May 21, 2016

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Nu ne-am tras bine sufletul după drumurile silvane bătute la chemarea lui Daniel Săuca şi iată că iar răsună chimvale, chemînd la aprigă petrecere. De data asta în ograda noastră, iar anii, bătuţi pe muche, fac taman cîtvîrsta unei fete bună de peţit, de cînd dau năvală, an de an la Iaşi, amicii noştri din cele patru zări. Gîndeam că, măcar acum, de zaiafet, revista va fi tocmită numai şi numai din compresă, spre a-i mulţumi pre colegii noştri mai cîrtitori. Şuguim, făcîndu-ne curaj (nu din acela ministeriabil, ducă-se pe pustie!) să deschidem prima revistă. Care se întîmplă să fie prunc nou născut şi proaspăt înfăşat în coli de tipar taman la Satu Mare. Este vorba despre Mărturii culturale, aflată în anul I de viaţă şi avînd numărul 1 la butonieră. Acelaşi neobosit Aurel Pop este director fondator, secundat de Viorel Câmpean – redactor şef, Ovidiu T. Pop –redactor şef adjunct şi Marta Codrea, secretar de redacţie. Ce şi cum va fi fost cu precedenta revistă la care trudea Aurel Pop, nu prea ştim, iar novitele nu prea avem în tolbă de prin alte părţi. Dar, decît să ne dăm în stambă cu presupusul, cităm din editorialul pre care îl iscăleşte: „După un sfert de secol, trăim „în miezul unui ev” exploziv unde partidele veghează în „toate ce sunt”. Noi, nu ne vom implica alături de cei care sunt numiţi să „conducă” cultura şi să facă „ cultură politică”. Cu toate că avem căluşul în gură vom face „politica culturii”. În asemenea împrejurări oare pe cine mai interesează apariţia unei noi reviste?” Iaca pe noi şi pe cei care ne citesc revista. ?i nu numai. Ne-am lungit mai mult decît trebuie, dar dacă-i bal…Nu ştiu ce aţi dedus din editorialul cu pricina, însă noi nu ostenim a-i firitisi pre noii truditori şi a le ura numere cu zerouri în coadă, spre sfidarea timpului şi neprietenilor. După care fuga prin sumar de unde ne atrag atenţia articolele dedicate personalităţilor culturale care au marcat istoria locurilor, dialogurile, poemele lui Octavian Doclin, Sorin Lucaci, Ileana Ioana Şteţco, Mircea Ştefan, Victoria Milescu, Echim Vancea, George Nimigean. De la primul număr la… 300, care se lăfăie trufaş pe coperta revistei Poesis. Număr festiv fiind, la loc de frunte stă Antologia 300, cuprinzînd crema colaboratorilor revistei din care vom cita şi noi după pohta inimii. Vom purcede de la Marin Mincu: „Auzi cum leagănă vocile mării/ neînţeleasa dulce chemare/ rostogolind lumi în abis/ şi înălţînd din moarte popoare” (La Pontul Axenos). Continuăm cu Sonetul LXXI al lui Radu Cârneci: „…Mereu murim cu fiecare clipă/ spre-a ne ivi în clipa care vine/ ca o lumină aprinzând lumine/ frumoase mistuindu-se în pripă”. Mai cităm din Ion Stratan: „Iertaţi-mă, cei care m-aţi iubit,/ N-am fost demn de voi/ E o lume,/ o lume-nstelată apoi?/ Iertaţi-mă, cei care m-aţi urât,/ N-am fost demn de voi/ E o noapte,/ o noapte-nstelată/ şi voi?” Ne oprim aici, pentru că şi noi…Antologia este o scurtă pe-trecere prin poezia contemporană, cu popasuri la nume notabile ale literaturii, a căror sumară enumerare ar epuiza spaţiul (şi aşa destul de populat) pe care l-am rezervat revistei. Ca să scăpăm din încurcătură vă invităm să vă asumaţi reperele de lectură propuse de cronicile literare din număr, numeroase, generoase şi diverse tematic. Nu putea lipsi Caiete