May 21, 2016

Posted by in Poezii

Mircea LUTIC

ASEMENI LUMINII

 

Un înţelept din bătrâni postulează:

Cartea îşi are destinul în ceruri,

De unde ca soarele luminează

Pământeştile premeniri şi leruri.

 

Are trup proural, asemeni luminii,

Şi dă împlinirilor rânduieli de sus.

Cu ea, prin olaturile Palestinii,

Colind de viaţă săvârşit-a Iisus.

 

Îngerul Domnului, trimis pe pământ

Întru păzirea lumii de prihană,

Are-n mâna dreaptă paloşul sfânt,

Ce în scânteieri de foc se îngeană,

Şi,  în stânga, cartea – din veac legământ

Între rai şi-alcătuirea umană.

 

NUMAI ŞI NEGREŞIT

 

Dacă nu e în inima ta înzidit

Cu tărie şi echiputere de mit

Între patria mare şi patria mică,

Patriotismul nu va să-nsemne nimică.

 

Îl scrii cu minusculă sau cu verzală,

Cuvântul “patrie”-i deopotrivă plenar

Cu semnificaţia sa matinală

De sacralitate orânduită prin har:

 

Izvor izvorâtor cu mir de lumină,

Senin ce în seninuri se însenină….

 

La ceasul suprem, veşnicia te va primi

Ca pe-o fărâmă din brazda primordială

Şi, plecat prin rit deobşte, vei reveni

Numai şi negreşit în ocina natală.

 

VITAM IMPENDERE VERO

 

Dreptatea, prin adevăr profeţită,

De nalt vestitorul din veac – Duhul Sfânt,

Răsună arare de tot pe pământ

Şi e de omul căzut neprimită.

 

Umblă de-a pururi năpăstuită,

Tratată-n instanţe cu necrezământ,

Învăscută în al hulirii veşmânt,

Bătută, scuipată şi răstignită…

 

În zisa vitam impendere vero*

E sensul înnobilator al lumii

Şi însfidarea tenebrelor humii.

 

Peste cel cu duhul demonit de Nero

Mirul dreptăţii nicicând nu se varsă,

Căci cupa nu către el e întoarsă.

____________

*a-ţi primejdui viaţa pentru adevăr (lat.).

 

DIN VIS DE FULGER

 

Un nepreget demiurgic îmi viază-n fiinţă,

Gânduri noian se revarsă ca lava, vulcanic,

Dezvăluindu-mi din străstrăfunzimi epifanic

Înzestrările cugetului, zămislite-n credinţă…

 

Inspiraţia din vis de fulger se-ncheagă,

Prin sânge mi se petrece, râurind foc arzător,

Cu-n fir sacrosant de eternitate mă leagă

Şi, transfigurându-mă-n verb, mă face nemuritor.

 

Faptă de vrajă, în neştire şi-n nevedere –

Creaţia-i fenomenul antropic arhetipal,

Mister din veac între ale vieţii mistere,

Prin care a luat naştere chipul lumilor…

 

În ea făptura-mi află înţelesul primordial

Din dumnezeica deşteptare a mumelor.

 

PÂRGĂ DE ÎNRODIRE

 

Vis de sine, neîntinat, ce-n adânc lucrează

Şi arată confiniile-ntre bine şi rău –

Cugetul e o lumină pururea trează,

Scânteie însădită în fire de Dumnezeu.

 

Prin el, for ultim al judecăţii de sine,

Prim sol în inimă al graţiei, neîndoios,

Pârga de înrodire-a lumii se-mplină

În lamura virtualităţii întru Hristos.

 

Începutul şi sfârşitul în toate cele,

Heloul de aur, fiinţelor înhărăzit,

Liber la făptuiri, nepreursit în greşele,

Martor al omului adamic, în Duh îngerit,

Bunul cel mai intim al naturii rebele.

 

REVERBERÂND SPRE-APURURI…

 

Un trup suntem cu toţii şi Mielul ni e hrană

Mântuitoare sorţii, dumnezeit mister.

Ni-i dată-ntru izbavă strădania umană

Cu străjuirea morţii – supremul tăinicer.

 

Dacă urmăm cu harul divinele cărări,

Raţiunea noastră mişcă în univers planeţii,

Numai ca oameni ardem – flăcări în rugul vieţii,

Numai prin noi e cerul deschis spre zări de zări.

 

Fiinţa-ne conţine un fir de transcendenţă –

Din prourine vremuri necunten atribut –

Ce-n chip profan dă roadă în sacru început.

Materia prin mirul de sus se-nluminează,

Divinul în zidire cu Duhul Sfânt viază,

Reverberând spre-apururi serafica-i ardenţă.

 

PRIN SEMNE

 

Invoc viaţa, chipu-i real –

Încânt de simboluri al sorţii:

Cerescu-i respir de opal

Să stingă neantul morţii.

 

Prin semne, aieviul dă fapte

În latentul plinitei veşti…

Spune-mi ce ai visat azi-noapte,

Să-ţi spun explicit cine eşti.

 

Visu-i mit, de-o oră, rotund,

Vieţuit în genele mute,

Ca temuta doamnă-n Bermute,

Înstăpânitoare-n afund

Cu întreagă puterea firii

De înzodierea muririi.

Revista indexata EBSCO