Apr 8, 2016

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

Mă numesc Ana-Maria Gavril. Vă trimit cîteva poezii, sperînd că veţi regăsi printre ele şi rînduri demne de „Convorbiri literare”. Cu aleasă preţuire… – Ana-Maria, rînduri pentru citat la rubrica noastră am găsit, însă pentru publicat în revistă încă nu. Poate altădată. Aşadar, citez din cel de-al doilea text al grupajului: „Să moară pasărea neagră/ Din ungherul mohorîtului,/ Amarnic gînd,/ Mi-ar fi sărbătoare/ Şi-aş fi fulg printre fulgi/ Şi le-aş fura îngerilor/ Din pene şi-aş modela/ Măiastră albă,-naripată/ Să cînte a mea linişte/ Şi-n zare şi-n ungherul/ Nelocuitului gînd…” Alt citat din al treilea text ne lasă total în ceaţă: „Azi, am ajuns să trag o linie/ Între ce urăsc şi ce nu urăsc. E şi ura bună la ceva:/ Măcar eşti conştient că şi iubeşti./ Urăsc cu inima, cu gîndul, cu fierea tot mai amară,/ Urăsc că există distanţe./ Urăsc distanţele:/ Dacă eu sunt punctul A şi corespunde unui punct/ Din linia vieţii sau a hazardului un orice punct X, Y sau… Z”

 

„Stimată redacţie a revistei Convorbiri Literare, dacă aveţi posibilitate, publicaţi discursul meu difuzat la lansarea antologiei pedagogice Pedagogi români notorii din Basarabia Interbelică şi Postbelică, care a avut loc în 10 septembrie curent la Biblioteca Naţională Chişinău. Acest discurs în legătura cu apariţia antologiei este destul de actual ca eveniment în pedagogia română şi doar acuma este momentul potrivit de a fi editată această ştire. Acest material a fost deja publicat si în alte mijloace de informare. Vă trimit ataşat luarea mea de cuvînt, coperta antologiei şi fotografia mea care este pe coperta antologiei. Sincere urări de bine vă doresc. Cu respect si recunoştinţă, Galina Martea, doctor în ştiinţe economice, academician de onoare al învăţământului universitar, savant, pedagog, scriitoare, poetă, Olanda” – Vă felicităm pentru această apariţie editorială, dar nu publicăm ştiri, cu atît mai mult dacă acestea au apărut deja în presa timpului. O recenzie despre carte, de cel mult două pagini, am putea găzdui la rubrica noastră.
„Numele meu este Gabriel Muncuş, am 20 de ani, locuiesc într-un sat de lîngă Alba Iulia, iar în momentul de faţă sînt student la Facultatea de Arte din Sibiu.

Motivul conceperii acestui mesaj o să vi se pară hilar. Vă scriu că să vă spun că scriu. Scriu poezii, articole, în prezent lucrez la o piesă de teatru. Plănuiesc să scot o carte în viitor, dar pînă atunci mi-aş dori să pot publica cîteva dintre creaţiile mele (în cazul în care vor fi considerate „demne’’ de asta) într-un ziar. Nu ştiu dacă politica dumneavoastră acceptă aşa ceva dar m-am simţit dator să încerc.

Nu intenţionez să transform acest mic mesaj virtual în ceva lung şi plictisitor, de aceea închei aici. Ataşez câteva documente care conţin nişte articole şi poezii scrise de către mine. Aş aprecia mult dacă mi-aţi răspunde!” – Ne-ai trimis cîteva zeci de pagini, în loc să fi selecţionat 3-4 texte în versuri sau în proză, cum este regula. Din fericire pentru tine, cînd am început să citim aproape tot ce ne-ai trimis am descoperit că eşti talentat dar tot atât de împrăştiat în ceea ce scrii. Problema pentru noi va fi să alegem din toptanul de texte (parcă adunate cu mătura de prin bătătură şi trimise la noi) şi în versuri şi în proză şi articole de ziar. Vom alege cîteva texte în versuri pentru o viitoare antologie.

