Scrisoare a lui L.M. Arcade către Basarab Nicolescu din 8 februarie 1990. Este redactată pe o filă A 4 cu antetul Caietele inorogului (stînga sus) şi adresa (în josul paginii) Textul este dactilografiat (tastat) cu excepţia formulei de început, semnăturii şi PS-ului.

Neuilly-sur-Seine, le 8/02/1990

Dragă Basarab,

Alăturat proiectul statutelor[4]. Am încercat să le redactez conform înţelegerii globale din 22 ianuarie. Am eliminat totuşi orice aluzie la vreo „sugestie” politică: mi-e teamă că, venind de la „exilaţi”, ar risca să fie prost interpretată. Un executiv anual (aşa cum s-a cerut cu o quasi unanimitate) impune mi se pare responsabilitatea împărţită a unui birou. Am insistat în sfîrşit asupra totalei autonomii a asociaţiilor. Centrul federativ (dacă titlul ăsta poate fi menţinut) limitîndu-se la iniţiative complementare şi numai întru cît n-ar fi revendicate de unul sau altul dintre asociaţi. (Art[icolul].2 par[agraful] a)

Ţi-aş fi obligat dacă mi-ai spune (prin cîteva rînduri) dacă proiectul ţi se pare suficient de avansat pentru ca detaliile să poată fi discutate cu prilejul unei cît de curînd întruniri. Cît de curînd e fiindcă ceea ce se poate tenta cu mari şanse de succes în lunile următoare va fi mult mai anevoios cînd interesul francez pentru România se va istovi, adică destul de repede, poate chiar înainte de vacanţă.

Cu cele mai bune gînduri,

L Mamaliga (manuscris)

  1. MAMALIGA

P.S Ţi-aş fi obligat dacă mi-ai preciza în scris (pe lîngă alte posibile observaţii) că ai accepta să fi delegatul prevăzut la pg (pagina) 2 par[agraful] C şi la pg(pagina) 4 par[agraful] D.

 

Scrisoare a lui L.M. Arcade către Basarab Nicolescu din 26 iunie 1994.

Neuilly-sur-Seine, le 26 juin (19)94

Dragul meu Basarab,

De la Freiburg la Versoix (Regele)[5], de la Versoix la Düsseldorf (ARA)[6], iar abia întors la Paris un parcurs de 500 de Km. dus întors cu maşina pînă la ste Colombe (unde era imperativ să-l întîlnesc pe Diéguez[7] înaintea vacanţelor) îmi lăsau după aprecierile mele toată ziua de 23 ca să-mi treacă oboseala deplasărilor. Poate că aşa ar fi fost dacă temperatura caniculară de la Paris nu m-ar fi împiedicat să dorm două nopţi la rînd şi dacă nu m-aş fi trezit dintr-un fel de letargie în dimineaţa aşteptatului Congres[8] slăbănog şi migrenos. Decis totuşi să particip cel puţin la şedinţa de la ora 16 – pe care o socoteai cea mai importantă – nu ţi-am mai trimis procura printr-un intermediar. Rău am făcut fiindcă migrena suportabilă cît stăteam întins, m-a întors din drum devenind tortură cînd am ieşit în năduful (zăduful) de afară.

Nu ţi-am telefonat nici ieri nici azi părîndu-mi-se mai uşor să-ţi spun prin scris cît de aproape mă simt de tine şi în ce măsură aş vrea să pot participa activ la tentativa majoră pe care ai iniţiat-o[9]. Mai rămîne să înţeleg în săptămîna viitoare dacă voi putea răzbi cu anii mei 73 dincolo de slăbiciunile convalescenţei.

Plec mîne luni în Bretania (unde ar fi trebuit să ajung sîmbătă) dar numai pentru 2-3 zile. Îţi voi telefona după ce mă întorc, ţinînd mult să-mi spui cum a fost Congresul şi să-ţi istorisesc cîte am vorbit cu Regele.

Al tău cu mult drag,

Leonid

 

4) Scrisoare a lui L.M. Arcade către Basarab Nicolescu – 1995

Dragul meu Basarab,

Nu m-ai auzit fiindcă mi-au trebuit cîteva săptămîni ca să înţeleg că se poate trăi şi cu reumatisme. Şi fiindcă voiam să pregătesc o surpriză literară prietenilor mei din România[10], unde plec peste cîteva zile. Îţi voi da un semn la întoarcere, către 15 iunie.

Cu mult drag,

Leonid

 

[1] Colocviul exilului, 1994. Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, fond personal Basarab Nicolescu, dosar Leonid Mămăligă-Arcade.

[2] Idem

[3] Vezi scrisorile din acest articol precum şi volumul Traian D. Lazăr, Raluca Andreescu, Scrisori din exil – Arhiva literară Basarab Nicolescu, Ed Curtea Veche, 2015, p.179

[4] Statutele înfiinţării unei librării româneşti la Paris, cu sprijinul lui Laurenţiu Ulici şi al Uniunii Scriitorilor din România.

[5] L. M. Arcade a dorit să expună Regelui ideile sale economice pentru reconstruirea României. L. M. Arcade a scris, după 1989, mai multe articole în acest context. El avea o solidă pregătire în domeniul economiei şi dreptului.

[6] ARA –Academia Româno-Americană.

[7] Manuel de Diéguez (n. 1922), scriitor şi filosof francez, de origină latino-americană şi elveţiană.

[8] Colocviul-dezbatere „O nouă paradigmă ştiinţifică şi culturală: Transdisciplinaritatea”, organizat de Centrul Internaţional de Studii şi Cercetări Transdisciplinare (CIRET) la UNESCO în ziua de 24 iunie 1994, oratorii fiind Peter Brook, Basarab Nicolescu, Michel Cazenave, René Passet, Georges Guelfand, Dan Hăulică şi Madeleine Gobeil. L. M. Arcade a fost membru al CIRET-ului. A se vedea pagina Internet

http://ciret-transdisciplinarity.org/bulletin/b3et4.php

[9] Organizarea primului Congres Mondial al Transdiciplinarităţii, care a avut loc la Convento de Arrábida, Portugalia, 2-7 noiembrie 1994.

[10] L. M. Arcade a fundat colecţia « Caietele inorogului » la Editura Cartea Românească din Bucureşti, unde a publicat patru volume : Imperiul de Horia Stamatu, Teoreme poetice de Basarab Nicolescu, Poveste cu ţigani şi Teatru de L. M. Arcade. Colecţia a fost lansată la Uniunea Scriitorilor din România la data de 14 mai 1996, în prezenţa lui L. M. Arcade şi Basarab Nicolescu. Colecţia a fost distinsă cu « Diploma pentru merite editoriale deosebite » la Salonul de Carte din Oradea (31 octombrie – 2 noiembrie 1996).

Revista indexata EBSCO