May 21, 2016

Posted by in Autori

Ioana COSTA – Seria de autor Vintilã Horia

În căutarea „omului total”. Moştenirea literară şi spirituală a lui Vintilă Horia, ed. Cristian Bădiliţă, Basarab Nicolescu, Bucureşti: Editura Vremea, seria de autor Vintilă Horia, 2016.

 

Editura Vremea a deschis, la sfîrşitul anului 2015, o serie de autor Vintilă Horia. Primul volum publicat, Memoriile unui fost Săgetător (ed. Cristian Bădiliţă şi Silvia Colfescu), era o descoperire recentă, cumva miraculoasă, pentru că nu se ştia nimic despre existenţa acestui text memorialistic scris în limba română către sfîrşitul vieţii şi acoperind desfăşurarea anilor pînă în 1957, cînd începea să se gîndească la Dumnezeu s-a născut în exil. Lansarea avusese loc în decembrie 2015, la colocviul organizat de Biblioteca Alexandru şi Aristia Aman din Craiova, la centenarul naşterii lui Vintilă Horia (omagiat şi la Universitatea din Alcalá de Henares). Actele acestui colocviu (întregite de un scurt text al lui Vintilă Horia, din 1991, După treizeci de ani, la aniversarea Premiului Goncourt, „acordat, nedecernat”) sînt acum adunate în volum, sub îngrijirea lui Cristian Bădiliţă şi Basarab Nicolescu. Lansarea ar fi trebuit să fie o zi de sărbătoare – a fost însă amînată sine die, din pricina controversei deconcertante care s-a iscat în jurul autorului şi care împuţinează literatura română.

Ieşind din prezent pentru a ne întoarce în dimensiunea antichităţii, ne putem bucura de romanul lui Ovidiu tomitanul, exilat la un capăt de lume, ca şi autorul său, exilat la celălalt capăt, dezrădăcinaţi amîndoi din limba lor şi găsindu-şi forţa de a prinde noi rădăcini: trăind în limba spaniolă, aşezat intim în limba română, Vintilă Horia se depărtează de amândouă pentru a scrie, în franceză, cu citate latineşti, cu o deschidere către limba geţilor, o carte despre exil, despre Dumnezeu şi despre devenire. Acest Ovidiu tomitan este credibil nu doar în esenţa sa, ci şi prin cadrul construit atent, cu o meticulozitate a detaliilor de realia care există în ţesătura romanului fără a se vedea, fără a se pune în lumină, o urzeală mai durabilă decât arama. Exegit monumentum. Pînă cînd posteritatea îi va ridica şi ea un monument, rămîne să îi contemplăm opera.

Revista indexata EBSCO