Jun 16, 2016

Posted by in Lecturi complementare

Maria CARPOV – Explorãri

Tentaţii irepresibile? Convertiri spectaculoase? Sînt – fireşti – întrebări pe care ni le-am pus citind titlul articolului din România literară nr. 10/2016 – cu discret umor – „Conjugări digitale…” asociat cu numele lui Antoine Compagnon, pe care îl situam în alt „domeniu de interes”; de îndrumarea specialistului beneficiase cîndva, în cercetările sale doctorale, şi autorul articolului, Gabriel Marian, cadru didactic acum la universitatea din Cluj. Invitat al acestei universităţi, Antoine Compagnon a fost „(re)descoperit” prin prisma temei pentru care manifestă un entuziasm caracteristic, lucru recunoscut de altfel, şi marelui specialist în litere.

Conferinţa profesorului-literat de la Collège de France este organizată pornind de la cîteva verbe „conjugate digital”, manieră de a exprima starea procesului de apropiere între abordări socotite incompatibile, credinţă alimentată pur şi simplu de prejudecăţi specifice/ inevitabile perioadelor de tranziţie. Verbele alese pentru a fi conjugate digital sînt dintre cele care trezesc temerile în privinţa soartei unor practici ce s-ar vedea îndepărtate, marginalizate de practicile digitale. În primul rînd, a citi şi a scrie, ameninţate să devină altceva decît carte-pe-suport-hîrtie, respectiv manuscrise reflectînd, prin variante şi versiuni, procesul de elaborare. Se adaugă, în exemplele profesorului Compagnon, verbele a preda şi a învăţa, în aplicaţii on line organizate în cadrul unor forme „mai tradiţionale”, a căror parcurgere este necesară, obligatorie. Ca de obicei – v. de exemplu reacţia la atitudinea lui Donald Morrison care anunţă dispariţia culturii franceze, cf. Donald Morrison, Que reste-t-il de la culture française? et Antoine Compagnon, Le souci de la grandeur, Paris, Denoël, 2008 – vine cu numeroase idei-surse de proiecte realizabile în diferite grade de reuşită, ca în cazul predării-învăţării limbajelor specializate în cadru instituţionalizat.

Un alt exemplu de încercare de colaborare cu ofertele metodologice de natură on line este semnalat şi descris într-un număr recent al revistei Education et société plurilingues (dec. 2015), menţionată deja în articolele mele, în cîteva rînduri, pentru noutăţile experimentale din învăţămîntul instituţionalizat, formal. Autoarea unui cuprinzător text, „Enjeux épistémologiques, méthodologiques et didactiques de l’apprentissage informel de l’ anglais en ligne ”, Meryl Kusky, de la universitatea din Strasbourg, porneşte de la convingerea că, în prezent, internetul oferă utilizatorilor „o panoplie de activităţi ce pare nelimitată”. Lista acestor activităţi nu este prea scurtă: scris, citit, ascultare, dialog, jocuri, adică diferite/ tot felul de forme de comunicare la dispoziţia unui număr tot mai mare de persoane, mai ales foarte tinere, a unei adevărate „comunităţi” întemeiată pe/ de pasiune. Titlu este destul de explicit în privinţa proiectului de a aprofunda „lumea numerică”, mai întîi pentru a o conceptualiza dintr-o tripla perspectivă: epistemologică, metodologica şi didactică. Se procedează, aşa cum o impune logica demersului în cercetare, la descrierea obiectului, a cîmpului de investigare, care constituie o primă originalitate: învăţarea informală a unei limbi străine cu ajutorul internetului. Justificările teoretice – pluridisciplinare – cerute de nivelul epistemologic al proiectului se dovedesc a fi numeroase şi temeinice. Se adaugă discuţiile periodice pentru informaţiile privind starea, mersul cercetărilor, rezultatele recente în domeniu. Cîteva precizări privind relativa noutate a domeniului informal în lingvistica aplicată, prin învăţarea informală înţelegîndu-se „orice învăţare/ însuşire în afara organismelor educative, oficiale şi neoficiale, autogestionată, orientată (intenţionat şi conştient), întîmplătoare (neintenţionat şi conştient) ca urmare a socializării (neintenţionat şi neconştient)”. Se atrage atenţia cititorului că în aceste definiţii apar două concepte importante, intenţionalitatea, prezentă sau absentă, dar, desigur, marcă a subiectivităţii, şi lipsa/ excluderea structurilor oficiale în organizarea activităţilor.

