May 21, 2016

Posted by in Poezii

Raul CONSTANTINESCU

MONDO FIASCO

 

Peste-nşelătoare lini?ti vârf de aisberg imperial în pândă

Ciocniri aleatoare puncte imbolduri frânte linii

Brauniene smuciri în haosul ce lumi înghite

Sed non satiata entropia bulimii ancestrale

Triunghiul bermudei gaura neagră

Volume aplatizate în plan

Plane înfă?urate în linii

Linii înfă?urate în puncte

Puncte sorbite de orbul punct zero

Cronofag răsucind tentacule-n delir continuu

Împresoară inimi sori ochi cuvinte flori

Smog vâscos indivizi gelatină saprofite micelii

Imunde orbenii amprente cerului caduc trucat

Nici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la mascarada fundăturilor

Omphalos de duzină pe tobogan

Ame?it de căderea-i zisă zbor umbre frunză iarbă

Nimicul nicicând nimic nu întreabă

 

 

INTERIOR BEMOL

 

În gura balenei albe/negre

muzeu sonor – golul din cochilii –

ghicind spiralele timpului din galerii subterane –

interior bemol

pe claviaturi de sidef

continuu concert de game cromatice

în aerul serii convulsive

înaintea beznei viscerale

amurgul – rană sângerând –

curge-n raza ultimă

verde clipă-n cădere

parcă părere…

 

 

UN SFÂNT

 

În umbră

l-au topit l-au mistuit

nop?i peste nop?i de veghe

în incandescente rugi

?i sfinte cetanii

arderii fără sfâr?it,

aură,

singurătatea

l-a înăl?at

seara pe piscuri –

ultimă de neuitat din abis dăruire-n priviri

a tot ce a fost,

a trăit,

a sim?it

trecând în pătimitul cuvânt…

 

IMPRESII DE BRUMAR

 

Răsfrântă-n ape luna-n ritm de unde joacă

vag palidă fecioară-n strai de promoroacă…

prin trestii ?optesc tainice silfide-n seară

pierdute doruri ale zilelor de vară –

iubiri ce-au înflorit splendori arzânde-n ierbi

amintiri de vis ca-n muget tremurat de cerbi…

 

Ha?eg, 25 octombrie 2015

 

 

LUMÂNAREA

 

Arde lumânarea-n capetele ambe

din vii spre mor?i, din mor?i spre vie?i

prin miezul fructului în sonore flăcări rumenit

Unul cel dintotdeauna început/sfâr?it

în sine însu?i de stele rotire

Cel ce nicicând niciunde nu piere

iubire mai mare decât universul –

sufletelor mut izvor

din abis lumină cântec vis –

perpetuu zbor

omului fragil

o clipă eternă efemer trecător punct

pe orbita fratelui tăcut umil necunoscut hulit

până la capăt în dăruire iubitor sacrificat pământ

 

NUNTA

 

Cum prin gât mőbius de clepsidră

fiin?a-n nefiin?ă se schimbă

?i invers

aer apă glie

continuă nuntă-n lente arderi

flori fructe semin?e devin

?i noi unii prin al?ii în trecere ne schimbăm

mai noi mai vechi totodată

una cu orologiul vie?ii fiind,

locul ne locuie?te pe cei ce-l locuim

întrepătrun?i de absen?e prezente

mii de vacuole

continuu festin gol/plin

?arpele ouroborus propria coadă-nghi?ind

călătore?te prin sine

spre sine

 

PRIVIRI-LAME

 

Găuri negre în autoadmiraţie

prin fanta pleoapelor strânse

priviri-lame în V retează dragoni

adâncesc vivisec?ii

prin subteranul panopticum

citind palimpsestul vie?ii de sub via?ă

uitate urme de petrecere

sintagme convulsii

cu moartea pre moarte călcând

fosile calicii de timp împietrit –

de nimeni ?tiute limburi

nebulos vis palpit

 

O  FLACĂRĂ

 

În inima pustei –

cerul – vis înalt:

iubire în cânt

flacără neadormită –

pasărea phoenix

vis automistuindu-se

între nadir ?i zenit

din scrum rena?te

prezent continuu

 

CE  VEDE  SCRIBUL

 

Abur rar floare de aer lunecă plutind înainte spre-amiezi

fata morgana în gând fulger ivită steag luminii din noi

ochii scribului în veghe văd hieroglifa ?tersei memorii

pe margini de papirus în destrămare

din apa deltei  sidefiu lotus prin văl de neguri apare dispare

mereu altul acela?i totu?i peste valuri ?i nisip

visul apei vii cum în tremur plutind

floare a necunoscutului în continuă nea?ezare/căutare

cite?te scrie eternul scrib pe papirusul din meninge

prezent continuu prin trecut viitor

pulsează-n scris sângele lumilor prin nelumi scribul – inima lumii –

emblema timpului nostru – crucea –

pe e?afodul de purpur al istoriei

sigiliu celor ce-a fost ce vor fi sorbi?i de punctul terminus

sub radical în acolada nimicului aurit

vede scribul tace scrie rescrie

a lumii aceea?i în mii de chipuri nesfâr?ită poveste

 

ETERNA  FECIOARĂ  ABIS

 

De milenii hierodula abracadabrantă dansează la marele templu

din babel

neînchipuite mi?cări unduie corpu-i sacru de preoteasă eternă

infinit necunoscutul descoperă bra?ele-i mângâind aerul;

mereu altul iubitul perpetuu –

proteice-mbră?i?ări de vis…

fecioară abis –

hierodula

zeul înal?ă în necunoscutul ce-i vine întru oficierea ritualului –

revărsat izvor lumilor dintotdeauna

 

CATEDRALA  DE  APE

 

O, cum prin lumi nouăzeci ?i nouă

mă trece-n cernere drumul de rouă…

tăceri rostirii ascund ne?tiut vers

cum chipuri de lumini în piatră

vis

din tăcut senin azur

mii de orgi de-argint cascada

cor de curcubeie ?i-avântă-n neant

apoteoza-n căderea-i etern vis de abis

hăul sfidând tot mai adânc

acolo unde neauzite de noi voci

cuvântul viu rostesc  –

unic ochi

atotizvorâtor

Revista indexata EBSCO