Silvane, revista care mi-a prilejuit cunoaşterea unui nou oraş, Zalăul. Sentimental din fire, mă entuziasmez le fiecare descoperire de acest fel, iar oraşul (şi oamenii) motivează revelaţia. Mai puţin drumul infernal – acum îl înţeleg pe Daniel Săuca de ce vine atît de rar prin Moldova – şi sejurul de un ceas jumătate în gara din Dej, care pare o amantă senilă cu proteza stricată. În fine, nu e cea mai elegantă comparaţie, dar asta e…haideţi mai bine despre revistă să vorbim, pentru că tot ne provoacă Gellu Dorian să descoperim ce se poate întîmpla Într-o zi ca aceasta: „Într-o zi ca aceasta cînd aştepţi primăvara şi ea a venit/ şi deja a plecat, fără să vezi ochii ei,/ fără să-ţi arunci hainele ca pe o piele şarpele cînd/ simte soarele şi fără să afli unde a dispărut/ în ce trup de femeie care va îmbătrîni subit peste vară,/ deşi ea este aici, ea este în altă parte”. Trecem şi la cîteva invitaţii la lectură semnate de Imelda Chinţa ori Carmen Ardelean şi ne oprim la amplul şi incitantul interviu, pe care Alice Valeria Micu i-l ia lui Aurel Pantea, Un Aurel Pantea locvace şi inspirat, gata de confesiuni sensibile precum răspunsul la întrebarea „Ţi s-a întîmplat să te receptezi altfel în urma unui comentariu critic?” „Da, cînd au scris Cistelecan, Pop şi Grigurcu, de fiecare dată intram într-un fel de, nu dramă, dar un conflict între ceea ce comunică poemul şi ceea ce au descoperit criticii respectivi”. Ca de obicei, nu lipsesc paginile dedicate istoriei locurilor şi oamenilor, personalităţilor emblematice ale Sălajului. Pe coperta Oglinzii literare a înflorit o crenguţă de cireş sau măr – să fie de bun augur – iar în interior, Theodor Codreanu titrează dubitativ (?): Schimbarea la faţă a lui Mircea Cărtărescu? Titlu şi reacţie declanşate de lansarea la ediţia din 2015 a Tîrgului de Carte Gaudeamus a romanului cunoscut deja, Solenoid, care a beneficiat de elogii unice din partea lui Gabriel Liiceanu, cel care afirma după „scrisa” lui Theodor Codreanu că „asistăm la cel mai important moment cultural/ literar din ultimii 25 de ani, poate chiar la nivel planetar, de vreme ce filosoful a apreciat că Solenoid este una dintre marile cărţi ale umanităţii din toate timpurile”.Ce şi cum va fi cu dedublarea lui Cărtărescu, veţi afla din articolul cu pricina, care „ne ameninţă” cu o continuare. Nae Georgescu îşi continuă serialul despre Eminescu şi editorii săi – cît timp face o pauză pentru a lămuri o dispută ludică şi interesantă cu Ion Filipciuc în Bucovina literară. Întotdeauna m-a impresionat valul de nume noi revărsat în paginile revistei de Gheorghe Neagu! Nu comentez aici calitatea versurilor, inegală, şi şansa pe care le-o poate da(?) un grupaj de versuri publicat de o revistă literară. Alexandru Cocetov ne mitraliază cu o mostră de studiu comparat, punînd faţă în faţă două poeme de mare calibru ale literaturii universale: Luceafărul lui M. Eminescu şi Demonul lui Lermontov. Nu este nici primul nici ultimul – probabil. Oricum, subiectul pare să-l depăşească pe autor, care mai mult „lipseşte” din textul critic înghesuit pe o pagină. Spre deosebire de textul lui Florentin Popescu, de pildă, dedicat lui Theodor Codreanu şi romanului său, Varvarienii. Inteligenţă, vervă, spirit critic acoperit cultural. Un popas pe malul Dunării este bine venit, iar Sterian Vicol gata de primire în al său Porto franco. Ca de