May 21, 2016

Posted by in Poezii

Gheorghe SIMON

Eminescu

Eminescu e mai tare ca moartea

ajunge pe tărîmul ei

şi mai înainte de a o vedea la faţă

se înspăimîntă

doar de el însuşi.

Ajunge pe tărîmul morţii

şi se întoarce

pe o rază de cristal

să-i mai vedem o dată chipul

oglindit în fractal.

Eminescu a făcut să ne vedem sufletul

cutremurat de moarte

prigoniţi din propria casă

rătăcitori

precum ne este sufletul

încrezători mai mult

în ceea ce ne orbeşte

şi prin vecini s-a zvonit.

împresuraţi de împrejurări

şi de întreruperi

stagnări

cărora le spunem uimiri

împiedicaţi din fire

de ale noastre mreje funciare

scăpătat ne este gîndul şi înflăcărat

doar cînd se află la strîmtoare.

Prigoniţi şi sortiţi să ne jertfim sărăcia

şi ameninţaţi din toate părţile

istoria sfidînd iconomia

iconomia chipului şi a numelui

iconomia duhului întemeietor

aşa cum poezia face ca omul să fie om

aşa cum românii s-au trezit deodată

învecinaţi cu veşnicia

şi la fel de înveninaţi

cînd li se năzare pustia.

Eminescu a făcut să ne vedem

faţă către faţă

şi să ne minunăm pururi şi acum

întrucît viaţa se trăieşte

iar moartea neîncetat ne învaţă

cum să ne întîlnim cu noi înşine

pe calea tot mai strîmtorată

şi să nu amuţim de spaimă

de va fi să ne vedem

şi pe lumea cealaltă

cînd în urma noastră

vorba ne-a fost deşartă.

Eminescu face să ne auzim gîndurile negre purtătoare de moarte el face să se înfioare splendoarea genunii cînd ne cuprinde taina minunii.

Revista indexata EBSCO