 

O scrisoare niţel mai ciudată primim de la un corespondent care semnează Savaot Nelu. Cel în cauză şi-a adunat pe nişte file, sub formă de vers, tot ceea ce i-a trecut prin cap, scrise într-o gramatică proprie. Aceste texte sînt necitibile, cum atît mai mult nepublicabile: „Cine-i mai grăbit ca mine/ Mai volubil, fără grai?/ Duhul meu atît cît ţine/ Vrea în rai să fiu iar crai. Amin”. Altul, asemenea: „Nicăieri nu-i mai mult loc/ Ca în Duh, ce-adună totul/ Vise, cum fac eu la bloc/ Şi mă dau drept Savaotul. Amin!” De altfel, toate textele se încheie cu un Amin. Să fie Amin!

 

Andrei Crişan din Zalău ne trimite două poezii. Publicăm una din ele cu titlul Iarna: „În trista nemişcare din grădina mea./ Se aude tot mai tare tropotul alb al iernii şi/ Al fulgilor de nea./ Căruţele pline se întorc din vii cu darul divin,/ Munţii obosiţi de atîta pază/ Spre seară au aţipit şi ei puţin./ Pe dealuri, în depărtări apar flăcări albe, răzleţe,/ E iarna ce flutură discret albe steguleţe./ În parfumul şi zburdălnicia acestor fulgi de nea/ Se aude cum rîde vesel copilăria mea.” – Mai aprope de poezie sînt ultimele două versuri. Celelalte sînt de-a dreptul enigmistice: ce caută căruţele (şi nu săniile) cu darul divin (din vii?) în plină iarnă? Din cîte ştim, strugurii se culeg toamna.

 

Dr. Ioan Miron, medic primar de familie şi doctor în ştiinţe medicale, ne trimite un fel de baladă religioasă cu un titlu cunoscut, Isus, Păstorul Cel Bun, care nu are nici o legătură cu poezia şi din care cităm doar începutul, ea avînd vreo şase pagini: „Se aud bătăi în poartă, lumea doarme parcă-i moartă,/ De un somn adânc furată şi în vise scufundată./ În vatră s-au stins cărbunii, în sat nu mai latră câinii,/ E linişte mormântală într-o noapte ireală./ Nu am adormit demult, ciulesc urechea şi-ascult./ Cineva insistă, bate „Cred că-i vântul măi nepoate”,/ Îmi zice gândul grăbit, totuşi merg ca să deschid./ Isus, Păstorul Cel Bun, s-a oprit la poartă-n drum./ În veşmânt de in subţire cu blândeţe în privire./ Domnul vine de-departe, duce-o traistă grea în spate,/ Unde-s râuri de păcate şi-ale mele adunate…”

 

Un veleitar (după cum scrie), care se recomandă a fi poet, ne trimite şi el un maldăr de manuscrise fără nici valoare literară. „Sunt poetul Iulian Barbu din Reşiţa, membru al cenaclului „Semenicul” şi vă trimit cîteva poeme din viitorul meu volum cu rugămintea să mi le publicaţi. Mulţumesc! Poetul Iulian Barbu” – Iulian, nu ştiu ce vîrstă vei fi avînd, dar prea ţii cu dinadinsul să pari a fi poet, fără ca textele trimise să te recomande. Citez din texte în ordinea în care le-ai trimis: „Racul urcă râpa/ Dând pentru siguranţă înapoi/ În timp ce şoferul săpa/ Dealul cu tot cu noi. (Hotelul din râpă); „După urechea măgarului/ Ce trece pe uliţă/ Se ascunde/ Un parlamentar”. (Parlamentarul); „Afară plouă şi poetul/ Îşi aşteaptă steaua/ Picăturilor de lacrimi/ De pe cerul unde poemul/ Mângâie tâmpla sa./ În oraş plouă, plouă/ De patru ori pe săptămână/ Peste tăcerea ce se îmbracă/ În haina durerii/ Copilului ce adoarme/ În inima lui Dumnezeu/ Lângă graiul străbunilor. (Reşiţa); „Vaporul pluteşte lin pe valuri/ Ca arcuşul pe struna viorii/ Şi muzica lor contopită/ Cu inima lui Dumnezeu/ Dă viaţă dimineţii/ Din privirea poetului./ Pe cerul senin/ Pescăruşul în zbor/ Acoperă soarele/ Precum dorul de casă/ Inima ce-mi părăseşte trupul/ Rămânând pe Insula Prinţilor”. (Insula Prinţilor).

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), nu mai mult de 5-7 pagini, scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!) şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i la „Antologia curierului”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

Revista indexata EBSCO