May 21, 2016

Posted by in Poezii

Alexandru CAZACU

Lecţia privata

 

O muzică de cameră

ca o călătorie rafinată prin

aceste amintiri de Noiembrie

sosiste „en fanfare”

şi săbiile singurătăţii trecînd

din ţesutul urban în ţesutul pielii

şi dansul unor frunze gălbui

în salonul imens

cu toate uşile deschise

 

Peste drum arzînd

şi ultima corabie a lui Magelan

aprinsă de o ţigară stinsă neglijent

şi mările atît de mici şi atît de secate

ca să o poate stinge

şi clipele lungi în care devenim

propriile noastre închipuiri

dansînd peste paşi ce duc

ori la pedeapsă

ori la izbîndă

 

Anumite duminici

 

În anumite duminici

cînd vorbele se aseamănă mai mult decît se deosebesc

iar un aer crud de primăvară ne desparte buzele

se poate auzi

cum scîncesc liliecii în peşteri

cum obiectele de preţ se mineralizează

şi  orele se plimbă indecise

prin camerele de hotel

ca un brici peste teritoriul onctuos

al unei materii organice

 

În anumite duminici

emoţiile rămîn primitive

şi nu mai poţi vieţui cronologic

găsind o doză de fals în orice confesiune

şi te poţi lipsi fără nici un gest

de tot ceea ce îţi doreai cu înverşunare

şi treci în slow motion

prin briza sărată a oraşului de lîngă mare

unde caii albi ai nimănui

galopează împotriva amurgului

 

Audiţii

 

Tocmai ceea ce doream să auzim

am auzit

şi sunetele treceau prea încet

şi secolul prea repede

iar atîţia azi se agăţau de

parfumul tău

rămas la mine în simţuri

şi atîţia 10:03 a.m. se loveau

de sunetele lui Haendel

şi seara ,nesfîrşita seară

developată pe chipuri

cînd politeţurile din jur

păreau nişte relicve fragile

ca un mal du pays pentru

un ţinut desuet

şi totul era un mic joc

unde eram şi jucători şi miză

cînd toţi ne ofereau a două şansă

deşi nu o meritam

şi nu o doream

deşi indulgenţa cîteodată

ne aseamănă puţin cu zeii

 

Din nou

 

Uşor anacronic

orice început de dragoste

ca un bilet de călătorie în locul

ca şi cum ai prinde un bănuţ

din cei ce se aruncă la pornirea dricului

din răscruce

şi ne sînt pătate mîinile

de razele sîngerii ale zilei

şi inimile bat eroic

îndepărtînd

cu un milimetru

înserarea de ferestre

 

 

Limes

 

Peste iarba umedă

frunzele mari roşiatic-galbene

precum aripile unor păsări ce cîndva le-am gonit

O gară undeva în cîmp ciupind orizontul

rece şi umed

Margini ale timpului de care te temi

şi atunci cînd le vezi

şi atunci cînd lipsesc

promisiuni pe care ziua ce se termină

le împinge în ziua următoare

cu o evrika abia şoptită

cu luminosul chip al unei femei

lipindu-ni-se de faţă

intrînd în rîndul unei lumi

ce a rupt demult rîndurile

decis să îndrepţi tot ce se mai poate

din această zi frumoasă amiază

aşa cum în copilărie

reparai o figurină de plastic

cu un mic defect de fabricaţie

 

Revista indexata EBSCO