obicei, revista valorifică iconografic spaţiul cultural dunărean dar şi generoasa agendă cu prieteni ajutînd ochiul să cadă cu nostalgică privire pe imaginea cu Magda şi Petru Ursache, Dodo Tomescu din perioada de glorie a APLER – ului sau pe cea a lui Dumitru Pricop abandonîndu-se privitorului. Revista cultivă vocaţia prieteniei, nu doar din reflexul cronologic al comemorării ori aniversării, astfel fiind marcate popasurile în poezia lui Ion Panait sau Simon Ajarescu. Tot în aceeaşi cheie citesc şi interviul pe care Dan Mănucăi-l oferă Angelei Baciu. Şi, pentru că am pomenit-o pe poeta de la Galaţi, iată o mostră din grupajul publicat de revistă: „aştept pescarii/ tiberiu zice că va fi vreme bună/ îl privesc bănuitor o fi ştiind el ceva/ mirosul de peşte împrăştie norii/ pescarii vin de la crişan sau maliuc/ lotcile scorojite îşi leagănă şoldurile/ femei de o sută de ani” (portul sulina) Noul număr din Poezia ne umple de …poezie şi lacrimi cum sună tematica primăvăratecă a revistei! „Catharsisul e cel care prin lacrimi ne purifică, ne curăţă sufletul întru sublimul şi frumosul care prin poem ne despart de patimi, de invazie acaparatoare a contingentului”. Scrie Cassian Maria Spiridon în editorialul Un dar al lacrimilor. În consecinţă, vă invităm la un armonios cor de plîngeri… Lăsînd tonul ludic în anticameră, este un editorial care ne poartă prin istoria abluţiunii prin pătimire şi lacrimă via Aristotel, Kant, Epopeea lui Ghilgameş. Sumarul, generos ca de obicei, face parte dreaptă autorilor consacraţi (Gheorghe Grigurcu, Ioana Diaconescu, Petru Solonaru, Vasile Filip dar şi mai tinerilor Ionuş Alupoaie, Ioan Barb, Flavia Adam et alii. Continuă cu alte nume ale istoriei noastre lirice contemporane efortul de a trece metafora prin alte vămi. Gabriela Pachia, Constanţa Niţă, Mircea M. Pop, Joachim Schwietzke, Livia Mărcan, Denisa Cîrjoi şi Paula Romanescu traduc inspirat din Ion Minulescu, Leonid Dimov, Anghel Dumbrăveanu, Ioanid Romanescu, Gheorghe Pituţ, Marin Sorescu printre alţii. Se plămădeşte cumva o viitoare antologie a traducerilor la Poezia? Ne oprim la Oradea unde ne aşteaptă Familia. Intrăm împreună cu Ioan Moldovan în Salonul F pentru o întîlnire cu memoria lui Augustin Cozmuţă, Mihai Olos dar şi cu „A patra carte de iluminări, anluminuri, „poemuţe”, un fel de haiku-uri.” a lui Ioan Milea iar Gheorghe Vidican are BT-ul dat de ISU pentru Incendiul din oglindă. Despre cît de nedrept a fost G. Călinescu în aprecierea lui Slavici aflăm din articolul lui Lucian – Vasile Szabo, Slavici, ultimele suferinţe: „Pentru a ne lămuri asupra faptului că George Călinescu a fost nedrept în aprecierile faţă de Ioan Slavici avem următorul exemplu. În marea sa Istorie… criticul notează: „La Bucureşti vine ştirea că Tribuna a fost confiscată. Slavici zîmbeşte sarcastic: «În Ungaria confiscarea ziarelor numai în virtutea unei sentenţe judecătoreşti se poate face». Afişe mari în Bucureşti vestesc că armata a descărcat în Caransebeş o salvă asupra poporului. «Scrietorul» se scandalizează: ştirea e fantastică”. Cu precizarea că citările lui G. Călinescu sunt trunchiate, autorul reface textul iniţial unde este altă nuanţă. Oricum, textul este incitant. Încheiem cam abrupt, dar de undeva dinspre redacţie se aud chimvalele şi tambururile de care vorbeam la început vestind mare zaiafet!

Revista indexata EBSCO