May 21, 2016

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Bill WOLAK

Locuieşte în New Jersey. Predă “creative writing” la Universitatea William Paterson.  Iubirea deschide mîinile: Poezii de dragoste alese şi noi este a treisprezecea sa culegere de versuri, care a fost publicată de Nirala Press. Poemele sale au apărut în peste o sută de reviste. Cea mai recentă traducere, realizată cu Mahmood Karimi-Hakak,  Iubeşte-mă mai mult decît ceilalţi: Poeme alese sau Iraj Mirza/ Love Me More Than the Others: Selected Poetry or Iraj Mirza, a fost publicată de Cross-Cultural Communications în 2014. Traducerile au apărut în reviste precum The Sufi Journal, Basalt, Visions International, World Poetry Journal, and Atlanta Review, iar opera critică şi interviurile acestui scriitor în Notre Dame Review, Persian Heritage Magazine, Gargoyle, Southern Humanities Review, The Paterson Literary Review, Ascent, Florida English, şi Prime Numbers Magazine. Bill Wolak a obţinut  cîteva burse de cercetare în domeniul ştiinţelor umaniste şi două burse Fulbright-Hays pentru studii şi călătorii în India. A participat la patru festivaluri de poezie în India şi, anul trecut, a fost invitat în Romînia, la Festivalul Internaţional de Poezie “Mihai Eminescu”, Craiova.

 

 

Ciudat mai rabdă iubirea

 

Ciudat  mai  răbdă iubirea,

schimbată, o recunoşti

anevoie.

Cel care a trădat,

pe care  încerci să îl uiţi,

şi acum mai roşeşte uşor

la auzul numelui tău.

Cel părăsit

fără de preget,

revine în vis plin de prihană

şi ruşinea te copleşeşte

mai mult  decît uimirea..

Te-ai prins

în cele mai ameţitoare curse,

nădăjduind atunci

să scapi fără vătămare.

Dar pînă şi dincolo de vină şi iertare,

iubirea zăbovind a dăruit recunoştinţa cerşetorului.

 

Cînt rotund

„Lucrul rotund descrie cercuri în jur…”

Jacobus Revius

 

Duc dorul cîntului rotund ca buzele suflătorului de sticlă,

rotund ca umbrele din clopote,

un cînt  cu dorinţe şi promisiuni,

un cînt pîrguit, cu miros de rod.

Duc dorul cîntului  care aţîţă blestemul sîngelui,

încolăcindu-şi trupul într-un arc de fior,

un cînt al gemetelor răsunînd pe aleile pustii după miezul nopţii,

un cînt ce stăruie în mîngîiere cînd trupul tău se face vîlvătaie.

Duc dorul cîntului  ca vîrful limbii dînd tîrcoale sfîrcului,

un cînt cuceritor ca fulgerul mătăsos al părului tău,

un cînt încolăcindu-se ca picioarele în jurul trupului iubit,

un cînt ademenindu-ţi coapsele deschise ca lumina soarelui.

Duc dorul cîntului rotund ca muşcătura vineţie de pe umăr,

un cînt legănîndu-se ca şoldurile dansînd după radio,

ori ca un pod gata să cadă,

un cînt orb ca ploaia.

Duc dorul cîntului rotund ca rădăcinile apucînd lacom  piatra,

un cînt  desăvîrşit ca perla rostogolindu-se pe buzele tale răbdătoare,

un sunet rotund ca pumnul strîns al visătorului,

un cînt cutreierător ca sîngele.

 

Parfum şi Fulger

Îmi amintesc o noapte

plutitoare

ca rochia de vară

cînd fiecare sărut strînge laolaltă

liniştea nodurilor

şi setea cenuşii.

 

Te-ai ridicat din pat,

ţi-ai prins părul

la spate,

cu ambele mîini,

şi goliciunea ta,

mai palidă decît urma paşilor

înghiţiţi de nisip,

a poftit totul,

precum parfumul şi fulgerul.

 

În sala paşilor pierduţi

 

În sala paşilor pierduţi,

unde nimic nu răsună

pe covorul gros,

nu aşteaptă nimeni,

nimeni nu pleacă.

 

 

Întunericul priveşte ţintă

din umbre adînci

ca un mormînt care se umple

cu apă de ploaie.

Prin ferestrele ferecate,

apare agale şi luna cea nouă

ca un inel de vîslă.

 

În sala paşilor pierduţi,

unde liniştea doar

se prinde mai tare decît timpul,

cineva rosteşte

nume de oraşe îndepărtate,

unde petalele de roză

se scutură pe harta întinsă.

 

 

Cînd se sfîrşeşte iubirea

Cînd se sfîrşeşte iubirea,

trupul tău se închide cu violenţă

ca o uşă zăvorîtă,

visînd încă

să ajungă fereastră,

şi fiecare amintire a lui,

singurul care te-a atins

cu lumina lunii,

dispare ca suvenirurile uitate

în sertare hodorogite,

într-o casă îndepărtată,

care a ars din temelii.

 

 

Traduceri de Olimpia IACOB

 

Revista indexata EBSCO