Invocarea, raportarea la lingvistica aplicată pune în evidenţă, ni se spune, o altă pluralitate de definiţii pertinente în cazul însuşirii limbilor străine/ unei limbi străine în afara şcolii. Ne-formal şi informal trimit la fenomene similare, totuşi diverse. Primul utilizează materiale pedagogice elaborate profesionist într-un cadru extraşcolar (site-uri specializate), al doilea „se referă la un eveniment mai naturalist, în afara contextelor şcolare”, departe de materialele didactice concepute cu scop de însuşire a limbii străine, departe de orice intenţie vizînd acelaşi scop. Însuşirea se produce incidental, termen răspîndit în lingvistica aplicată, cu precădere fiind vorba de însuşirea vocabularului mai curînd decît de structurile lingvistice, de forma lor, interesul pentru conţinut fiind prioritar.

Autoarea articolului acordă un spaţiu generos fundamentării teoretice a proiectului pe care îl conduce, ţinînd seama pluralitatea definiţiilor tipurilor de însuşire extraşcolară a unei limbi străine. Consideraţii cu posibilităţi de generalizare, deşi ilustrarea se face doar cu ajutorul limbii engleze, aceasta prezentînd oportunităţi, nu exclusivităţi. Sînt menţionate, ca punct de plecare, elementele luate din ştiinţele dure – matematicile – şi modul cum au suferit aceste schimbări în decursul timpului. Achiziţiile cele mai noi îşi găsesc locul în acest, repet, amplu paragraf. Este demn de semnalat faptul că „noul cîmp de investigare/ obiect de studiu a apărut, în buna parte, datorita observaţiilor profesorilor (de engleză în cazul de faţă) suscitate de performanţele studenţilor lor, ale căror surse erau/ sînt serialele televizate şi alte surse on line, înmulţind astfel datele despre consumatorii de astfel de produse. De reţinut că ei sînt numeroşi, construirea obiectului de studiu este aşadar o activitate colectivă a unor nespecialişti şi care nu se pregătesc pentru a deveni aşa ceva, sau nu în momentul participării lor. Interesul cercetătorului este să vadă „modul în care această interacţiune influenţează, cum ar putea avea un impact asupra dezvoltării capacităţii lingvistice a celor implicaţi”, un public eterogen, fără motivaţie profesională. Cîteva chestionare au servit la orientarea către anumite direcţii indispensabile pentru definirea unui obiect de studiu (frecvenţa accesării surselor, practici de lectura, de ascultare, înţelegerea orală, dobîndirea unor competenţe de comunicare).

Metodologia decurge din răspunsurile la aceste întrebări şi exploatarea, valorizarea altor tipuri de abordare bazate pe uzul efectiv, pe experienţă,subliniind astfel rolul important al frecventării surselor, contactul cu acestea, precum şi avantajele unei epistemologii empirice, într-un anumit moment al cercetării. Aspect nu doar enunţat, ci pe larg descris pe baza propriei experienţe, cu destul de multe situaţii dificile în cadrul informal, cu variabile imprevizibile, mai ales pe coordonata participanţilor, în vederea constituirii unei „metodologii adaptate”, specifice.

Scopul didactic nu este ocolit, deşi ca activitate, extraşcolară susţinută de entuziasm şi de plăcere, ne-impusă, rezultat al unei alegeri,într-o atmosferă ludică.

Meryl Kusyk propune „un tur de orizont” asupra unor activităţi pe cale de a crea un obiect epistemic. În măsură să prezinte o utilizare personalizată a unei limbi străine. Subiectul pare atrăgător judecînd după referinţele bibliografice. „Cercetări recente arată anvergura crescîndă a fenomenului, dar ea nu redă decît vîrful iceberg-ului. Este nevoie de multe alte studii pentru a vedea pe deplin căile de învăţare a limbilor în lumea informală şi numerică, precum şi impactul pe care l-ar putea avea asupra sferei formale”.

Revista indexata EBSCO